Drumul spre Atlantic - meditaţiuni pe tema plecatului la drum cu copchilul

Se ia o hartă. Să zicem, asta de aici.
Pe urmă se caută (după un oftat referitor la soarta ultimului atlas rutier) una cu străzile. Pardon, autostrăzile.
(evident, doritorul de pescuit la Atlantic este profund implicat în poveste, studiind intens lasa rutieră)

Ca preambul, de încălzire, să privim itinerariile posibile şi să-ncepem cu cele aparent mai scurte:
- România - Ungaria - Austria - Germania - Franţa.
- România - Ungaria - Austria - Italia - Franţa.
- România - Ungaria - Austria - Elveţia- Franţa.

Să zicem că destinaţia atlantică ar fi Bayonne (deşi nici La Rochelle nu sună rău!).

Google Maps, deşteptul portabil al familiei, zice aşa:
E70 - 2769 km, 1 zi 4 ore
A4 - 2.932 km, 1 zi 6 ore
E70 şi A4 - 2.806 km, 1 zi 5 ore
(desigur, pe cu totul alte rute. Slovenia, ţară frumoasă, aici e-n program!)

Rivalul lui Google Maps (Mamiţuni) zice: hi-hi-hi-hi! Vezi să nu!, dar (ca punct de pornire) informaţiile astea sunt utile.
În primul rând, avem un calcul de combustibil: rotunjit, dus-întors avem 6.000 km - ceea ce ar necesita între 400 - 500 litri de benzină, respectiv 8 -11 plinuri. Deci numai mersul pe drum poate costa, estimativ, între 500-700 euro, fără a include cazarea.
În poveste mai intră şi taxele de autostrada care se percep zdravăn pe ici, pe colo - şi care, la un drum de-ăsta, pot sări de suta de euro.
(ăsta poate fi un moment bun pentru a decide în favoarea Insulei Mari a Brăilei. sau a unei maşini cu motorizare diesel - caz în care costurile de drum pot scădea cu până la 200 de euro.)


Din capitolul "teorie serioasă": când e de plecat la drum cu copchilul, vor conta, indiferent de mijlocul de transport, (cel puţin) următoarele:

- pentru copil: durata şi modalităţile de distracţie de pe parcurs (dacă poţi prinde orele de somn sau mergi noaptea, interesul pentru ultimul subiect scade considerabil). Confortul e important (să nu mori de cald sau de frig şi să poţi sta confortabil), dar, cu excepţia situaţiilor în care condiţiile de călătorit ar fi execrabile, Muţunau nu ar fi preocupat cu adevărat de ele.
Retrospectiv, vor conta aventurile şi amintirile. Şi pozele...

- pentru onor însoţitoru’(ii) / şofer(i), cel puţin:
- distanţa
- itinerariul
- perioada
- opririle & obiectivele "turistice" - respectiv lucrurile de făcut, mai degrabă decât de văzut - cel puţin pentru excursie cu copil preşcoler
- durata / duratele de călătorie, inclusiv între opriri
- cazarea
- bagajele
- asigurările de călătorie
- mâncarea
- trucurile pentru suportarea a toate cele de mai sus...
- costurile
 ... & planu' prealabil - ca să ştii sigur de la ce şi cu cât te abaţi, nu de alta.

Să le luăm pe rând.

Daaaar, suspans, înainte de asta, să răspundem la întrebarea de ce.

De ce... ce?
De ce am face această călătorie?

De dragul aventurii?
De curiozitate?
Pentru o vacanţă inedită?
Ca să ne cunoaştem (mai bine) patria, Uniunea Europeană?
Ca să putem vizita pe câte unu’ altu’, pe drum?
Din nostalgie?
Pen' c-aşa a zis Muţunau?
De nebuni?
Pentru că, nu de alta, răspunsurile la întrebarea de mai sus vor determina felul călătoriei şi, implicit, restul dimensiunilor ei.


Distanţa
În linii mari, e vorba de ăia şese mii de kilometri. Care, precum şarpele de bâlci, pot deveni mai mulţi (8... 9... 10...) când sunt număraţi invers. De pildă, odată-ţi vine-n cap că nici Marsilia n-ar trebui ratată (a propos, Chateau d’If chiar e de văzut, ca şi peştanii puşi zilnic la vânzare-n port. Muţunau ar fi, probabil, mai interesat de peştani)


Itinerariul
Rutier:
Începem aşa: prin ce ţări/zone da, prin ce ţări/zone nu. Sau nu acum, că locuri frumoase sunt multe.
Noi, aşa, teoretic, am putea da o tură fost-iugoslavică... dar, pentru că dorinţa e să hălăduim mai ales prin Atlantic, cum vrem să ajungem mai repede, avem în vizor ruta România - Ungaria - Austria - Italia - Franţa.
Pe urmă, ar fi de văzut (cu atlasul rutier în mână) şi cam pe unde.
Pentru început, vor fi mai multe variante de itinerarii.
Poate chiar un dosărel.

Aerian:
Depinde mult de destinaţia aleasă şi, fireşte, de bani.
Vorbind strict de Atlantic, probabil Lisabona e cea mai bună opţiune. Probabil, n-am verificat riguros.

Feroviar: doar via TGV... deci abandonez pista.


Perioada
Dacă e să mă ţin de subiectul pescuit, la capitolul ăsta mai am nevoie de informaţii.
Altfel, e o chestie de concedii, temperaturi, aglomeraţie şi posibilităţi.


Opririle & obiectivele "turistice" - respectiv lucrurile de făcut, mai degrabă decât de văzut - cel puţin pentru excursie cu copil preşcoler.
Aici lucrurile devin complicate.

Rutier:
Strict până la ieşirea din ţară, se pot face mai multe opriri - sau nici una.
În funcţie de ziua şi ora plecării, am putea opri la Braşov sau Sibiu şi (sigur) la Timişoara.
Prima oprire va fi de interes mai ales pentru văzut munţi şi mers în pădure, a doua pentru o baie la Sinmihaiul German.

Apoi, poate pe durata unui somn muţunautic diurn, aş merge întins până la Viena (autostradă, lin, frumos). Acolo, camping, explorare, plimbări. Nu neapărat urbane, că pe la 4 ani nu eşti neapărat interesat de catedrale (sau, mai ştii...)
Notă: în Ungaria sunt multe locuri frumoase & potrivite pentru mers cu copilul. O plimbare cu vaporaşul pe Dunăre, un stat la plajă la Balaton... da’ ziceam că ne grăbim!
Şamd.

Aerian: cum o da Dumnezeu, via linia aeriană.

Durata / duratele de călătorie, inclusiv între opriri
Aici e mult de analizat cu pixu’n mână.
Drumul (dus, respectiv întors, nu ambele) poate dura cât zic cei de la Google Maps, sau o zi şi jumătate, dacă la el participă doi şoferi rezistenţi, tip Robocop, şi se merge fără oprire. Nerealist.
Realist e că, dacă plimbi copil, drumul dus va dura minim 3 - 4 zile, iar cel de întors, dată fiind adrenalina întoarcerii, ar putea dura 2. Sau 3. Sau...
Plus hălăduielile aferente, plus statul acolo - ipotetic, două săptămâni acoperă povestea.
(trei săptămâni o acoperă şi mai bine!)

Ah, escalele...

Cazarea
Dacă analizatu’ de mai sus a fost riguros făcut, lista opţiunilor de investigat deja există.
Din experienţa personală, campingurile din Austria, Germania şi Franţa sunt o opţiune civilizată şi confortabilă pentru cine nu detestă organic statul la cort.


Bagajele
Desigur, cortul şi sacii de dormit.
Laptop, telefon, aparat foto, încărcătoare... toată tehnicăraia.
Prosoape.
Pălării şi creme de soare.
Haine de ploaie, cu seturile de încălţări aferente.
O ladă frigorifică de maşină (încărcabilă la brichetă). Nu pentru avion, desigur.
Un fierbător sau o butelie mică de voiaj (strict pentru apa de ceai / cafea). Tot pentru rutier.
Costume de baie.
Jucării de neplictisit pe drum.
CD-uri cu muzici şi poveşti.
Bulendre după nevoia şi placul fiecăruia.
Medicamente.
Planul de costumat pe zi poate fi de ajutor în sensul scăderii numărului de haine luate.
(notă: în călătorii rutiere, pornesc de la ideea că n-aş avea unde spăla haine şi că m-aş putea întoarce cu toate murdare. deci car inevitabil mai multe, nu doar un ghiozdănel)
Recomand călduros genţile de tip sport/tenis, care au şi role, şi mânere, şi curele pentru cocoţatul pe umăr.

No, de-aia prefer maşina.

Asigurările de călătorie
Subiect relativ simplu.

Mâncarea
Prima întrebare e ce mâncăm, a doua e de unde.
Noi: Banane. Musai. Multe alte fructe.
Iaurt. (vezi nota referitoare la lada frigorifică). Fulgi de porumb.
Ceai. Ness. Fructe uscate. Eventual, batoane raw. (tot lada frigorifică...)
Listă de zone cu supermarketuri şi, eventual, listă de cârciumi. Numărul de opriri va creşte!
Gusturile vor dicta multe. (Şi aici se poate face dosărel. Sau dosăroi)
Nu, nu plecăm cu murături la noi.


Trucurile pentru suportarea a toate cele de mai sus...
Oh, asta necesită o postare separată. Şi oarece magie!
Pentru că: momentan, Muţunau nu are răbdare pentru mai mult de 2 ore de mers cu maşina - nu fără oprire, în general. E drept că n-am avut parte de itinerarii teribil de pitoreşti, dar, la cum se prezintă dispoziţia ’mnealui curentă, nu văd nici drumul de la Timişoara făcut dintr-o bucată.
Plus că-mi vin gânduri de văzut Transalpina...

Costurile
Vor varia, fireşte, în funcţie de gusturi, dorinţe, stil de viaţă, rigurozitatea planificării şi ofertele descoperite pe drum...
Nu văd genul ăsta de întreprindere ţăcănită realizabil sub 1200 euro per 3 oameni.


... & planu' prealabil - ca să ştii sigur de la ce şi cu cât te abaţi, nu de alta.
Cuvântul cheie este oboseala. Planificarea somnului e esenţială - pentru că odihna va fi esenţială.
Drumurile lungi sunt greu de suportat chiar şi pentru persoane cu agende comune. Cu cât e toată lumea mai odihnită, cu atât mai puţine încăierări...
Mersul cu rulota e o idee bună - doar că n-am.
Mersul cu avionul rezolvă parţial problema timpului (de exemplu, lista aeroporturilor din Franţa e aici), dar mă-ncurcă la deplasările ulterioare. Nu, n-am brevet de pilot! (momentan...)


... şi, da, vorbesc serios. Anul ăsta sau mai târziu, vom face drumul.