Naştere naturală de tripleţi (nu, nu ai mei)

Repet: nu, nu ai mei. Momentan n-am în plan tripleţi.

Daaaar...


Stând eu într-o noapte pe gânduri (ca baba pe scânduri), mi-am adus aminte de-o menţiune de presă privind naşterea unor gemeni fără cezariană, undeva, prin nu mai ştiu ce oraş din România.

(Şi-mi mai aduc aminte, cumva fără legătură, de o doamnă pe care-am cunoscut-o demult, mamă de tripleţi post a n-şpea inseminare artificială. Ea, medic, ceruse cezariană. Până la urmă, asta se şi întâmplase. Inseminare = copil preţios, hai să-l extragem rapid. Să-i, în cazul ei.)

Drept care, zdrang, zbang, mă pocneşte curiozitatea & mă dedau cotrobăielilor pe internet, încercând să mă lămuresc dacă vreo careva, pe undeva, a născut tripleţi pe cale vaginală, şi s-a mai şi gândit că-i bine să informeze mapamondul.


Ei bine, da.

Aici este un link spre articolul semnat Ruthipedia - povestea naşterii a 3 fetiţe.

Articolul conţine, pe lângă text, oarece poze, niciuna de natură să ridice sprâncene. (mai degrabă o să le ridice textul...)
(Da, burta pare mai mare decât mama.)



Dar aici este un film care va ridica sprâncene - pentru că e filmată toată naşterea tripleţilor Trama.



Toată... adică toată. E needitată, drept care amatorii de vizionări merită avertizaţi cu privire la alegerea locului şi momentului vizionării.

Dincolo de aspectele anatomo-fiziologice (pe care mai poţi ajunge să le visezi noaptea...), cel mai şocant aspect mi s-a părut a fi atmosfera de la spital - calmă, destinsă, pregătită.

Fără bruftuluieli, fără intimidări, fără figuri de atotputernicie şi control.

De, am şi eu traume.