Precizare: mă pricep un pic la doftoriceli. Şi la de-alea standard, cu medicamente înregistrate, substanţe active, forme farmaceutice, etc, şi la leacuri babeşti. Aşa, pe post de sanitar priceput amator (şi-n timpul liber ajutor de câine lup). Dar runda asta m-a depăşit. Am aruncat prosopul. Adică m-am împăcat cu ideea că balaurul ăsta e mai mare decât credeam.
Mâine mergem la recoltat analize, ca să ştiu, măcar acum, cu ce mă bat.
Între timp:
- am cumpărat cam un kil de remedii homeopate unitare, aşa, versus directiva de 1 aprilie (cea referitoare la intrarea in vigoare a THMPD) - doamnele de la Help Net-ul din Amzei au leşinat instant când Muţunau a părut să citească numele a două medicamente, drept care au sărit rapid cu un scaun mic pe care omuleţul a putut şedea să-şi dea aere (evident, nu citeşte, pur şi simplu a recunoscut cutiile).
Ceea ce nu le-a împiedicat, desigur, să rotunjească verbal suma de plată şi să-şi reţină restul firfiricist.
- am apelat la ajutoru' nepreţuit al buiotei-mâţă (luată demuhuhuult, la impuls, dintr-un magazin Etam).
- am înfundat pe gâtul Muţunaului aparent faimosul ceai de scorţişoară cu miere (oarecum inutil, pen’ că tusea n-a dispărut).
- am băgat aromoterapie cu cimbru (acum mă simt parte integrantă a unei ciorbe de fasole cu afumătură, căci cam aşa miroase); se pregăteşte eucaliptul.
- am pus lampa din cristal de sare.
- îmi bat intens capul cu nebulizatorul. (greu de acceptat...)
O precizare referitoare la remediile homeopate: da, ştiu că-s apă de ploaie, da, ştiu că nen-tu Hahnemann n-(ar) avea, conform standardelor de azi, chiar toţi boii acasă.
Ştiu că homeopatia e foarte contestată, că a apărut ca reacţie la o medicină vecină cu măcelăria, ceea ce teoretic nu mai e de actualitate, că n-are suficient de multe studii suficient de bune în spate, că e absconsă, vecină cu magia (chiar au curte comună...), că uneori pare să nu mai aibă nicio logică, că dezvoltarea (ei) actuală n-a păstrat integral principiile iniţiale...
Mai ştiu că faimosul Oscillo nu-mi face absolut nimic, oricât i-aş ajusta administrarea.
Dar Paragrippe mă scoală din morţi.
Aşa că, placebo-ne-placebo, eu vreau să mai am de unde să le cumpăr.
Pentru plantele medicinale, în mod egoist, nu-mi fac atâtea griji. Momentan, am de unde le culege personal.
Şi cred sincer că se va găsi o cale de evitare a scoaterii lor de pe rafturi. Mai precis, cred că se vor vine în continuare, dar fără menţiunile terapeutice. Care, nu-i aşa, ar putea fi incluse discret în cărticele disponibile drept cadou.
Da' tot am semnat petiţia, pen’ că nu mi se pare corect ce se-ntâmplă.
Chiar presupunând că-n spatele directivei (veche din 2004!) sunt intenţii principialmente bune (mă roooog), tot e făcută cu picioarele. Iar pe mine făcutul cu picioarele de orice mă scoate din pepeni.
Postări
6 comentarii:
Si voi cu tusea? La noi merg (depinde insa de tipul de tuse si chef :D) siropul de brad/patlagina, ala de ridiche neagra cu miere sau ceaiul de scai vanat (care se pare ca e cel mai ok, cu asta trece daca restu' au dat gres). Nu e chiar nasol de tot si poate ca din siringa merge :D Asa, cate-o gura de multe ori pe zi... :) Sanatate!
Magie sau nu sau vrajitorie sau apa de ploaie, copilul meu care a avut probleme mari cu gatul, stafilococ auriu pozitiv, dupa tratamentul cu Staphylococinum, nu s-au mai repetat. Eu sunt convinsa pe viata de eficienta homeopatiei. Si eu m-am vindecat de urticarie cronica cu homeopatie.
.... la capitolul sfatuir sunt pe dinafara - eu ma insprir de la tine in leacuri. :)
Va tin pumnii sa treceti repede peste si sa scapati definitiv de nenorocirea asta de tuse. Sanatate!
Ralu',
da, sa traiti, si noi.
Multumesc pentru sugestii!
Sirop de brad din pacate n-am (cel putin nu din ala adevarat, facut de persoane de incredere :) ), iar, de data asta, cele de patlagina si respectiv ridiche neagra nu dau nici un rezultat.
Caut scai vanat si incercam. Te tin la curent!
Sinziana,
foarte bine ca ati scapat de belele!
Ce incerc eu sa spun e ca sunt cazuri in care merge (eu, via Paragrippe, sunt unul din ele), desi (stiintific vorbind) baza nu e acolo.
Asa ca am semnat petitia aia!
G.,
ma bucur sa-ti fiu de ajutor.
Numa' asigura-te, cand pui in practica chestii mentionate de mine, ca-i vorba de aceleasi simptome...
Eu imi mai asum riscuri (de exemplu nu mai dau antitermic decat daca temperatura sare bine de 39), da' nu pot recomanda nimanui sa-mi repete faptele de arme.
nu am chiar atat de mare incredere in cunostintele mele doftoricesti, dar am avut noroc ca nu ne-am confruntat cu temperaturi "inalte" pana acum... iar in cazurile acelea am dat ce am considerat ( din instinct si citit pe la altii) si la prima ora decenta am sunat la medicul ei de familie si am dat raportul cu ce am patit/ ce am administrat si mai departe mergem pe mana ei.
La tine am gasit multe remedii naturiste plus aromoterapiile, despre care nu prea am avut de la cine sa aflu pana acum. Dar chiar si in aceste cazui, tot raportez medicului ceea ce fac... Merci frumos.
G.,
astea se mai invata si din mers...
Cand e vorba de aromoterapie si de naturiste, partea buna e ca riscurile sunt mult mai mici decat la medicamente alopate.
De exemplu: am primit rezultatele analizelor facute saptamana asta. Nicio bacterie, niciun streptococ, nimic de tratat cu antibiotic. Ghici ce scria pe reteta data de ultimul medic care-l vazuse...
E foarte bine ca medicul curant sa stie ce mai faceti pe langa ce prescrie. In felul asta (stiind, eventual, la ce reactioneaza Maria) isi poate rafina si diagnosticul, si prescriptia.
Iti doresc sa n-aveti des (sau deloc!) nevoie de cunostinte medicale!
Trimiteți un comentariu