Ultimele ştiri, iar

Eu mi-s în plină astenie de primăvară. Sau anemie. Sau ce-o fi. Caracterizată în special prin cearcăne, prin pungi (de en-gross) sub ochi, prin neprietenoşenie instant, veşnic şi puternic răbufnindă, de tip gheizer, prin lipsă crasă de orice elan (cerb, antilop, etc) şi prin gânduri pestriţo-aberante, cum ar fi, de pildă, faptul că-n post ar trebui să se impună, pe lângă alimentaţia selectivă şi purtările (mai) reţinute şi îndatoritoare, şi norma de odihnă. Adică dacă-i post, tre’ să dormim cu toţii mai mult. (e evident de ce am luat-o razna...)

Mă tratez cu leurdă natur. O plăcere pen’ cin’ vrea dup’aia să stea de vorbă cu mine.

Ultimele fapte de arme includ:

- întrebări încuietoare de tipul
„de unde vin flutu’ii?”, pentru care m-am executat cu poze de pe aici.
„ce are omul/pensonul/căpşuna înăuntru?” de mă gândesc tot mai serios să investesc într-un joc tip Corpul Uman 3D.
Noroc cu Google body, (demo aici) Visible Body şi alţii la fel ca ei.
Ghinion cu netul meu, care merge ca melcu’.
Aştept cu interes corespondentele animale şi vegetale ale proiectului, că de când tot tai căpşuni, Muţunau aproape c-a-nvăţat şi fracţiile.

- proiectul de ştiinţă „Zambila” (ghiveci mic de la Ikea, dublu-nflorat, zilnic analizat).

- operaţiunea „Veveriţa" (mers în Herăstrău după veveriţele-de-negăsit. pocnit zadarnic nuci. judecând după covorul de ghinde de pe jos, jivinele ori îs în staţiune, la dietă, ori...n-om fi mers noi de partea potrivită a parcului!)

- găsirea cif’ei 6 de la cias (mare eveniment, c-o căutăm de câteva luni; era, previzibil dar nu imediat detectabil, în cutia unui alt set de jucă’ii)

- vizionări de piese ţăndăriceşti (recomandăm călduros vizionatul pieselor, da' nu şi pe tantele cumetre plasatoare, care, la final, se poartă cu copiii care vor să se urce pe scenă de parcă ăştia mici le-ar fura butelia/le-ar pune peltea pe clanţă/ şi-ar şterge ghetele de perdelele lor etc, simultan),
Notă specială pentru Ţăndărici: o fi aşa de greu să mai pui în program juma’ de oră de admirat decorul? Dinainte anunţată/rezervată? Desigur, programul s-ar prelungi. Da' nu dramatic.
Refuz să cred că puştimea ordonat plimbată pe scenă ar putea provoca distrugeri notabile. În definitiv, muzeele rezistă unor astfel de asalturi.
(asta ca să nu zic că onor actorimea păpuşărească s-ar putea plimba, dimpreună cu plasatorimea ţăndăricească, să prezinte prin sală păpuşile)

 - episoade de dormit în patul ma’ie, ca apărare (aparent eficace) împotriva variilor coşmaruri muţunautice (cu debut de pe la ora 3 AM, că pân’ atunci nu concepea să-şi abandoneze reduta)

- mofturi la mâncare, (n-am nimic împotrivă să fac/încălzesc/pun pe masă mai multe feluri de mâncare, da’ de pe la al cincilea cerut-insistent-şi-apoi-refuzat-fără-a-fi-gustat (eventual aruncat pe jos în semn de protest) mă cam enervez)

- instituirea unei noi jucării favorite (băţul parfumat, care e-n stare să-l ţină ocupat până la jumătate de oră!),

- planuri de socializare sportivă (piscină, echitaţie, când o ieşi soarele, odată, da’ de preferinţă înainte de sezonu’ canicular)

- serialul de poveşti nocturne moralizatoro-recapitulative cu girafa Rixi (care se-ntâmplă să facă peste zi fix ce face Muţunau, da’ cu oarece nuanţe-n plus, şi căreia, la rândul ei, i se spun, fireşte, poveşti cu Muţunau)


- şi alte diverse dume, cum ar fi:

... cântecelul ad-hoc de auto-adormire „feeeeluuul doooooiiii, feeeeluuul doooooiiii” (compozitor şi solist, cantautoru' Muţunau);

... accentele din plin adaptate umorului involuntar:
- Mami, pleacă de aici!
- OK. Dacă vrei, plec. Mă gândisem să-ţi ţin companie la masă, dar ..
- Coooompááááánieee!!!

... accesele de şefie de la grădiniţă:
- Izabela, te ’og să vo’beşti mai încet, că mă de’ianjiezi!

... negocierile:
- Da’ dacă mă ’păl pe dinţi, me’gem afa’ă!

... mima:
- Ce faci acolo? (dădea ciudat din mâini, la masă)
- Cânt Itsy-bitsy! zice, după ce reuşeşte să-nghită chintalul de sfeclă furgăsit din ciorba altuia.
Adică (logic pentru cunoscătorii treji &atenţi) căţărarea păianjenului pe burlan.

... magia:
La o masă de familion unde toată lumea dosea pâinea (că dacă se-nfige Muţunau în ea, nu mai haleşte nimic altceva), ne-am petrecut, 7 capete luminate, nu mai puţin de 15 minute să încercăm (fără succes) să lămurim cum anume a ajuns Muţunau să aibă o bucată de pâine-n mână.