Au rezultat, nu neapărat în ordinea asta, următoarele:
- un morman de haine decretate oficial ca rămase mici.
- un număr de fugăreli ţopăite, pe tema „nu v’eau să p’obez nimic!!!”
- ... un număr (mare) de aproximări ochimetrice.
- nişte tenculeţe bine-aranjate de haine bune (potrivite acum)
- oarece îndesăciuni de haine-încă-mari.
De ce atâtea căprării?
Simplu. Separat de aspectele opoziţiei creative în plină manifestare în cei 98 cm muţunautici, de la sol în sus & invers, conform Ghidului Zgârcitului (pe care-l urmăm cu străşnicie; în curs (şeherezadic) de apariţie pe blog...), cele mai bune haine sunt fie alea primite (de la Micul Urecheat & co) fie alea cumpărate investiţionist la/cu reducere.
Ce contează că între momentul achiziţiei şi momentul purtării trec nişte ani? Am brevetat chiar şi un nou sistem (întru sfidarea cronologiei & sporirea utilităţii marginale), de dat hainele înainte (către un copil mare), nu doar către unul mai mic.
Şi au mai rezultat şi nişte amintiri.
Cum ar fi cea legată de vestuţa albă (din blană de sondă; împachetată înainte de pozare şi, drept urmare, evocată în contumacie), destinată „vârstei” de 6-9 luni, da’ purtată epopeic de la vreo 3 (intervenţie de bunică reumatică nederanjată de faptul că nepot’su arăta ca un ciobănaş cu suman) pân’ pe la fo’ 18. Sau 20. Cine să le mai numere...
(Dacă există categoria de hăinuţe magice, vestuţa albă merită din plin încartiruirea)
Sau de nenumăraţii pantalonaşi-izmenuţe purtaţi la disperare, mult după trecerea vremii lor.
(mie nu-mi plac ciorapii-ştrampi, aşa că-n sezoanele reci junele e echipat cu inexprimabili şi şosete lungi)
Sau cele legate de costumaşele bizare şi/sau prost croite, care fie vin bine copilului la o cu totul altă vârstă decât cea promisă pe etichetă (nu neapărat mai mică! avem un costumaş pe care scrie 1 an şi care, dacă facem abstracţie de mânecile negeneroase şi de aerul de supleţe fotomodelică pe care-l imprimă acum, era bun abia la 2 ani), fie vin bine numai purtate desperecheat. Pantalonii buni la vârsta promisă, bluza, mai încolo. Sau invers.
M-am distrat la capitolul şepci.
Muţunau e căpos. Nu chiar aproape de bancul cu Bulă care era trimis s-aducă 5 kile de cartofi în... şapcă! Da’ destul de căpos cât să nu-i cumpăr acoperitori de meclă decât post probare proprie, nu via măsurători.
Drept care căciuliţele şi şepcuţele ne-elastice incluse în seturi-costumaşe nu i-au venit niciodată.
Şi la capitolul baveţici.
Avem vreo 50. Într-o vreme, ploua cu baveţici peste noi, de-am zis c-o să le dăruiesc şi eu, în stânga şi-n dreapta.
Aiurea. Le-am uber-folosit pe toate. Până la ştergerea desenelor, de-atâta spălat, inclusiv de pe bavete C&A.
Junele a bălit atât de intens şi pentru atât de mult timp, încât, deşi n-aş fi zis, chiar mi-au trebuit. (a fost o vreme când aveam expuse, în diferite faze de uscare, 10-12, zilnic).
Şi la capitolul şosete. Unde am cumpărat de nebună foarte multe, tot înainte, uitând c-am mai luat pentru 23-26.
Ghici ce. Şi astea-s zob. Bine că le-am avut.
Şi gândindu-mă la descoperirile făcute pe seama variilor producători de bulendre bebeluşeşti.
Alea de la C&A ţin, nu glumă. La fel, cele de la Next şi Prenatal (care, în schimb, costă corespunzător).
Hăinuţele de corp din bumbac din gama Kitchoun, de la Kiabi, intră sinistru la apă. O bluziţă pentru 3 ani, spălată conform indicaţiilor de pe etichetă, devine uşor mai mică decât una identică, pentru 2 ani, nouă. În schimb, pijamalele pluşate dintr-o bucată sunt minunate. Iar unele din hainele pentru copii mai mari sunt rezonabile.
Surprizele plăcute au venit de la oarece producători locali - Tex, B&B (parcă... sunt mereu în Cora) şi încă unii de prin Moldova. Simple, drăguţe, ieftine, fără pretenţii - rezistă la o mie de spălări!
M-am mai distrat gândindu-mă că, judecând după haine, pare să crească inegal. Deşi la vârsta asta procesul nu e atât de vizibil ca în adolescenţă...
Am tras aer în piept, gândindu-mă că m-am scos. Până una-alta, n-are pretenţii selective. Da’ vin, încet dar sigur, şi alea...
Postări
6 comentarii:
m-a distrat cum dati voi hainele unui copil mai mare. Eu ii cumpar hainute mai mari care-mi plac si nu pot rezista tentatiei. Fiindca nu vreau sa ma impiedic de ele un an-doi, le pun in debara, unde este un adevarat iad al cutiilor. Asta faceam si cand avea Eva cateva luni, primea haine mai mari, pentru un an-doi, la debara cu ele. Si uite-asa le descopeream ramase gata mici si nou-noute. M-am invatat minte si scriu detaliat pe cutii
Altfel ii cumpar si haine mici, o mai si nimeresc:))
:-) si noi dam haine, ba mai in stanga, ba mai in dreapta si primim la fel: verisorul mai mic ii dam hainele vechi ale piticului dar ii mai dam si inapoi din cele care ii sunt inca mari si au facut o tura pe la noi, de la verisorul mai mare aterizeaza peste noi haine si combinezoane de iarna pentru 3 ani, iar de la verisorul cel mai mare avem chiar casca si ochelari de schi pentru ~4 ani... si tot asa, hainele se invart (cu lopata :D).
Adra_bell,
la paltoane si geci, de exemplu, se preteaza foarte bine datul inainte :)
Cutiile neetichetate sunt, ca sa zic asa, unealta diavolului (bu-hu-huuuuu!!!)
Haine mici, nuuuu.
Principiul este ca poti baga un copil mic intr-o haina mare, da' invers e mai greu!
Zu,
deci sunteti de-ai nostri! :)
Foarte pitoresc circuitul hainutelor in familia voastra! :)
Noua toata lumea ne zice ca am facut mare afacere cu hainele si pantofii, fiind copchiii de acelasi sex ... Aiurea, la primele doua a mai fost cum a mai fost, bebelusie si imediat dupa, insa de pe la 2 ani incolo Anna s-a lungit nepermis de mult, comparativ, acum sunt aproape aproape aceeasi masura amandoua, deci nema lasat mosteniri hainesti de la una la alta (la pantofi sunt chiar aceeasi masura). Iar de purtat cu schimbul nu mai zic, se isca niste ceeertuuuri, mama mama. Deci nu.
Catrina, nascuta in alt sezon si ceva mai micuta de inaltime, in schimb mai plinuta decat celelalte doua, abia a ajuns sa poarte o optime din hainele ramase de la surori in conditie ca si impecabila (in special toalete simandicoase, cu care nasa fetelor ne-a cadorisit intr-o risipa greu de priceput).
Vara asta, cum nu prea a fost adevarata vara, ma uitam cum rochite minunate, de fetite mici mici, trebuie sigilate pe veci in cutii, caci gata, s-a dus vremea lor. Si ori date catre alte fetite in devenire, ori pastrate in cufarul de amintiri magice.
Am daruit de curand o buna parte din hainutele bebelusesti (si nu numai) unei amice care urmeaza sa nasca luna asta. Nu vreau sa spun cate lacrimi am gonit pe timpul impachetarilor ... Trei bebelusii s-au petrecut in ele (si, da, sunt maniaca, la multe nici nu s-a cunoscut, era doar amprenta sentimentala de pe creierul meu matern, nicicum una a ponoselii, ca sa vezi de ce regret ca a mica nu ajunge sa le poarte!!).
Daaaaar ... vai ce bine imi arata debaralele! :)))
noi primim hainute de la un verisor mai mare cu 6 luni decat Maria, si de la baietelul nasilor ... dar el e deja are 5 ani si nu prea mai ar hainute mici de dat, le purtam, le dam unui alt baietel ce are 4 luni, de la care luam inapoi inmultit cu tot ce mai are si el cumparat, pentru trusoul lui Ghita.... dar am ramas cu hainutele specific fetitesti, ca nu prea avem cui sa le dam. Pana sa aflu ca e un Ghita si nu o Ioana, le pastram in speranta ca le vom mai folosi... acum astept sa vad ce ganduri are sor-mea... poate le va lua ea... :)
Hainute mari chiar nu am cumparat, dar am mai primit cateva pungi pentru 3-4 ani de la o colega a maica-mii, iar de depozitat, depozitam totul in pod, in cutii etichetate corespunzator... ca stiu ca nu voi mai putea face drumuri pana acolo, si trebuie sa stie Sorin ce sa imi coboare din pod. :)
Felicitari pentru mobilizare! ... noi din lipsa spatiului de depozitare dar si a cresterii rapide a Mariei facem aceasta operatiune cam o data pe luna.
Alina,
mi se paruse mie, din unele poze, ca Anna e aproape cat Maria de inalta! (deci vad bine :))
Cu hainutele "mostenite" e loterie. Cred si eu ca n-ati facut economie :)
Copilul caruia ii dam noi haine "inainte" purta pe la 4 ani haine care ii vin acum, la 2 jumate, lui Mutunau. Unul era mic pentru varsta lui, altul, mare!
Citind ce scrii tu, mi-am adus aminte de propriile-mi regrete: am bocit de-a sarit camasa de pe mine la 2 rochite chinezesti si, apoi, la o pereche de patine (alte regrete bulendristice nu tin minte sa mai fi avut, cel putin nu pe motiv de "mi-a ramas mic"). Deci empatizam cu micile personaje "pradate".
Dar si cu debaralele aerisite - ooo, ce bine e!!!
G.,
vad ca si la voi e ditamai circuitul, foarte frumos!
Cum adica lipsa spatiu de depozitare? Ca zici ca aveti pod! (ah, ce n-as da pentru un pod!!! aproape ca ma gandesc sa mituiesc administratorul pentru un spatiu in plus :))
Cat despre hainele de fetita: mai tine-le. Mai stii de unde sare iepurele? :)
Trimiteți un comentariu