Repudierea

- Nu mai vreau să mă creşti tu, vreau să mă crească A. şi F.

A. şi F. au două fetiţe, colege de grădi cu Muţunaul cel hotărât. Mai au şi un apartament mare şi frumos, care mă face şi pe mine să doresc să mă crească tot ei. Probabil că am încăpea.

Muţunaul a luat parte la nişte discuţii despre o potenţială oferire spre adopţie a lui Heidi (pentru care aveam alte planuri, care însă s-au dus pe apa Sâmbetei). În plus, detestă milităria de tip spală-te-pe-dinţi-bea-apă-nu-te-scobi-în-nas- în care eu-s expert-fixistă.

A&F par foarte relaxaţi şi răbdători, în ciuda aerului de oboseală - pe care nu m-aştept ca Muţunau să-l observe. În plus, îi suspectez că-s curioşi şi cum ar fi putut fi / ar putea fi cu 3 copii, ori, eventual, cu un băieţel.

De-aici şi pân’ la muţunautica auto-oferire spre adopţie a fost doar un pas. Mic.


- Ştii, zice A., nici noi nu suntem părinţi aşa buni cum părem.
Adio apartament mare şi frumos.

Povestea se lasă cu o invitaţie la rămas peste noapte. Invitaţia se onorează. Cei doi se luminează cu privire la un aspect - cum e să ai şi un băieţel, când Muţunaul descoperă şi porneşte cam toate electrocasnicele din casă - mai ales foehn-ul, care-l atrage în mod deosebit.


A doua zi, toată lumea mulţumită până ce eu fac greşeala să nu apar la timp la grădi, ci cu câteva minute întârziere. Suficient pentru ca Muţunaul să se fi urcat în maşina noii sale familii de elecţie (care e semnificativ mai tolerantă decât familia de origine, cam prea fermă pe alocuri, prin ceea ce se consideră a fi părţile esenţiale) şi să nu poată fi dat jos decât după un sfert de oră, pe un fond sonor demn de ştirile de la ora 5.


În drum spre casă (bârlogul mamiţunesc, ah, ce oroare), răcnete protestatare înlăcrimato-răguşite:
- Vreau să mă duc la ei! Vreau să stau cu ei şi în seara asta! Îmi place la ei!
- Şi mie îmi place la ei, au o casă frumoasă.
- La ei e mai bine, au o cameră cu jucării pe care noi nu le avem!
- Fetele au jucăriile lor, iar tu pe ale tale. Sunt diferite. Fetele nu au jocul cu vortex şi nici lanterna cu Spider, nu?
- Nu! Dar mie îmi place de A şi F! Şi îmi place mai mult acolo! Şi vreau să mă crească ei!
- În seara asta mergem acasă la noi.
- Dar noi nici nu avem şoareci!

(A şi F au 1 sau 2 hamsteri pitici. Sau şoareci pitici. Ceva pitic, oricum.)



Episodul urlător se mai repetă o zi, după care lucrurile se mai calmează.
- Am hotărât că mă creşti tu. La noi în dormitor e mai puţină lumină şi pot dormi.