Ce fel de babă aş vrea să fiu

Una bine dispusă. Au naturel, nu din motive de mici izbânzi meschine la coadă la piaţă / supermarket / butelii.

Una sănătoasă, de preferinţă, neîncărcată de metri cubi de analize şi radiografii şi nici de tone de văitaturi care de care mai intense.
(Evident, asta presupune un stil de viaţă sănătos încă de pe acum, cu cât mai puţine excese de tip nesomn, cofeină, mâncat aiurea, nefăcut sport, şamd)

Una încă independentă financiar.
(Ceea ce presupune să mă apuc să pun deoparte de pe acum şi, în egală măsură, să mă asigur că pot produce bani, mulţi-puţini, câţi or fi, şi după vârsta legală de pensionare, şi că-mi pot controla rezonabil cheltuielile. Nu, n-am iluzii în materie de pensie de stat.... şi nici în materie de pensie privată...)

Una capabilă să-şi poarte de grijă. Detest ideea de împovărare la fel de mult ca şi pe cea de dependenţă.
(Am deja traume pe teme de degradare fizică. Am trăit asta în calitate de „aparţinător”. E nimicitor.)

Una care să-şi accepte cu graţie vârsta.
(În privinţa asta n-am prea mari îndoieli. Nici prea mari iluzii - mi-e clar ca subiectul va deveni din ce în ce mai dificil...)

Una destul de bine inserată în social. Via mai multe grupuri, de preferinţă.
(Ca să nu fie cazul să-l sec la cap pe Muţunau, doar pentru că eu n-am altă treabă, cu texte de tipul „dar povesteşte-mi şi mie ce mai faci tu...”, respectiv cu povestiri interminabile despre cum era să strănut eu, dar, până la urmă, n-am reuşit)

Una pe care să vrei s-o vizitezi de drag, nu din obligaţie, sau pentru că de Crăciun şi de Paşte oricine stă la casa lui (a se citi merge la casa unde locuiesc părinţii...)

Una cu o viaţă proprie. Interesantă şi captivantă, pe cât posibil.

Una cam aşa, poate:
(chit că momentan nu intenţionez să m-apuc de fumat. nici măcar trabuc)

(sursa foto şi alte modele de urmat, aici)