Întru discreţie şi secretul adevărat al votării, păi nu aşa ai zis, că de-aia sunt perdele, să nu vadă nimeni ce votezi tu?
***
Muţunau, obişnuit, de ceva vreme, cu portocalele tăiate pe lat, pentru suc, procedează la fel şi pentru cele pe care, de fapt, intenţionează să le mănânce. Prin scurmare.
Baby-sitterul neintervenţionist (dar protestataro-pârâcios) se plânge:
- Vaai de mine, să vezi cum le-a tăiat, de-a latul, şi apoi s-a apucat de scobit în ele, degeaba i-am spus că nu aşa...
(în general, lui Muţunau degeaba îi spui că nu aşa, câtă vreme nici nu stopezi ferm comportamentele, nici nu-i serveşti comportamentul pe care i-l ceri / modelul după care să acţioneze; singura consecinţă va fi o clară durere la başcheţi...)
Împricinatul intervine:
- Nu doar le-am scobit, le-am şi lins!
Hohot intens de râs mamiţunesc.
Muţunau se indignează:
- Serios! Le-am lins!
***
- Îmi cumperi Lego? Te rooog....!!!
Muţunau are deja două găleţi de Lego (cea de-a treia este strict de uz mamiţunic şi nimeni nu are permisiunea de a se apropia de ea...), şi un număr greu de reconstituit de maşinuţe şi nave spaţiale Lego.
Greu de reconstituit pentru că, post montări şi demontări succesive, au sfârşit prin a fi depozitate claie peste grămadă, la un loc cu toate celelalte piesuţe. Acu’ mai descurcă-le dacă mai poţi.
Discuţia se poartă în Afi unde, mai nou, există un magazin Lego.
(Notă despre Afi: marile capete luminate de-acolo au scurtat, cu nesimţire, timpul de staţionare gratuită, sâmbăta şi duminica, de la 3 ore la 2 ore. Presupun ca demersul ţinteşte, de fapt, spre parcare cu plată pentru orice durată de staţionare... Ei, las’ că-mi scurtez şi eu cumpărăturile la toate magazinele găzduite de voi, în acest caz. Pentru că, surpriză, pot. Mai ales de când aţi lăsat Starbucks-ul să plece.)
În drum spre Lego (de unde, cu toate promoţiile, de 20% şi nu numai, n-am cumpărat nimic), Muţunau evaluează tematicile ştiute şi mai adaugă una:
- Deci, ne uităm la Lego StarWars... poate şi la Chima... şi la secţia de poliţie...
După o scurtă pauză...
- Bine că nu şi la secţia de votare! Să fie un omuleţ Lego Ponta şi un omuleţ Lego Iohannis!
Bine că nu ştii nimic de Dragnea şi Hrebe, că deja începea să semene a Game of Thrones...
***
Dimineaţa devreme, zi de şcoală.
O scurtă privire spre Muţunaul adormit buştean indică lăsarea lui acasă.
Măsură inspirată, de altfel, de vreme ce musiu urma să se trezească abia la 12.30.
- Aşa, şi după ce v-aţi trezit? Sunt curioasă cu ce v-aţi mai ocupat, cu Lego?
- A, nu. S-a apucat să citească Odiseea!
Ne lipseau nişte cărţi din colecţia scoasă de Adevărul, dar aspectul a fost remediat după oarece vizite la libraria mică-mică de lângă Cărtureşti, la Patria... (cum stai cu faţa la Cărtureşti, ai Patria în dreapta, iar librariuţa asta în stânga, în colţ)
Deci, recapitulăm (că poate nu s-a auzit clar şi pe ultimul rând): Muţunau este copilul care, scutit de şcoală, stă acas’ şi citeşte Odiseea.
(asta, desigur, pen’ că tableta era suspendată (temporar confiscată, adică), alfel ar fi citit, desigur, Angry Birds.. )
Prin urmare, la o vizită ulterioară la oarece supermarket, nu m-a mai mirat teribil de mult următorul dialog:
- Uite o ridiche muşcată!
- Hă?
- O ridiche muşcată!
- Unde? A, nu e muşcată, e tăiată!
Muţunau ignoră replica, din motive de (auto)contemplare a zicerii proaspăt emise:
- O Euridice muşcată!
După care a luat-o razna, pretinzând că Euridice fusese muşcată de Polifem (alt personaj captivant...), dar aici am oprit brain-storming-ul, că eram prea ocupată să râd de prima replică.
Postări
4 comentarii:
am o curiozitate in organism. in cazul in care lui mutunau i-a fost prezentat Doamne-Doamne, eventual a fost dus si pe la biserica (la propriu) in alte scopuri decat cele exclusiv turistico-vizitatorii, cum a reactionat el citind legendele olimpului?
acum niste cativa ani i-am dus fetitei celei mai bune pritene ale mele oaresce carti de la adevarul (alea cu poveste/basmele ecranizate de disney). mare-bucurie-mare. ma-sa m-a rugat sa-i dau de veste daca mai vad ceva interesant pe la chiscurile de ziare, chiar daca nu-s pt varsta ei (vreo 3 sau 4 ani la vremea aia), ca nu sunt scumpe si vrea sa-i formeze oarece biblioteca copilului. o iau in serios si dupa o vreme o informez ca au aparut legendele olimpului (nu mai stiu daca formatul pe care il pozezi sau unele in formatul in care apareau cartile de povesti pe vremea noastra- 30+ -"biblioteca pentru toti copii"). raspunsul absolut naucitor pentru mine, ca inclina sa nu cumpere legendele olimpului, ca nu vrea sa nu-mai-stiu-cum-s-a-exprimat, ceva in legatura cu credinta copilului in Dumnezeu. ca una care, desi crede in Dumnezeu, n-are vreo relatie cu biserica si in jur de 9-10 ani a citit si rascitit legendele olimpului, si nu-mi amintesc sa-mi fi afectat imaginea despre Domnul, i-am scris vreo cateva mail-uri in care am facut-o cu ou si cu otet. totusi, as vrea sa cunosc reactia unui copil (nu amintirile mele de adult despre copilul care am fost), poate m-am inselat eu si ea are dreptate.
ady
ps. nu i-am luat niciodata copilului legendele olimpului. i-am dus mereu alte carti. dar la vremea aia am informat-o pe prietena mea ca in casa mea, copilul ei va avea voie sa citeasca absolut orice carte va dori/gasi, chiar si coranul sau tora (nu e cazul :) ) sau absolut orice alta carte pe care eu personal o consider potrivita pt varsta ei, fara ca aiba vreun drept sa obiecteze.
Ady,
eu-s putin perplexa, problema ridicata mi se pare ireala.
Cu exceptia notabila a cazului in care parintii, rudele, prietenii si tot blocul se-nchina zeilor greci, Legendele Olimpului vor fi percepute drept povesti.
Nu de alta, dar nu te duci prea des sa sacrifici tauri la templul lui Zeus... (cred!)
Pe de alta parte, stiu ca-mi spunea un amic ca, la nu's ce recensamant din Anglia, nu mai stiu cati cetateni s-au declarat de religie Jedi (StarWars Jedi, cum ar veni). Poate ca temerile prietenei tale or fi justificate... :))
Ia cu simtul umorului, zic, ca poate aluneca mai usor.
Pe teme de credinte (mai ales religioase) demersul rational, oricat de corect ar fi, nu prea are priza. Cel simbolic insa, da.(si in directia asta iti sugerez eu sa te folosesti de umor)
iti dai seama ce perplexa am fost eu.
si eu tot asa imi aminteam sa fi le perceput, ca pe niste povesti.
iar cu simtul umorului stau mai prost. adica lipseste cu desavarsire, iar educatia si auto-educatia in sensul asta se impiedica rau in anumite subiecte, gen libertate de gandire si de a citi.
iar aia cu jedi, vorbim despre niste adulti, nu? in cazul asta mie mi se pare o alegere constienta. ideea de ceva/entitate deasupra noastra din copilarie ramane. nu se mai numeste dumnezeu, ci alah, jedi sau mai stiu eu cum si pe ici pe colo are unele obiceiuri diferite dar esenta e aceeasi. sau, ma rog, asa vad eu lucrurile.
apropos de zeus si alti zei. acu' niste ani ajung eu putin in concediu in grecia. cum eram singura, fara masina (si fara prea multi bani sau carnet sa inchiriez una) m-am inscris la diverse excursii organizate de ceva agentie. si am fost si undeva prin munti, sa vizita un soi de defileu, terminat (sau inceput) cu un soi de tau/groapa/ceva, numit "cada lui zeus". (i-am stricat poate ghidului pentru ca i-am dat raspunsul pe teme unor legende ale olimpului). in ultima zi, ma plimbam pe plaja cand am auzit (in romaneste) o tantica povestindu-i alteia: "draga, dar eu chiar nu cred ca zeus chiar facea baie acolo". am crezut ca mor asfixiata retinand cel mai mare hohot de ras care ar fi putut exista vreodata.
ady
Ady,
jedi-i aia erau recenzabili - deci, cel putin dupa varsta din acte, adulti...
Ref ultima ta fraza: na, vezi de ce e bun simtul umorului? :))
Trimiteți un comentariu