Întru discreţie şi secretul adevărat al votării, păi nu aşa ai zis, că de-aia sunt perdele, să nu vadă nimeni ce votezi tu?
***
Muţunau, obişnuit, de ceva vreme, cu portocalele tăiate pe lat, pentru suc, procedează la fel şi pentru cele pe care, de fapt, intenţionează să le mănânce. Prin scurmare.
Baby-sitterul neintervenţionist (dar protestataro-pârâcios) se plânge:
- Vaai de mine, să vezi cum le-a tăiat, de-a latul, şi apoi s-a apucat de scobit în ele, degeaba i-am spus că nu aşa...
(în general, lui Muţunau degeaba îi spui că nu aşa, câtă vreme nici nu stopezi ferm comportamentele, nici nu-i serveşti comportamentul pe care i-l ceri / modelul după care să acţioneze; singura consecinţă va fi o clară durere la başcheţi...)
Împricinatul intervine:
- Nu doar le-am scobit, le-am şi lins!
Hohot intens de râs mamiţunesc.
Muţunau se indignează:
- Serios! Le-am lins!
***
- Îmi cumperi Lego? Te rooog....!!!
Muţunau are deja două găleţi de Lego (cea de-a treia este strict de uz mamiţunic şi nimeni nu are permisiunea de a se apropia de ea...), şi un număr greu de reconstituit de maşinuţe şi nave spaţiale Lego.
Greu de reconstituit pentru că, post montări şi demontări succesive, au sfârşit prin a fi depozitate claie peste grămadă, la un loc cu toate celelalte piesuţe. Acu’ mai descurcă-le dacă mai poţi.
Discuţia se poartă în Afi unde, mai nou, există un magazin Lego.
(Notă despre Afi: marile capete luminate de-acolo au scurtat, cu nesimţire, timpul de staţionare gratuită, sâmbăta şi duminica, de la 3 ore la 2 ore. Presupun ca demersul ţinteşte, de fapt, spre parcare cu plată pentru orice durată de staţionare... Ei, las’ că-mi scurtez şi eu cumpărăturile la toate magazinele găzduite de voi, în acest caz. Pentru că, surpriză, pot. Mai ales de când aţi lăsat Starbucks-ul să plece.)
În drum spre Lego (de unde, cu toate promoţiile, de 20% şi nu numai, n-am cumpărat nimic), Muţunau evaluează tematicile ştiute şi mai adaugă una:
- Deci, ne uităm la Lego StarWars... poate şi la Chima... şi la secţia de poliţie...
După o scurtă pauză...
- Bine că nu şi la secţia de votare! Să fie un omuleţ Lego Ponta şi un omuleţ Lego Iohannis!
Bine că nu ştii nimic de Dragnea şi Hrebe, că deja începea să semene a Game of Thrones...
***
Dimineaţa devreme, zi de şcoală.
O scurtă privire spre Muţunaul adormit buştean indică lăsarea lui acasă.
Măsură inspirată, de altfel, de vreme ce musiu urma să se trezească abia la 12.30.
- Aşa, şi după ce v-aţi trezit? Sunt curioasă cu ce v-aţi mai ocupat, cu Lego?
- A, nu. S-a apucat să citească Odiseea!
Ne lipseau nişte cărţi din colecţia scoasă de Adevărul, dar aspectul a fost remediat după oarece vizite la libraria mică-mică de lângă Cărtureşti, la Patria... (cum stai cu faţa la Cărtureşti, ai Patria în dreapta, iar librariuţa asta în stânga, în colţ)
Deci, recapitulăm (că poate nu s-a auzit clar şi pe ultimul rând): Muţunau este copilul care, scutit de şcoală, stă acas’ şi citeşte Odiseea.
(asta, desigur, pen’ că tableta era suspendată (temporar confiscată, adică), alfel ar fi citit, desigur, Angry Birds.. )
Prin urmare, la o vizită ulterioară la oarece supermarket, nu m-a mai mirat teribil de mult următorul dialog:
- Uite o ridiche muşcată!
- Hă?
- O ridiche muşcată!
- Unde? A, nu e muşcată, e tăiată!
Muţunau ignoră replica, din motive de (auto)contemplare a zicerii proaspăt emise:
- O Euridice muşcată!
După care a luat-o razna, pretinzând că Euridice fusese muşcată de Polifem (alt personaj captivant...), dar aici am oprit brain-storming-ul, că eram prea ocupată să râd de prima replică.
.png)
.png)
Postări
