Cică iei un urs de pluş (pe care, ce oroare, eşti oricum pe punctul de a-l arunca), îl pufăi cu oarece vopsea, îl lipeşti binişor, prin presare, de una bucată coală hârtie de culoare închisă (eventual cu tot cu urechi)
şi ai... o poză!
(am oarece blasfemii pe limbă, mă abţin. cu greu)
Revenind la urs, nu e clar dacă mai scoţi vopseaua... (cum ziceam, se presupune că nu mai contează)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu