Întru nemurirea ursului de pluş

Cică iei un urs de pluş (pe care, ce oroare, eşti oricum pe punctul de a-l arunca), îl pufăi cu oarece vopsea, îl lipeşti binişor, prin presare, de una bucată coală hârtie de culoare închisă (eventual cu tot cu urechi)

(sursa foto)

şi ai... o poză!


(am oarece blasfemii pe limbă, mă abţin. cu greu)

Revenind la urs, nu e clar dacă mai scoţi vopseaua...  (cum ziceam, se presupune că nu mai contează)

Atelierele din Pod: Jocurile lui Merlin (sâmbătă, 10 mai, pentru 3-10 ani)

Luuuumeeee, luumeee....

Mai bine mai târziu decât deloc, iată anunţul pentru atelierul de sâmbătă, 10 mai, din Pod:

Pardon, de la Teatrul din Podul Meu.

Pe un fundal ceva mai alb decât ar fi fost vizibil bine, atelierul promite oarece ţopăieli jucăuşe, cu pretext arturiano-merlinesc, urmate de decorarea unui castel propriu, care se ia şi acasă!

Din informaţiile (privilegiate) de culise aflăm următoarele:

Castelul (care e şi un pic pliant...atât cât să încapă după dulap - ca să nu-nveţe copchilul cuvinte noi când te-mpiedici tu de Merlin prin casă) este gata pregătit pentru a fi decupat suplimentar, pictat, ori, la nevoie, îmbogăţit cu turnuri, poduri (dâmburi, gloduri) şi alte anexe suplimentare strict necesare la casa omului. Pardon, castelanului.

Castelul e însă mărişor. Castelanii preşcolari vor încăpea în el - dar, spre marea lor jale, nu se vor putea ascunde complet.

Atelierul invită copii de 3-10 ani, şi fete, şi băieţi (că doar la decorare merg toate culorile...) sâmbătă, 10 mai, de la ora 11.00, la Teatrul din Podul Meu, în Pantelimon, pe lângă Ferma Animalelor.

Durata programată e de 1 oră dar dacă nu e gata castelul sau nu s-a uscat vopseaua, părinţii mai pot sta la un ceai (două...trei...), în vreme ce copiii dau de pereţi şi podele o serie de jucării special ascunse-n pod în acest scop.

Costul este de 40 lei / copil şi include toate materialele, precum şi ceai şi biscuiţi.
Trântirea jucăriilor e gratis.

Părinţii asistă (dacă doresc, fireşte) şi mai şi participă (de cele mai multe ori, de nevoie...).
(ceea ce mie, care crăp de curiozitate să aflu ce se-ntâmplă la toate atelierele la care mai merge Che Guevara Muţunau, mi se pare o idee foarte bună).


Înscrierea prealabilă e (dată drept) imperativă pen’ că garantează existenţa castelului aferent (macheta e pregătită dinainte): catalinahetel la yahoo punct com, iar numerele de telefon cred că se văd în afiş (nu le mai transcriu).

Sunt maxim 10 locuri (Podul cu pricina nu e prea mare...)

Castelăneală plăcută!

Care-i treaba cu Atelierele din Pod şi ce se vede în oglindă sâmbăta asta

Atelierele din Pod au loc, ei bine, într-un pod.
Podul cu pricina şade cu graţie pe o casă din oraşul Pantelimon.

Adresa exactă şi indicaţiunile de orientare se comunică la înscriere (care, din ce ştiu eu, nu implică, pentru moment, niciun cost), dar, ca idee, cine a fost la Ferma Animalelor (sau se orientează rezonabil pe hartă) va nimeri uşor.


Acolo se petrec varii chestii, de la grupuri continuative de terapie şi respectiv de dezvoltare personală până la grupuri tematice de dezvoltare personală, toate pentru adulţi.
Şi se mai petrec, de asemeni, ateliere pentru copii.
În general, la final de săptămână.


Atelierele pentru copii sunt pe grupe de vârstă (în general, cu ecart destul de mare)
- 1-5 ani (uneori şi 0-3, caz în care sunt mai degrabă populate de activităţi comune, pentru mamă-şi-copil),
- 3-7 sau 4-10 ani
- preadolescenţi şi adolescenţi.

Temele şi conţinuturile variază; de obicei, pentru copii e vorba de un spectacol-lectură sau de un spectacol în care sunt invitaţi să joace şi să improvizeze şi ei, urmat de o sesiune de meştereală mai mult sau mai puţin artistică.

În general, la această a doua parte contribuie şi părinţii. Dacă progenitura permite, desigur. (uneori nu permite)


Pentru adulţi şi pentru adolescenţi conţinuturile sunt mai degrabă din zona de dezvoltare personală, şi tehnicile de lucru sunt cele psihodramatice, respectiv din ESPERE.

Când atelierul e pentru copii, părinţii asistă (deci ştii pe ce dai banii şi ce se petrece) bând ceai şi ronţăind biscuiţi. (asta când nu meşteresc opere, desigur).

Când e pentru adolescenţi.... depinde, că unii vin singuri. Dacă vremea permite, părinţii stau tot la ceai şi la biscuiţi, dar în curte, departe de eventualele stinghereli care s-ar putea crea.

Atelierele au o serie de parteneri media (printre care şi suntparinte.ro) iar cel de sâmbătă,
26 aprilie, de la 17.00, se cheamă "Eu în oglindă" şi e un atelier de autocunoaştere pentru adolescenţi. 

Cum ar fi dacă oglinda ar vorbi şi ne-ar răspunde întrebărilor...
Cine sunt eu, cum sunt eu, cum ar trebui să fiu şi mai ales cum mă văd ceilalţi?
Cât... de important este să schimb ceva şi care sunt modelele mele?

Vom afla răspunsul într-un grup vesel, cu ajutorul tehnicilor de psihodramă şi teatru alături de Cătălina Hetel, psihoterapeut, psihodramatist,  la Teatrul din Podul meu, Pantelimon, Ilfov.

Vârstă recomandată 12-18 ani
Cost 50 lei, durata 2 ore

 Contact catalinahetel@yahoo.com, 0766 423297
Înscrierea prealabilă este obligatorie

Ateliere la domiciliu

Cum suntem relativ activi pe partea de ateliere, dar nu neapărat atât de dotaţi cu timp şi bani (respectiv cu răbdare, că şi aia e necesară), organizăm, în ultima vreme, cu precădere ateliere la domiciliu.
Ăla propriu.
Şi-s cam fiţoase şi exclusiviste, că nu suntem invitaţi decât tot noi.

Şi, pentru că uneori fiecare dintre noi e fiţos şi exclusivist, suntem invitaţi, dar nu venim.

Deci, ce organizăm?

Atelieru’ de făcut felicitări (de pe urma căruia Mamiţuni are de făcut atelierul ulterior, de dezlipit şi re-lipit litere care au fost puse pe dos).

Atelierul de gâdilit (la ăsta participăm amândoi, spre disperarea vecinilor, că presupune şi alergări prin casă, şi oarece urlete).

Atelierul de gătit - păcat că uneori e urmat de atelierul de făcut mofturi la masă. Perfecţionismul te poate-mpiedica să guşti şi din creaţiile proprii...

Atelierul de limbi străine pe suport IT (Little Pim, apps-uri, sau ce-o fi), şi, uneori, şi pe suport clasic. (încă n-am găsit metoda suficient de atractivă pentru Muţunau, aşa încât astea-s mai scurte. ai clipit, ai pierdut atelierul)

Atelierul de făcut curat (se desfăşoară, dar mai rar decât mi-aş dori).

Atelierul de desenat. Cel mai des are loc pe pereţi. Acum ştiu clar cum şi de ce există Altamira...

Atelierul de orientare prin oraş - cam zilnic... volens-nolens...

Mamiţuni ar mai organiza şi atelierul de somn, dar Muţunau preferă atelierul de nedormire, ori pe cel de  neducere la timp la culcare. A, şi atelierul de aruncat lucruri. Mare spectacol.

Să-l ajutăm pe Moş Crăciun! Unde? În pod!

Teatrul din podu’ meu este exact ce îi indică şi numele - un teatru într-un pod. Al unei case.

Susnumita casă se află în Pantelimon (oraşul Pantelimon) şi în ea locuiesc Cătălina Hetel (psihoterapeut), Voicu Hetel (actor la Teatrul Ion Creanga şi realizator de ateliere şi alte evenimente pentru copii) şi cei doi copii ai lor...
A, şi câinele Daisy!

În pod se’ntâmplă, aşadar, tot felul de minuni - din care acum vom aduce vorba despre una singură, un atelier (în 2 părţi) pentru copii între 3 şi 7 ani!
(dacă aveţi un copil de vârsta atelierului şi un altul mai mic, veniţi cu amândoi!)

Sâmbătă, 14 decembrie, şi duminică, 20 decembrie, de la orele 10.00, sunteţi invitaţi să-l ajutaţi pe Moş Crăciun (care e destuuul de ocupat în perioada asta) să pregătească brăduţi, globuri, felicitări, cutii de cadouri, şi ce vă mai trece prin cap, preţ de câte o oră.

Detalii suplimentare şi înscrieri (care sunt nu doar utile, pentru că-n pod nu-ncap mai mult de 10 perechi copil-părinte, ci şi obligatorii!) la catalinahetel@yahoo.com (0766.423.297).

De ajuns se ajunge aşa:



Vizualizare hartă mărită

Ieşiţi din Bucureşti spre Pantelimon şi urmaţi, preţ de cam 1000 metri, indicatoarele spre Ferma Animalelor, după cum urmează:

- după ce aţi trecut peste lac, faceţi prima stânga, apoi urcaţi, pe strada Tudor Vladimirescu, preţ de cam 100-150 de metri, până la un (soi de...) semn giratoriu;

- la semnul giratoriu alegeţi a doua la dreapta, anume strada Sfântu Gheorghe (atenţie, prima la dreapta, strada Mioriţa, e foarte uşor de pierdut din vedere), urmând semnul către Ferma Animalelor

- mergeţi drept muuuult şi bine (aşa va părea, la dus, cui nu ştie deja drumul! în realitate sunt cam 500m) până ce treceţi de Mega Image (aflat pe stânga şoferilor, mai precis între strada Orhideei şi strada Magnoliei) - moment în care încetiniţi...

- pentru că următoarea stradă la stânga, după strada Magnoliei, este strada Avicola, ţinta & destinaţia periplului...

Onor strada Avicola nu este marcată prea precis (scrisul cu vopsea de pe un gard s-a şters cam de mult... ). Dacă aţi ajuns să vedeţi strada Sfânta Maria (următoarea, ceva mai bine marcată), e rost de-o stângă-mprejur (şi-apoi, de-o primă dreapta).

Încă vreo 80-100 metri şi pe partea dreaptă se vede o casă albă, masivă, semnificativ mai înaltă decât celelalte.

Gard în gard cu această casă albă se află una mai mică şi viu colorată - roz, galben şi portocaliu.
Pe poartă e un semn de câine rău.

Câinele rău este Daisy- metis de cocker, zgubilitică dar blândă, uşor de înnodat şi de deznodat după bunul plac al omului...

Familia Hetel pregăteşte şi oferă, în afară de atelierul de spiriduşereli, şi o minunată (pante)limonadă!

Spor la spiriduşat / spiriduşerit!

Mamiţuni recomandă: Tăpuşele

Hî? Ţăpuşele? Adică... beţe de frigărui?

Urma să mergem la un atelier de făcut ceva marionete, aşa încât am ridicat din umeri şi-am zis că, până la urmă, nu e aşa important cum se cheamă organizatorii, ci ce anume fac ei. (şi bine am făcut).

Când am ajuns la locul cu pricina, Nicoleta (cu o cu totul altă tunsoare decât în filmuleţ...) mi s-a recomandat ca „Nicoleta Rusu, de la Tăpuşele”.

Urraaaa, un cuvânt nou!
(ce-o fi-nsemnând, ’mnezo ştie).


Ei, să ne vedem de atelier.
Care a fost întruchiparea viselor mele (rămase neîmplinite) de acum câţiva ani, în următoarele 2 feluri:
- era gândit pentru participarea părinţilor alături de copii (şi tot căutasem din astea, acum 2-3 ani...)
- avea şi versiune pentru 1-3 ani.

În plus, Nicoleta are o răbdare de înger şi copiii sunt căzuţi în cap după ea.


Daaar.... ce ie alea tăpuşele?
Totuşi?
- Chestiile pe care le fac copiii cu mâinile, soro, mă lămureşte un mare specialist asociat. E un termen din Moldova de peste Prut.
- A, când tepşuieşti ceva? (îmi aduc eu aminte alt regionalism, vag înregistrat ca un echivalent pentru a turti, a bătuci)
- Nu ştiu ce e aia. Tăpuşele sunt lucrurile pe care le fac copiii mici cu mâinile, când se joacă.



Pe net am găsit altă explicaţie. Sau poate e tot aia. Eh, acu’ cine să le mai numere.


Importante sunt următoarele lucruri (de reţinut!)

- trupa Tăpuşele este formată din Nicoleta Rusu, Voicu Hetel şi Cătălina Hetel. Primii doi sunt actori la Ion Creangă; Cătălina este actriţă-convertită-în-asistentă-socială-convertită-în-psihoterapeut format în psihodramă şi terapie de familie.

- oferă ateliere şi spectacole special gândite pentru copiii mici (0-3 ani) dar nu sunt lăsaţi deoparte nici cei mai mari;

- pe lângă atelierele tematice, trupa mai are în repertoriu şi o serie de spectacole în toată regula (pentru care înţeleg că au luat şi premii);

 - cu aceste spectacole trupa vine în vizită la grădiniţe (e nevoie de acordul prealabil al tuturor părţilor implicate);

 - se prezintă (la cerere!) şi la zile de naştere, unde pictează pe faţă pe toată lumea (dacă nu vrei, mai bine fugi din timp) şi organizează ateliere şi/sau reprezentaţii de spectacol.

- Vor fi prezenţi, cu spectacolul Umbrele şi umbre, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru pentru Copii (28 sep - 5 oct 2013)



Recomand cu admiraţie şi drag.



Site Tăpuşele, aici.
Profil Facebook, aici.
Programul lunii august, aici.

De-ale lui Muţunau

Stâlceşte pluralele - ca să zic (eu) aşa.
Că, după părerea lui, inovează lingvistic. În româno-muţunautică. 


Pare să verifice teza peste care nu mai ştiu unde am dat, cum că, pe la 4-5 ani, ai parte de-o combinată alpină de regres(ie) cu uber-progres.


S-a apucat (cam acum vreo două săptămâni) să-njure.
Fir-ar!!!
Fir-ar să fie!!!


Îşi trăieşte zgomotoso-palpitant viaţa:
- Super-tare! Laptele ăsta nici nu se vede când îl şterg repede de pe bluză!
(da, afişează, în fiecare zi, întreg meniul de la 3 mese. pe bluză. mă gândesc serios să-l consiliez ca, în vacanţă, să facă reclamă stradală vreunui restaurant).


În continuare nu mai vrea să doarmă de prânz la grădi (deşi ar avea încă nevoie), zice că nu-i place franceza (deşi, atent studiat, ghrhaseiază ostentativ, uber-fudul de propria-i reuşită fonetică) şi, dacă i-ai sărit ceva din program (masă, somn), amânările nu se acceptă, sărit rămâne!


Nu tace nicio clipă.
- Pentru că atunci când iubeşti pe cineva, vorbeşti cu el.


Îşi apără, susţine şi promovează realist teritoriul imaginar. Următorul dialog a avut loc la un atelier de modelism, între musiu şi doamna machetatoare:
- Casa mea e pe fundul mării.
- Tu ai făcut o casă scufundată?
- Da.
- Dar unde ai văzut tu casă pe fundul mării?
- ...
- Noi facem machete cu lucrurile care există-n viaţa reală.
- De ce?
- Reflectăm, la scară mai mică, lucruri pe care le putem găsi în realitatea înconjurătoare.
- A, păi ce fac eu n-are nicio legătură cu asta.

 4 ani & 9 luni.