Alte lecturi, de data asta online

Family Fun
Un site cu muuulte chestii utile, de la idei de activităţi, artizănării (artizanatorii?) până la reţete şi alte minuni.
Facem abstracţie de legătura cu Disney & de tona de mesaje publicitare pe milimetrul pătrat.

Babble, pentru topul celor 100 de mame blogger, din care, la prima vedere, am reţinut:

- pe Rebecca Woolf, cu Girl's Gone Child. Nu (doar) pentru că-i nominalizată la locu' 1 (deşi descrierea ataşată topului m-a făcut să intru mai repede pe blogul ei), cât postarea asta, şi postările astea: 1, 2, 3, cu povestea naşterii gemenelor (care, deşi spusă foarte fain, mi s-a părut incredibil de violentă... spitaliceşte vorbind!)

- pe Meagan Francis, cu The Happiest Mom - cu sfaturile ei privind o căsnicie fericită

- pe Jenny Lawson, cu The Blogess, mai ales pentru "despre mine".

- pe Heather Amstrong, cu The Dooce, pen' că mi-a plăcut poza ei. (oh, da, superficialitatea-i la ea acasă pe-aici)

- pe Laura Mayes, cu al său Blog cu brânză.

- pe Casey Mullins cu Moosh In Indy

... şi am mai dat şi peste cele 6 tipuri de soacre arabe  (ceea ce m-a făcut să mă gândesc că, în afară de 1001 de nopţi, un’ie-s unele din ţările alea pe hartă, chestii de primăvară arabă şi vreo 2-3 feluri de mâncare popularizate şi pe-aici, mare lucru despre lumea aia nu ştiu)

PS: a, şi pe Kristen Chase, doamna Mominatrix, cu Motherhood Uncensored.


La mulţi ani!

Noi descoperiri blogăristice & bibliofile

Michelle, cu ale sale Tales from the quiver.Care Michelle, la 32 de ani, are 8 spre 9 copii. Ne va lămuri următoarea postare ce & cum.
Zice că de absolut fiecare dată sarcinile ei au sărit, toate, de 42 de săptămâni. Motiv pentru care adaugă şi că s-ar oferi obiect de studii!


Mămuca de 16 cetăţeni. Încă nu m-am prins cum o cheamă.
Pentru moment, mă fascinează pentru că, la cât sunt acum de uitucă, dac-aş avea atâţia copii, mi-ar fi cvasi-imposibil să ştiu pe dinafară care pe unde e.

Longobardul.

Asta e carte.
N-am terminat-o încă. (eu citesc, Muţunau îmi dă pagina (indiferent dacă-i sau nu momentul) şi, în paralel, nişte picioare-n nas. mă scot citind cu voce tare (mai puţin pasajele violente, nu puţine) şi pretinzând că-i o poveste pentru el).
Habar n-a(vea)m de niciunele despre epoca asta. Marco Salvator e fascinat de ea, şi cartea e o excursie în timp.
Pen’ cine mai bubuie ori tresaltă de curiozităţi medievale, iaca aici o sursă foaaarte interesantă de informaţii (neverificate).

Moştenitoarea tărâmului pierdut.

Tot carte. Alta. De data asta, excursie în India, Anglia, SUA (New York)...
Îmi place foarte mult cum scrie Kiran Desai. Am mai citit (demu-hu-hu-lt) Zarvă în livada de guave, care e mai suavă decât Moştenitoarea.

Ambele (Longobardul & Moştenitoarea) sunt captivante - ceea ce, pentru mine, zilele astea, e o calitate de căpătâi a oricărei cărţi de care (mai) reuşesc să mă ţin.

Cum când am citit?
Printre picături, zilele astea, cât am stat (iar!) acasă, pe motiv de nasuri-arteziană şi gâturi-tunătoare.