Ca ieri, cum ar veni.
Dat fiind c-am luat din piaţă, pe final de sezon, 3 feluri diferite de pepene galben, iar curiozitatea-mi mai mult decât pisicească şi-a spus cuvântul, ne-am apucat de studiu, ca s-avem ce răspunde întrebătorului, pe de o parte, şi unor confuzii proprii, pe de alta.
De câte feluri este pepenele galben, stimaţi telespectatori, cum se cheamă şi cum arată ele?
Prima oprire: Wikipedia (şi ultima, după cum se va vedea...)
Pepenele galben şade, după numele lui de catalog latinesc, la C, în marea famelie a Curcubitaceelor. (vreo rezonanţă poetică, hm, ceva?)
Aici aflăm că onor pepenele vine cu tot neamu' lui din Africa şi Asia de Sud-Est şi că are patru genuri:
- Benincasa, care poate creşte până la 80 cm, şi care e considerat fruct când e mic, şi legumă când e copt (considerat în sensul de mâncat / preparat ca atare). Un soi de bostan de plăcintă, judecând după faptul că poate fi păstrat cu lunile...
Uite că poţi să-l faci şi bol de supă...
- Citrullus
unde găsim Egusi, un pepene de la care doar seminţele-s comestibile, şi despre care nu m-am putut lămuri cum arată,
şi pepenele verde, Citrullus lanatus,
cunoscut pe alocuri şi drept: bostan, boșar, curcubete, die, duleți (pl.), harbuz, himanic, lubă, lubeniță, șiarchin, trăgulă, zămos, tigvă de tină, (prin Olt.) bolbotină. (bolbotină? ce haios!) , care-i şi el de şapte mii de feluri, de care nu ne interesăm acum, c-atât ar mai lipsi.
- Cucumis - Ajungem acu' la ce ne-ntere, pepenele galben.
(Cucumis melo) (reg.) boșar, cantaloș, cantalup, caune, gălboi, harbuz, himunic, ieură, popone, vleg, zămos. (Pepene galben.) - doar c-aici am o vagă nelămurire în raport cu Dex-ul online & sursele sale- după ştiinţa mea, harbuz i se spune, prin Moldova, numai ăluia verde...
(uite-aşa afli de pe net ce-ai luat din piaţa Matache... că tot veni vorba, mai încolo am de investigat şi cine-a fost Matache, că nu scap aşaaaa, ieftin...)
Aici avem: Kiwano (C. metuliferus) sau pepenele cu corniţe, strămoşul tuturor, actualmente halit ca desert (fruct):
Moscatul (C. melo):
cu muuuuulte (să le zicem) variante (cantalupensis, inodorus, reticulatus şi oarece încrucişări moderne):
C. melo cantalupensis, cel cu coaja „aspră” (nu netedă), zis cantalupul european, "domesticit" prin secolul 18, cică de grădinarul papei, în localitatea Cantalupo (şi acum ziceţi după mine, cu accent pretins italian - Cantalupo, eee?)
:
Netted gem / emerald gem:
Charentais:
Site-ul american de unde provine imaginea are şi seminţe de vânzare, şi, desigur, sfaturi de plantare, pentru cine e interesat şi are şi unde...
Alt charentais:
Aici sunt şi mai multe poze, şi oarece reţete aparent bizare.
Mai avem pe Regele Yubari - Yubari King, un cantalup foarte preţuit, cultivat "pe alese" in Japonia.
Persanul: pepenele galben persan (asimilat deja genului mare) seamană cu un cantalup mare, cu o coajă de un verde mai închis, care are o reţea mai fină de „riduri”.
(tot cel de mai sus...)
C. melo inodorus
Coreanul: Un pepenea galben cu dungi albe de-a lungul cojii, cu pulpă albă. Poate fi mai tare (ronţăicios, ca morcovii) şi ceva mai dulce şi mai zemos când e lăsat să se coacă mai mult.
(sursa foto)
"Canarul" - pepenele galben-canar, un pepene galben mare, de un galben strălucitor, cu interiorul de varii culori, de la verde-pal până la alb.
Casaba: galben strălucitor, cu o coajă netedă, „ridată”, e mai puţin gustos decât alţi pepeni galbeni, dar poate fi păstrat mai mult timp.
Hami, care provine din Hami (desigur), Xinjian, China. „Carnea” e dulce şi morcoviu-crocantă (mai ronţăibiloasă, cum ar veni).
Honeydew, cu interior dulce, zemos, verzuliu. Cunoscut şi ca pepenele bailan (orice-o mai fi însemnând şi asta..) în Lanzhou, China.
Colhoznicul (posibil inexistent): cu coajă galbenă şi netedă şi pulpă albă.
Piel de Sapo: piele de broască (eventual râioasă?), sau pepenele Moş Crăciun (pe bune??), cu o coajă împestriţată şi pulpă albă, dulce.
Pepenele de zahăr e un fruct alb, neted, rotund. Pare a fi tot Casaba, dacă e să mă iau după unele linkuri... . Pare a nu fi, dacă e să mă iau după altele.
Pepenele-tigru, pepene dungat din Turcia, (dungat cu galben, negru si portocaliu, întrebându-se care e de fapt fondul), cu o pulpă moale.
Pepeni galbeni japonezi, inclusiv pepenele Sprite. (Hă? Iaca, foto.)
C. melo reticulatus, cu coaja reticulată (care prezintă aspectul unei reţele, adică).
Cantalupul nord-american, diferit de cel european, cu coajă cu model de tip plasă, pe care îl au şi alte varietăţi de cantalup C.melo.
Galia (sau Ogen), mic şi foarte zemos, cu pulpă verde-pal sau trandafirie-roz.
Sharlyn (care-s albi in interior), cu un gust între honeydew şi cantalup, cu coajă cu model plasă, în culori de verde şi portocaliu.
Specii provenite din încrucişări recente, cum ar fi
Crenshaw (Casaba × Persan)
Crane (Japonez × cantalup nordamerican).
- Momordica -
Pepenele amar (M. charantia) este singurul pepene galben important din genul Momordica. Pe larg folosit în bucătăria asiatică, în cea indiană şi în cea caraibiană, este gătit ca o legumă. Pulpa sa are un gust amar caracteristic. Dar învelişul roşu, gelatinos al seminţelor ajunse la maturitate este dulce şi e folosit ca îndulcitor în unele dintre bucătăriile asiatice. Pepenele galben amar are un număr neobişnuit de mare de denumiri, de la regiune la regiune.
Momordica balsamina:
Fructul necopt al M. balsamina L. este considerat legumă în Camerun, Sudan şi în
Africa de Sud.
Fructul copt al Momordica Foetida e mâncat în Ghana, Gabon, Sudan, Kenya, Uganda
şi Tanzania, şi pare a avea şi un uz larg pe post de medicament.
O altă comparaţie foto, aici.
Gata!
Postări
#mediaviewer/File:Lebensmittel-Galiamelone1-Asio.JPG){kind=link}
