I-am citit doar una dintre cărţi - desigur, Al cincilea copil.
Am citit-o pe nerăsuflate, în parte şi pentru că această carte permite, în parte şi pentru că nu dispuneam de cine ştie ce timp.
Poate şi din cauza grabei mi s-a părut artificială şi „cu program”. Aş fi jurat că madam Lessing nu avusese copii (deşi citisem într-un eseu de Elif Shafak că da, avusese chiar 3), pentru că maternitatea era înfăţişată cu o privire... de la peluză. Poate pretins obiectivă, sau ipocrit subiectivă, în orice caz, din punctul meu de vedere, fals-ilustrativă & esenţialemente complet străină de subiect.
(pe undeva, aşa şi e, Doris Lessing a ales să nu îşi crească ea primii doi copii (de lângă care a plecat când aceştia erau încă mici)- de unde deduc că imaginea unei familii cu mai mulţi copii chiar îi e străină)
Sunt curioasă cum e The Golden Notebook, cartea pentru care i s-a acordat premiul Nobel - premiu despre care a spus, de altfel, că nu putea s-o intereseze mai puţin.
Aştept cu reală curiozitate o biografie deştept scrisă, care să pună corect în context suprinzătoarele fapte de viaţă ale doamnei Lessing.
Postări
