Cât costă un copil?

În sfârşit, se confirmă. Veţi avea un copil. Ochi sclipitori, lacrimi, îmbrăţişări, telefoane, bucurie, planuri. Temeri.
Şi, apoi, sec, intră în scenă realitatea costisitoare. Şi sordidă.

Simt nevoia să expun calculul detaliat de mai jos. Cu siguranţă, multă lume-l face. Unii, cu ceva mai multă groază decât alţii...

Dragă viitoare mamă:
În cel mai bun caz, pe durata sarcinii vei face 3 ecografii (egal, dacă ai baftă, numai 3-400 euro), minim două rânduri de teste (egal, la modul cel mai fericit, încă 2-300 euro), şi câte un control pe lună (alte 3-400 euro).
Minim.
Vitaminele şi mineralele (fier, acid folic, magneziu şi calciu) îţi vor mai scoate din buzunărel, în total, cel puţin alţi 40-50 de euro.
Să zicem că te lipseşti de epidurală la naştere (naşterea vaginală) şi că n-ai de cotizat decât la medic şi la moaşă. 250-400 euro, în funcţie de spital, medic, bla-bla-bla. Plus cele n’şpe bancnote de 5 RON, plasate în tătie buzunările posibile. Cine să le mai numere...
’Eftin ca braga. 1.090 - 1550 euro.
’Poi, dacă v-a mâncat în cur...
Ziceţi mersi c-a fost gravida sănătoasă şi că nu i-a trebuit cezariană.
Sau nu mergeţi la medic şi staţi acasa, că se poate monitoriza sarcina dând în bobi la Leana.

Şi de-aici, în paşi de dans şi de nesomn, începe distracţia.
Pentru uzul poporului mare gânditor în viaţă, da’ total pe dinafară în materie de schimbat un bebeluş (căci, nu-i aşa, asta e treaba cui l-a făcut / a bonei /a bunicilor, etc):

Un nou-născut umple 10-12 chiloţi pe zi. Lunar, 300-350. Adică, dacă ne raportăm la chiloţii nr. 2, fo’ 5 baxuri. Marcă banu’. 300 RON. Dacă ai baftă de un copil mai puţin productiv (da’ nu sub 6 pe zi, că dai în altele...) te poţi scoate şi cu 3 baxuri. Numa’ fo’ 170-200 RON.
Pe cine aud că mă-sa l-a crescut cu scutece de finet îl invit să spele şi să calce personal căte 20-30, 1-2 săptămâni la rând, şi pe urmă să măcăne. Dacă mai crede de cuviinţă. Nu înainte de-a verifica apometrele. Astea, aparate viclene, mereu ascund surprize.
Notă: nou-născutul în chestiune o ţine tot aşa până pe la vreo 3 luni.
Pe urmă, numărul de chiloţi cotidieni mai scade, dar nu sub 6.
Pe măsură ce creşte mărimea şi trece vremea, chiloţii absorbanţi (indiferent de marcă) se scumpesc. Deci nu prea te scoţi la bani.

Pentru că toţi ne dorim copii sănătoşi, să zicem că nu vom da, lunar, decât 100 RON pe medicamente: mai un iod, mai un Bepanthen, mai un SabSimplex, mai un Baneocin...
Plus calciu’ lu’ mama alăptătoare, 50 RON.
Să zicem că-l spălăm cu un săpun pe care nu dăm mai mult de 15 RON pe lună (aiurea).
Şi că anti eritem fesier folosim ulei fiert şi răcit. Sau cremă de gălbenele. 5-10 RON pe lună.

Să zicem că (până la 6 luni) e alăptat exclusiv. Ceea ce e rar. Mult mai rar decât s-ar crede.
Dac-ai da bani pe lapte praf, bagi 1 cutie la 3 zile. Egal 250-300 RON pe lună.

Să mai şi îmbrăcăm bebeluşul.
Body - minim 10 RON. De obicei, 12. La marile, marile reduceri (când oricum găseşti numai ce mărimi vrea Dumnezeu...), 6 RON.
Pantalonaşi-izmenuţă - cam 8 RON. Sau 10. Sau 15. Poate 4, când şi când.
Vă amintiţi de cele 10-12 perechi de chiloţi umpluţi zilnic, descrişi mai sus?
Ei, avem o informaţie nouă. Scaunele bebeluşilor alăptaţi exclusiv pot fi lichide. Şi explozive. La propriu. Ceea ce, în practica cotidiană fabulos mirositoare, poate însemna, în zilele mai puţin favorabile, 10-12 body-uri şi pantalonaşi jegoşi. Oricât de bine ai prinde chiloţii...
Hotărâţi-vă cât spălaţi. Sau cât ţineţi bebeluşul gol. Ceea ce nu îi va plăcea foarte tare.
Potul începe de la minim 130 RON.
În multe cazuri, hainele lunii 1 sunt numai pentru luna 1. În altele, poţi avea noroc de unele care să se potrivească (fără să-ţi fie milă sau groază când îmbraci copilul cu ele) şi 3 luni.

Să zicem mers la medic odată pe lună. 30/50/100/150 RON - ...

Să zicem vaccinuri de la stat. (aiurea...)

Se mai adaugă: bluziţe (15-20 RON bucata), pantalonaşi de exterior (15-... RON), păturici (minim 2, de la 30 RON încolo...), prosopel, căciuliţe, costumaş de vreme rece (alţi 60 RON, cu noroc; 150, fără). Fiţi zgâciţi, nu-i puneţi şosete. Şi nici mănuşi. Vă veţi bucura să daţi banii ăia pe medicamente de răceală. Altă sută de roni.


Să trecem (harpagonic) la agregate. Hai să zic că pe ele dai banii odată şi gata.
Ce pat? Cât, 200-300 RON? No-no-no, în pat cu noi.
Ce scaun de maşină? 150 - 300 RON? Nu mai plecăm nicăieri. Îl ţii în poală.
Balie? 20 RON? În ligheanul vechi de rufe cu bebe!
Cărucior? 150 - 1500 RON? Cum, fără el nu se poate? Dar dac-am lua unul de cumpărături de la vreun hypermarket? Bine. Luăm de copil. Da-l şi culci în el!
Sticluţe, sterilizatoare, biberoane? Păi nu ziseşi că-i alăptat exclusiv? A, nu pentru totdeauna?
Şerveţele umede? Nu. Nu le-ai trecut mai sus. Îl spălăm la chiuvetă.
Jucării? Ia coase-i tu unele.
Că după ce mai creşte... să vezi tu ce ne usucă de bani!!!

Ptiu, c-am obosit. La cât am ajuns?
Cam pe la un minim de 700 pe lună? Aha. Nici s-adun nu mai pot.
Bună treabă.

Informaţiile de mai sus nu vin ca argument al ideii că guvernu’ tre’ să sară cu indemnizaţia.
Ele vă dau, pur şi simplu, o idee referitoare la un minim pe care trebuie să-l aveţi pus deoparte.
Nu veţi cheltui atât.
Va fi mult mai mult.
Vestea bună e că în unele luni scorul ar putea fi mai mic decât în altele.

Cum se descurcă familiile cu venituri foarte mici? Sincer, nu ştiu. Nu-mi dau seama. Presupun că făcând rabat, de nevoie, la o mulţime de lucruri.
Dar cei de la ţară? De exemplu (că asta am văzut): iei pampersul, îl scuturi, îl ştergi un pic şi-l pui la loc. Pe copil. Nu aloci mai mult de 1-2 pe zi. îi ţii până trosnesc. Eventual pui (ecologic) cârpe în el. Şi pe alea le schimbi şi le speli...


Aşa, şi?
De ce tre’ să mă plătească statul când fac copii?

’Poi:
Nu mai pot munci la servici în timpul primelor luni de viaţă bebeluşească (am de muncit acasă). Da’ de tocat bani, toc. Nu e nimic gratis. Ciudat!
De undeva tre’ să scot banii.

Nu am posibilitatea de-a încheia vreo asigurare de făcut copii. Pot, eventual, încerca să economisesc - dar atât. Câţi dintre noi au de unde să mai pună şi bani deoparte?

Plătesc impozit de mă-ndoi. Dau biruri pe toate cele, în vreme ce statul în care vieţuim se laudă că ocroteşte familia şi copii.

Am drept la asistenţă medicală de calitate, gratuit. Ar trebui să nu-mi fac griji pe unde calc, pen’ că nu sunt gropi, şi nici mizerie, şi nici deşeuri animaliere în mijlocul trotuarelor.
Să nu mă tem că mă îmbolnăvesc în spital şi că nu-s tratată cum trebuie. Nici măcar cu o minimă politeţe, pen’că, ghinion, personalul s-a abrutizat de tot.
Să nu mă pocnească rinitele de la poluarea din oraşe.
Să pot urca în toate mijloacele de transport în comun cu un cărucior. (aţi încercat să vă trageţi cu metroul având în dotare un căruţ cu copil în el? cum v-a fost?)
Să-mi fie uşor să trec cu căruciorul peste bordurile netezite. Fir-ar, să nu-mi fie imposibil să trec cu căruciorul pe trotuarul plin de maşini!
Să am unde-mi duce copilul la creşe civilizate. La grădiniţe - că nici de alea nu-s destule.
Să existe destule bone normale la cap.
Să am loc în parc. Să am parc!
Să nu mă simt cetăţean de rangul doi, categorie vulnerabilă, la mâna oricui, care tre’ să-şi ceară scuze că există şi, eventual, merge pe stradă, când eu tocmai am dat viaţă unui copil.

În loc de toate astea, am parte de umilinţe la tot pasul şi de formalităţi imbecile.

Indemnizaţia aia era, de bine, de rău, un minim semn de normalitate.
Era.

Aş fi vrut să n-am nevoie de ea. Să pot trăi decent, neagresată la tot pasul de lucruri care n-ar trebui să existe.
Să pot beneficia de un program cu adevărat flexibil la întoarcerea la muncă, unul adaptat realităţii vieţii cu un copil mic, care nu doarme noaptea. Nu o trompetă neaplicabilă, aruncată aşa, ca la milogi.
Să am senzaţia că trăiesc într-o ţară pe care existenţa mea şi maternitatea în general n-o deranjează.
În care despre condiţia de mamă nu-şi dau sfertodoct cu părerea oameni care nu s-au atins în viaţa lor de bebeluşi sau nefericite cărora nu le-a mers bine - şi ţin morţiş să condamne „compensator”, în stil capra vecinului, pe toată lumea pentru strâmbătăţile din vieţile lor.

Nici măcar miracolul venirii pe lume a unei fiinţe nu ne mai mişcă.
Cum de-am ajuns atât de alienaţi de propria noastră condiţie umană?

... în care Mamiţuni o face pe politicianul, parlamentând despre indemnizaţia vieţii

Calculele sunt simple.

Iaca datele de bază:

Cât cheltuim, în micro, cu mămicia?
600 RON pe lună nu ajung să acopere consumabilele: pampers (200-300) + hăinuţe (în primele 3 luni, cel puţin 150-200 RON pe lună) + vizite medicale (30-100 RON vizita, dacă vorbim de Bucureşti; şi în primele săptămâni faci sistematic sportul ăsta) + medicamente (numai un tub de Bepanthen sare de 20 RON; nu-mi vorbiţi de compensate, că astea-s, la nivel practic, basme) + (eventual) lapte praf (20-25 RON cutia; socotiţi numărul de mese-supliment la cele 6-7 din 24 de ore. pe urmă calculaţi costul lunar. succes la ridicarea de pe jos, post-leşin).
De ce lapte praf?
Ştiţi cumva că suflarea medicală românească se speteşte susţinând alăptatul? Şi că are mari rate de succes în direcţia asta?

Nici dacă adaugi cei 200 RON din alocaţie (pe care ai cam vrea, eventual, să-i pui deoparte pentru copil...) nu stai neapărat mai bine - cu atât mai mult dacă te apuci de pus la socoteală toate agregatele de bebeluş (cărucior, scaun de maşină, pat...) pe care le vei cumpăra... că nu te descurci fără unele dintre ele, oricât de zgârcit ai fi.

A, am uitat să adaug că, în timpul ăsta, mama mai trebuie să mai şi mănânce. Şi că mai sunt de plătit întreţineri, lumini, telefoane (pe care o să le încingi vorbind cu pediatri şi neonatologi), rate şi alte treburi. Motiv pentru care celelalte venituri ale familiei proaspăt înmulţite vor dispărea cam ca apa vărsată pe dune-n Sahara. Instant.

Deci de bani ar cam fi nevoie.


Dar în macro, cât om cheltui? La nivel naţional? Hm?
Nu ştiu. Aş fi curioasă să aflu oarece date statistice. Da’ de-alea corecte şi corect prezentate - cu câtă populaţie e în CIC, de când şi până când, pe plafoane de venit - nu lăbuţe cumulate aiurea...
Nu-ş de ce cred că nu le are nimeni la zi (nici datele corecte, nici lăbuţele). Deşi, evident, ar cam trebui... Măcar datele.


Care sunt consecinţele instituirii unei indemnizaţii tip 85%?
A, păi e un flagel. Toată lumea e gravidă şi nepăsătoare şi stă acasă degeaba pe banii mei, contribuabilu’, care iaca, nu mai am ce da pe bere, căci mă arde, frate; pentru asta plătim noi impozit?
Dar eu, guvernachele, mă voi împieptoşa şi voi face, de aici, mare economie. Mare.
Şi voi şi umfla banul ghebos de pe impozitele doamnelor mame chioare de somn care se întorc „eficiente” la muncă.
În vreme ce autorităţile locale schimbă intens bordurile schimbate anul trecut. Probabil, le pun înapoi pe cele vechi. Nu gratis, să ne înţelegem.
Că apuci să creşti copii mai sănătoşi şi mai echilibraţi, că încurajezi o bună parte din populaţie să-şi înregistreze corect veniturile pre-natale... că ai de câştigat calitativ şi cantitativ ca naţie...
... auzi, ne laşi?
Vrei calcule pe termen lung? Urli după priorităţi? După coerenţă?
... auzi, ne laşi? Mandatul e de 4 ani. Moştenirea, grea. Şpaga, din ce în ce mai mică. Punct. Gumbai.


Care-i problema cu demografia?
Nasoală.
Cică în ritmul ăsta nouă n-o să aibă cine să ne plătească pensiile.
Ei, dar ce mai contează. Oricum vine 2012, pleacă Boc şi, până la pensiile noastre, poate se descoperă niscaiva roboţei utili, cine ştie...
Şi-apoi, deja suntem cam mulţi. Cât să ne mai înmulţim? Dacă se scufundă pământul sub noi?
(nu că sub unii anume ar fi mare pagubă...)

Şi ce era rău la 6 milioane?
Păi, într-o primă fază, cum ziceam, că nu-ţi ajung.
Că trebuie să cheltui enorm în zone care n-ar trebui să existe - gen şpăgi prin policlinici şi spitale - pe servicii de proastă calitate.
Că trebuie să te întorci, de nevoie, (mai) rapid la servici, în condiţiile-n care (cu cele câteva excepţii ale unor minunate instituţii de stat) nu ai nici facilităţile, nici flexibilitatea de care e nevoie pentru părinţii unor copii preşcolari.
Că nu faci, de fapt, decât să scazi productivitatea muncii proaspeţilor părinţi, în vreme ce, pe termen mediu şi lung, produci pe bandă viitori halitori de medicamente compensate.


Care-i problema cu economiile la bugetul de stat?
Statul, cu tot respectul, pare a fi (prin reprezentanţii lui, că el, altminteri, e o construcţie, nu o fiinţă, săracul) atât uşor dobitoc cât şi micronic de îngust la minte.
Nu are rost să-i cerem să dea dovadă de viziune pe termen lung, bun simţ ori perspectivă. Nu mai mult decât ar avea sens să petiţionăm plopul când vrem mere.
Prin urmare, la întrebări de genul:
- da’ cam care sunt obiectivele demografice ale programului dvs şi cum se reflectă ele în practică? cu fapte, bre. lasă-mă cu gargara.
- da’ ce efecte ziceţi c-o să aibă măsura asta (X) pe termen lung?
- da’ ce alte găuri în buget mai aveţi? şi cum se compară ele cu asta?
- da’ cam în ce ziceţi c-ar avea sens să investească guvernul din care, cu onor, faceţi parte?
- da’ cam cât se va plăti de la bugetul de sănătate peste 5-10-20 ani pentru compensatele bebeluşilor de azi, care, de-ar fi fost (să zicem!) alăptaţi pân’la 6 luni de mămicile din dotare, nu mai tocau ulterior bani pe anti-alergice?

...se vor isca oarece priviri lungi. Relativ bovine.
Da’ interziceţi, bre, făcutul de copii, (să se lase cu amendă, ca-n China), şi vă luaţi de-o grijă.


Ce zice Mamiţuni?
Ia mai terminaţi cu tâmpeniile.
Aici aţi găsit banii? Ori iar vă faceţi că munciţi?
Le-aţi făcut pe toate şi a rămas asta?
Avem cumva creşe şi grădiniţe destule? Distribuite coerent pe hartă?
Şcoli de bone?
Prevederi de lege privind acordarea de programe flexibile de lucru pentru mame/taţi, ca să se poată şi oamenii aştia duce la servici fără să aibă aerul că merg la pârnaie şi că-n lipsa lor se dărâmă tot acasă? (nu vorbesc de cele 6 ore... care-s, în practică, o mare glumă...)
Un climat social prietenos, favorabil maternităţii?
Oraşe curate, nepoluate, nesugrumate de trafic? Nesufocate de clădiri aberant construite, aprobate fromos pentru pretenarii voştri cu bani?
Natalitatea debordează şi nu ştiu eu?
Există, cumva, altă opţiune civilizată, gen posibilitatea cotizării, pe persoană fizică sau juridică, la vreun produs de asigurări, de stat sau private, legate de maternitate? Altul decât cel pe care mi-l organizez eu mie?
Aveţi senzaţia că această categorie socială, actualmente interesată de făcut şi crescut copii, are o jenă majoră în a ieşi în stradă, să arunce cu pamperşi plini peste gardul guvernului? Ţineţi cont că producţia zilnică de bombiţe biologice e mare, şi că vin căldurile! (iar pungile de plastic în care pui chiloţii au darul de a se sparge în contact cu solul, eliberând conţinutul "frumos" mirositor...)
Măsurile astea sunt gândite de oameni care şi-au crescut personal copii? Sau de nişte tăntălăi de modă veche care habar n-au ce-i aia?
Măi burduhoşilor. Când v-oţi vinde limuzinele de protocol; când o să daţi dovadă de transparenţă şi cumpătare la capitolul cheltuieli şi nu numai; când o să aveţi bun simţ... atunci ar trebui să ne-apucăm să rediscutăm problema asta.

Pentru că sunt sigură c-ar mai fi multe altele de rezolvat, cu bun simţ şi cu mare efect, înaintea ei.
Eu am semnat.