Marea Zbughire

Spre deosebire de ieri, azi ne-am trezit decent. Pe la 10. Ne-am mai jucat, am mai făcut caţiva paşi... Somnul de după amiază a fost regulamentar, odihnitor. Trezirea, zambăreaţă.

Bunicul (candva cu stranse legături cu meteorologia) a decis că "Ninge. Sigur ninge". Asta in timp ce ţinea disperat de cratiţa in care se zbătea un viitor şerbet de afine, invartit fioros cu melesteul de către o Mamiţuni perseverentă, cu limba hotărat iţită-ntre dinţi, şi dotată colateral cu din ce in ce mai multe flictene pe deşte.

Pentru cei (uber-puţini!) cărora nu le-a picat incă fisa: bucătaria lui Mamiţuni este reputată printre arahnoide (şi nu numai!) pentru numărul record de panze de păianjen prezente, in straturi cuaternare tip mileu/cuvertură, pe aragaz (păianjenii sunt trimişi aici la training, să vadă că "aşa se ţese, băăă"; la frigider se mai umbla, acolo ţinem berea), şi pentru faptul că pe frontispiciu scrie mare (nu, nu "lasciate ogni speranza voi ch'entrate", asta e la uşa de la intrare; unde, pe interior, mai scrie şi Casa mea era curată săptămana trecută. Imi pare rău că n-ai văzut-o atunci) ci Cum iţi fac eu un lapte fiert nu iţi face nime'. Si... e pe bune! Să te ferească Dumnezeu de cartofii prăjiţi de Mamiţuni. De fapt, de orice prăjit sau condimentat de Mamiţuni (o palidă excepţie ar putea fi condimentele gata amestecate şi chestiile care se fac la microunde).
Pentru că producţiile mamiţunesti sunt ca la carte - la carte, la rubrica "Asa NU": pe o parte arse, pe-ailaltă, crude (sau chiar congelate, in funcţie de materia primă...) plus iuţi de-ţi sare pălăria! (Mamiţuni e mexicancă, la ea totul se amestecă bine cu mult piper şi ardei iute. Chiar şi ciocolata, şi uneori, cafeaua! In care oricum mai pune ea cardamom plus alte minuni)

Explicaţia?

Prăjelile sunt nesanatoase. Extrem de nesănătoase. Se recomandă mancarurile gătite la abur. Si vara, crudităţile. Iar capsaicina e foaaarte bună. Clar?

A, şi nu stiu dacă am spus, bărbaţii sunt cei mai buni bucătari. Mamiţuni nu intenţionează să le stea niciodată in cale, cand ei se indreaptă hotăraţi spre cratiţe! Dacă n-ai talent, n-ai, şi pace. Nu te bagi peste specialişti.

Dar, cum oricine are un punct slab, şi la Mamiţuni vorbim, in acest caz, de dulciuri, (faimosul dinte-dulce) iată că se mai păcatuieşte şi prin stat la cratiţă... de unde prognoza de mai sus.

Uimit peste poate de aceste excese culinare materne survenite, după ştirea sa, din senin, Muţunau a decis că situaţia a devenit ingrijorător de insuportabilă şi că tre' să se care. Urgent. Da' cam cat de departe poţi ajunge cand tu, patruped de frunte, mai tarai după tine şi un tigru mare (urat foc, ce e drept, dar cu blana scurtă, ca să n-avem ce inghiţi)? Unde e dispozitivul maini libere?
Drept care Muţunau a inceput, brusc, să meargă. (pană acum, nu inţelegeam complet exprimările tip "la x luni, a intins-o / a pornit!", din relatările altor mame; mi se părea că prea vorbesc in termeni de pe locuri-fiţi gata-start, ca la atletism; occidentalizaţi subit, ne raportam la bălăbănelile anglo-saxone, carele ne bagă in cap cum că pan' la 24 de luni, toddler scrie pe copchil; in plus, nimic din deplasările anterioare nu ne făcea să sperăm că o să se producă, aşa curand, Marea Zbughire)

Ametiţi de euforie, imediat după momentul de aplauze, urale, medalieri şi strangeri de maini am decis că e momentul să proptim Muţunaul pe oală, la primul semnal cum-că...

A mers.
De maine incepem cursurile intensive de chineză mandarină.