Pe pilot automat

auzi-l trezeşte-te du-te şi adu lapte cald e p'ea cald v’eau mai ’iece adu din nou lapte
eşti ud? nu, nu sunt ud. nu, eşti foarte ud!

e fleaşcă şi demultişor, nu aşa

schimbă-l spală-l pe dinţi ce bine că azi stă, e cuminte, vezi dacă a dormit bine? se clăteşte chiar şi cu apă de gură (de-aia din plante, de la DM) schimbă-l îmbracă-l lasă-l să ţopăie în pat pregăteşte-i granulele fereşte-te la timp din calea băţului cu care vine să te altoiască

ah, prea târziu
mulţumeşte-i printre dinţi şi-n contumacie Stimatei Bunici pentru expunerile teveristice la prinţul Jumong sau cum s-o fi chemând serialul ăla coreean din care copilul a înţeles că e cazul să-ţi iei sabia şi să te-apuci de bătut
evident, începând cu persoana cea mai apropiată, mami
ce contează că n-avem sabie
improvizăm

dă-i granulele
pune orez la fiert
fă duş
cu uşa deschisă pentru că falnicul jucător cu plastilină a decis că nu v’ea să se joace cu plastilină, deşi o ceruse imperios cu 3 minute înainte şi te-ai urcat pe dulap să i-o dai
v'ea să ştie unde eşti
prin a şti înţelegându-se să te vadă în fiecare a doua secundă
şi cu vizite la fiecare 30 de clipiri pentru că poate nu ştii bine cifrele de la ceasul puzzle şi trebuie să-ţi fie prezentate, bucată cu bucată, rând pe rând, în timp ce te piepteni-dai-cu-balsam-scub-clăteşti-pui-mască-de-păr-dai-cu-cremă gândindu-te intimitatea presupusă a camerei de baie

şi la cele câteva respiraţii liniştite de care ai nevoie
zilnic
şi pe care nu le-ai mai prins de (aproape) nişte săptămâni bune

dă-te jos din cadă pe jumătate săpunită şi aspiră-i nasul la care a făcut ditamai lumânările de botez
clăteşte agregatu’ şi bucură-te că s-a mai diminuat producţia de secreţii nazale
pe urmă albeşte-te la faţă când îl auzi tuşind
o să se vindece oare până dă bacul?

fă-i spanac ca să aibă la ce se uita cu dispreţ când e gata
apucă-te de făcut ciuperci cu smântână, asta sigur mănâncă, măcar o dată
şi salată
din care o să tot fure preţ de 40 de minute timp în care nu-i tace gura nicio secundă şi preocupările majore sunt nu se mai ştie care felinare, tot felul de chestii denumite generic şi evident neclar dar vehement „asta”
dă-i kefir
şi tocmai când te bucurai că mănâncă descoperă că s-a decorat intens pe haine şi că pe jos ai o mare albă la care, de data asta, se uită cu dispreţ pisicile

când ştergi kefirul extinde-te pentru că mai ai de şters şi apa minerală din sticla căreia i-a scos dopul şi apoi i-a dat un şut
gândeşte-te să-ţi pui pe uşă o siglă gen discovery channel
căci tocmai ai descoperit o provizie apreciabilă de măsline depozitate sub masă
pentru că n-a vrut tacâm, şi i-au scăpat printre degete
spre, de data asta, încântarea vădită a pisicilor, mai ales a persanei
şi, după estimativ vreo trei minute, ai mai descoperit că dăduseşi drumul la aragaz, dar fără să-i dai şi flacăra

cât de razna poţi să fii?
ohoooo

afară bate prea tare vântul
şi el refuză să meargă pe jos când e vânt, vrea în braţe
şi are 18 kile, nu-l mai poţi duce
deci, ghinion

pune-l tardiv la culcare de prânz ştiind că e prea târziu şi că se va trezi la 7 şi că nu se va mai culca până la 11 dar ai de ales între a nu te mai înţelege deloc cu el acum şi a avea un partener ceva mai cooperant dar nu cu mult mai pe seară

termină ciupercile în care n-ai pus clasicul sos bechamel, ci unul inventat, format din orez fiert blenderit cu lapte, iaurt şi smântână
plus porumb
fă şi orez cu lapte, că ai cam exagerat cu orezul pus la fiert
şi ai cât pentru două batalioane

respiră
bea un chai rece

dormi şi tu o oră
după care auzi-l trezeşte-te de data asta nu vrea lapte
eşti ud? nu, nu sunt ud. nu, eşti foarte ud!
logic
iar
m-am săturat de chiloţi absorbanţi şi de ostentaţia cu care refuză să ia măcar în calcul mersul la toaletă
lasă că vine vara şi-n vacanţă sub înalta oblăduire a Micului Urecheat vom învăţa cum e cu mersul la toaletă în natură
ceea ce va ridica o problemă la întoarcere pentru că noi nu avem ghivece
dar în definitiv avem tăviţele pisicilor

unde era cartea aia în care găsisem un joc interesant?
maaaami, unde eşti?
m-am săturat de anxietatea de separaţie
crezusem c-am scăpat de ea, uite că nu

aspiră-i nasul schimbă-l ceartă-te cu el pe nu se ştie care teme dar ce mai contează
răspunde la şapte mii de de-ce-uri
prinde-te tardiv care din ele-s la mişto şi întoarce-le
cântă până te doare gura
contemplă-ţi propriile situaţii similare din copilărie
oftează
iar
(nu ajută)

negociază jucatul cu apă
după ce în sufragerie nu făcuse decât să urle că vrea să se joace fix cu piesele pe care aţi căzut de acord, cu 3 minute înainte, că le strângeţi
după ce în dormitor aruncase pe jos de-a valma rufele proaspăt strânse de pe sârmă şi împăturite

înjură printre dinţi pentru că apa caldă, pesemne recent oprită, vine mizerabilo-ruginie
doreşte-ţi să-i dai cu capul de perete pe ăia de la apa nova, primărie, termoficare, conducte, administraţia blocului, simultan
sau eventual cap în cap şi apoi de perete,
detalii
mormăie chestii gen m-am săturat de bantustanul ăsta
şi de trăitul sub semnul precarităţii
din toate punctele de vedere
şi dă-ţi seama că e degeaba
pentru moment


termină de făcut metrul cub de salată început de dimineaţă
adu-ţi aminte că azi e a cincea zi în care nu faci sucul de portocale din portocalele luate acum o săptămână
zgârie-te pe ochi că e unu noaptea pe stil nou şi el tot nu doarme
zi merçi c-a stins suflând lumânărica de la candela de aromoterapie
ar fi putut folosi una din şosetele pe care şi le-a scos pentru a şaptea mia oară din picioare

şi mâine e o nouă zi
în care, pentru variaţie, vei face fix aceleaşi lucruri
doar că şi cu adulţi

cum se chema episodul ăla din „zona crepusculară”, parcă, sau în fine, ceva serial american asemănător, cu episoade pe teme similare, dar fără fir epic comun
în care o mamă americancă de suburbie
de prin anii 50
în plin rezbel rece
(amănunt important!)
total sufocată de familia ei nesimţit de solicitantă (nişte insuportabili)
găseşte nu’ş ce chestie care-i permite să oprească timpul în loc?
pentru toată lumea, mai puţin pentru ea
drept care mai apucă să respire
şi viaţa i se pare mai roz
dar iată că vine bomba
lansată, desigur, din uniunea sovietică
şi filmuleţul se termină cu ezitarea ei: să lase pentru totdeauna timpul oprit (căci apucase din reflex să apese pe buton) şi să se condamne la singurătate sau să lase racheta să cadă peste ei toţi?

cred că juca Goldie Hawn
dar s-ar putea să mă înşel
l-am văzut demult şi parcă nu apare prin lista ei de filme

da. o bere nefiltrată şi un somn bun ar trebui să mai schimbe perspectiva
acum seamănă prea tare cu partea întunecată a statutului de părinte-om-orchestră