Casa din vis

Dat fiind că azi noapte m-am întors la vremurile fericite de trezit din trei în trei milisecunde, în zgomot de tuse şi ca să învelesc Muţunaul care are centură neagră în auto-dezvelire, atât la proba de viteză, cât şi la aia de frecvenţă (deşi nu mai are febră...),
am un puseu de auto-iluzionare vehement colorată, cu tentă domestică.

Notă: habar n-am de unde-s pozele (care li-s sursele primare)
Dacă vine blogspot să mă ieie de urechi că nu respect drepturile de autor, are dreptate.

 Casa din vis ar putea cuprinde următoarele:

O camera de copil cam aşa

(culmea fiind că asta e chiar realizabilă-ntr-un apartament carpato-danubiano-pontic; cu copacul pare a fi mai greu...)

Eventual cu sisteme scripeţoase de depozitare:

sau cam aşa

 (asta dacă reuşeşti să-ţi cumperi şi casa scărilor)

sau, (cu tot cu o debara?), cam aşa:

Sau, pentru (şi) mai mulţi puradei şi prietenii lor, cam aşa:

Sau chiar aşa:

Un perete de escaladă (căci ar fi pe două nivele, desigur), eventual cu rafturi intercalate, şi cu varianta de coborâre cam aşa

O bucătărie cam aşa

sau, cu oarece pereţi făcuţi lipsă, cam aşa:

 cu decorul cultivatoro-ierbesc-aromatic mai demult căutat:

Sau, în caz de spaţiu mic, cu decor de tip să-leşine-administratorul:

Sau, în caz de spaţiu (şi) mai mic:

 

(New York n-am, dar o poză tot po’ să-mi cumpăr!)

 

În plus, plănuiesc să dau două găuri relativ rotunde peretelui dintre sufragerie şi balcon:

 

 

Tavanul am să-l las în pace.

Deocamdată.