Poate mai puţin evident (tot pentru susnumiţii) era de ce oare?
Simplu.
Junele posedă una bucată mamă dotată simultan cu dureri profunde de başcheţi (ceea ce ar fi cum ar mai fi... ) şi curiozităţi intens-neamânabile.
Model viu la-ndemână plus greaua moştenire genetică - deci, clar, cu astea nu te poţi bate, oricât de Muţunau ai fi tu.
Ceea ce explică, pe de o parte, de ce în vizite turistice ajung să intru pe la ieşire (pur şi simplu, nu urmărindu-l pe Muţunau...) şi care mi-e primul imbold când văd chestii de-astea:
... de ce, prin parcări de supermarket şi nu numai, încă îmi păzesc progenitura ca pe hoţii de cai, şi de ce maşina visurilor sale e una care mai şi zboară.
(ultima opţiune e posibil să se datoreze şi lipsei cunoştinţelor despre navetele Voyager...)
Postări
3 comentarii:
trebuie sa recunosc ca primul meu impuls e sa ma intreb "de ce apare acel anunt acolo".
daca raspunsul care apare la intrebare este "pentru ca e veche, deja erodata de multe secole, hoardele de turisti din jurul meu se poarta mai rau ca barbarii, deci daca toti ar da navala si ar face ce le tuna (cioplit, chestii,socoteli) copiii/nepotii mei n-ar mai apuca sa vada marmura aia" atunci s-ar putea sa respect indemnul.
daca raspunsul ar fi "pentru ca asa vrea muschiul curatorului/paznicului" atunci cel de-al doilea impuls al meu va semana teribil cu primul al lui mamituni. :)
cumva, pana acum, capul meu a produs raspunsurile corecte. uneori mai intreb si resposabilul. primesc aceleasi doua raspunsuri. (iarba din parc va primi mereu al doilea raspuns; rezolvarea consta mereu in cativa saci de seminte de gazon de la orice magazin de bricolaj :) )
ady
Ady,
tehnic vorbind, monumentul cu pricina e un erou, la cat de bombardat si pradat si pipait si reparat gresit a fost de-a lungul secolelor.
Anuntul e, desigur, la mijlocul ipotezelor lansate de tine (serveste ambele scopuri).
Eu, care (dupa model parizian, da?) calc ghebos peste gazoane, ba ma mai si asez pe ele (dupa inspectii prealabile anti-caca de catel), ma distram pe seama propriei reactii la interdictie... pentru ca, in absenta tablitei, nu m-as fi apucat de lustruit marmura, eram destul de multumita cu pozatul.
nu stiu de ce, dar in capul meu, in loc de "touch" s-a format "step on", chestie care duce oarecum mai distinct catre unul sau altul dintre posibilelele raspunsuri, nu pe la mijloc.
marmura aia pare foarte imbietoare pentru verbul "touch". :) cred ca nu tablita mi-ar fi declansat oaresce impulsuri. :)
Trimiteți un comentariu