Joaca de-a a doua opinie şi ce se mai petrece când te duci la controale stomatologice

Joaca n-am început-o realmente intenţionat - dar am continuat-o aşa!

Pe scurt: merg la un cabinet de vreo 3 ani şi jumătate, de când cu necroza. M-am tot dus când aveam câte-o plombă de re-instalat, etc.
Mai nou, singurele apăsări sunt că nu pricep de ce mi s-au strâmbat oarece dinţi şi că i-aş vrea mai albi. Nu, nu vizibili de pe lună, dar nici în dulcea nuanţă de emmentaler, dată cu drag de hectolitrii de ceaiuri (& cafele) pe care-i bag în mine.

Post radiografie panoramică (de-aia, cu cerbi şi căprioare pe fundal), scot şi noile docomente la interval, spre vizualizare, să ne lămurim la dublu.

Pentru Muţunau: verdict intermediar, probabil va fi nevoie de aparat, dar hai să-l vedem pe june.
Oricum, aparatul va fi unul de purtat noaptea.

Pentru mine, supriză, jackpot.

- Aveţi o asimetrie aici, vedeţi?

Pe scurt, mandibula e prinsă oarecum şui de bostanul din dotare.
Dinţii or fi părând ei aliniaţi -  când am gura închisă. Când încep s-o deschid, e clar că simetria dispare, pen’ că onor falca-mi se ocupă de fente, virând spre stânga.

Deci, peste 6 luni, altă radiografie panoramică (alţi cerbi, etc), de data asta cu gura deschisă, ca să se vază clar de unde vine minunea.


Muţunau are alt dentist, căci s-a nimerit să-i povestesc unei prietene despre dinţanii de rechin, şi, dentista mea fiind în concediu, am ajuns brusc şi rapid la cabinetul unde-l duce prietena mea, de ani de zile, pe fiu-său.
Plin de jucării (minunat!), mai toate păcănitoare (greşit!), cu televizor pe Minimax sub nasul pacientului, cu medic şi asistentă cu drag de copii...


Noa’, şi ajungem la aparatul dentar...

- Ar fi bine să-l poarte 24 din 24 şi, eventual,să-l dea jos doar când mănâncă.
Muţunau haleşte 3 mese pe zi la şcoală, 2 acasă şi cel puţin o alta prin maşină / pe alţi varii coclauri. Aparatul ăla (care are 2 părţi, logic) ar trebui scos frumos şi pus la fel de frumos în cutiuţa lui... înainte de fiecare masă.... pe urmă, pus la loc în cutiuţe ... Îhâm....
(deja am viziuni cu copchiii de la şcoală, jucând fericiţi fotbal cu cutiuţele. cu Muţunau în frunte, nu aşa...)

Explic latura practică a întregii poveşti şi, post prima sugestie medicală, întreb:
- Da’ unul de purtat doar noaptea nu aveţi?

Urmează o lungă discuţie din care reies clar multiplele avantaje medicale ale aparatului 24-din-24. Şi belelele lor (dureri, probleme de dicţie, etc) - e drept, frumos machiate ca de suportabile şi de scurtă durată.
Şi preferinţa asumată a doamnei doctor pentru ele.
Până şi eu sunt de acord - dar asta nu mă împiedică să-mi păstrez picioarele pe pământ. Miroase a nevoie de compromis.


În cele din urmă, doamna doctor spune c-ar fi mai bine să mai aşteptăm până la erupţia măselelor de 6 ani.
- Mie alea mi-au ieşit la 8.
- Cam târziu... zice doamna doctor.
Dr. Google, desigur, zice că n-ar fi prea târziu. În fine, fiecare cu manualul lui.


Concluzionâm că ne vom vedea la anul, când, în funcţie de ce revoluţii mai apar în dinţanii domnului, să stăm strâmb şi să judecăm drept ce şi cum pe mai departe.


Boon. Ajungem (tot la cabinetul de copii) la mine. Pentru că pune oarecum necentrat radiografia pe negatoscop, nu-i sare-n ochi asimetria cu pricina.

- Nu văd nicio cauză. Nimic care să indice vreo cauză...
Întreb, mură-n gură, dacă strâmbarea dinţilor ar putea fi provocată de vreo asimetrie de mandibulă.
- Nu, nu văd aşa ceva.
Dar nu face nicio manevră de verificare (să mă urmărească deschizând gura sau să pipăie articulaţiile cu pricina).

Uite cum ajungi la a vrea o a treia opinie...  Ştie careva vreun stomatolog bun?
Pam-pam!

(Pe scurt, am vaga senzaţie că, pentru Muţunau, o să debutăm cu aparatul de purtat noaptea, la dentista mea. Pentru mine, aşteptăm să treacă 6 luni pentru noua radiografie, că vrem fapte, nu vorbe, da?
Trecem peste faptul că dentista mea m-ar fi trimis instant la o a doua radiografie... deşi-i spusesem că abia făcusem una, cu o săptămână înainte... şi că abia când am întrebat iar a conchis că, totuşi, de vreme ce nu-s conştientă de vreun disconfort anume, nu ne aleargă nimeni... )



Aşaaaa.... şi ce se mai petrece când te duci la controale stomatologice?

Păi, dacă ajungi să zici da! subiectului profilaxie, procedură care nu e doar enervantă şi de durată, da' mai şi doare (pentru majoritatea metodelor folosite...), s-ar putea să pierzi 12 găleţi de sânge (dacă posezi, ca mine, gingii misterios de sensibile) şi să te trezeşti, în urma unei manevre puţin greşite
(jet de aer sub presiune repede alunecătoriu misterios de pe măsea, direct în obraz... şi degrabă creatoriu de hematoame de dimensiuni deloc neglijabile...), cu o falcă de hamster proaspăt înfundat cu mâncare.

Ei, vestea bună e că mi s-au albit deja dinţii.
Vestea proastă e că nu-i dau minunii şanse să dureze după mai mult de 3 cafele...

Concluzia?
Ca-ntr-un banc sec: Mi-am luat periuţă Oral B!

Nu, nu de aia de 800 lei, cu baie, bucătărie şi jacuzzi, ci din aceea mică, de 60, actualmente la promoţie prin varii hipermarketuri cu angajaţi care nu ştiu un’ le-o fi marfa.
(Periuţele Oral B, din varii motive, sunt, uneori, proptite la electrocasnice, nu la raionul de paste şi periuţe, unde m-am dus eu prima oară. Bine că nu-s la moto-velo.. )

Aştept cu interes să constat ce schimbări apar după vreo lună de folosire (pe loc mărturisesc că n-am avut nicio revelaţie, în afară de faptul că zbârnâie foarte sonor).