Mamiţuni la medic

- Zbleah-pleah-hu-hu-cohe-cohe-cohe, aş vrea să fac o programare la dvs.

Tuşeam deja de circa 6 săptămâni. Cam odată per propoziţie, plus (mai rar) în pauzele de ne-propoziţie. M-am extras, aşadar, de la birou să mă duc la medic. Via abonament de servicii medicale.

Mă prezantez la cabinet. Ajung la timp (cu tot cu înregistrările aferente sosirii &căutarea cabinetului). Sprijin graţios uşa 45 de minute (la 60 aş fi plecat, că, nu de alta, se termina lista de mailuri pe care le-aş fi putut scrie doar de pe telefon).

Desigur, în acest timp nu s-a agitat nimeni de la recepţie să facă nimic. S-au agitat alţi cetăţeni în aşteptare de consult la alte cabinete. Au fost trimişi instant (şi cam brusc, aşa...) la locurile lor, că iese dom’ doctor când e gata, da?

Mustăcesc la adresa proprietarilor clinicii. Sigur veţi avea o profitabilitate cât China, dacă vă mai corelaţi aşa bine duratele planificate ale consulturilor cu duratele reale...

În minutul de graţie 46, se deschide uşa. Iese pacientul intens consultat, intru eu, fac cunoştinţă cu dom’ doctor, care-şi mai cere scuze vreo 4 minute, îl opresc din scuzat şi explic ce şi cum.

Omu’ascultă un pic, apoi întreabă ceva de genul „şi dacă nu vă doare nimic, de ce-i aşa mare bai că tuşiţi?”.
- Păi, mă-ncurcă la muncă. Am de vorbit destul de mult, şi e deranjant şi pentru interlocutori.
- A, da’ nu cred că vorbiţi mai mult ca mine.

Zgomot imaginar de film rupt, placă zgâriată, unghii scrâşnind pe tablă, explozii nucleare, etc.

Iată, concurez în campionatul olimpic la proba „cine vorbeşte mai mult”. E irelevant că nu prea mă-nscrisesem... prezenţa la start se pune!
Să nu trecem direct la răsturnat mese, ci, mai întâi, la încordat gropiţe în obraji.

- A, sigur că nu.

--> Plus fâl-fâl-ul aferent de gene.
- Cu toate acestea, m-am cam plictisit de tuşit.

Urmează, ca să scurtez povestea, o prelegere nesolicitată despre poluare, cât de necurăţate sunt aparatele de aer condiţionat, vai steaua tuturor, cum tre’ să-mi bag eu minţile-n cap la gândul că, la o adică, literatura de specialitate indică şi durate de 3-4 luni pentru tuse „reziduală”, şi o prescripţie...

- Vă dau un anti-inflamator, anume medicamentul X, nişte bomboane de supt şi nişte vitamina C.

Vai, mulţumesc, deosebit, sper să fie bine, la revedere, tabără dragă.


Înapoi la birou, înfig ghearele-n Google. Caut, desigur, medicamentul X.
Google, îndatoritor, scuipă de îndată şi prospectul, şi RCP-ul (sumarul caracteristicilor produsului).
Pen’ cine vrea să insiste, site-ul ANM (Agenţia Naţională a Medicamentului şi-mai-cum-fi-chemând-o-acum) oferă, graţios, ditamai motorul de căutare, Nomenclatorul)

(De pildă: prospect aspirină, RCP aspirina, detalii aspirină.)
Notă: produsul dat exemplu e luat la nimereală. Nu e cel care mi-a fost prescris; singurul motiv pentru care l-am luat de material didactic e că-l consider intrat în limbajul comun....



Boon... 'napoi la produsul X, că doar n-am să stau acum să-nvăţ pe dinafară site-ul ANM.
Ia'n să ne holbăm noi cu mare atenţie la ce scrie pe prospect & RCP (mai detaliat & mai tehnic)... cu precădere la atenţionări, contraindicaţii, mod exact de administrare şi, desigur, la efecte secundare.

Că, nu de alta, dar, cu eventualele excepţii ale medicilor specialişti şi ale medicilor de familie fabulos de riguroşi, nu-ţi explică nime’ nimic despre efectele secundare. Nici la ce să te aştepţi, nici ce să te îngrijoreze, nici unde să le raportezi, la o adică, să nu se mai dea cu capul de pereţi şi alţi guşteri.

Nici măcar să citeşti afurisitul de prospect!

De ce?

Simplu. De cele mai multe ori, nici medicul nu l-a citit. La el a ajuns o broşurică fromos colorată, înmânată graţios de reprezentantul medical, care broşurică zice ea ceva şi despre efectele astea, dar accentul cade pe indicaţiile de prescriere, mecanisme de acţiune, dozaje, eficienţă şi cam ce-ar mai putea încuraja medicul să prescrie.

Da’ de ce ar trebui raportate efectele adverse? Sau problemele de calitate?
Simplu.
Uneori, deşi în general medicamentul X e bun, nu ridică probleme, unul dintre loturi nu e neapărat perfect fabricat sau perfect păstrat & transportat. N-ar fi rău să dai vestea mai departe.... nu de alta, dar fără acest gen de feedback, niciun producător, cu toate cele mai bune intenţii, n-are de un’ să ştie că e ceva în neregulă cu produsul lui.
(Oarecum evident, aşa, dacă ghicea gânduri, n-ar mai fi avut nevoie să muncească la produs şi distribuit de medicamente)

Aşa... ce aflăm noi (recte eu) din RCP-ul medicamentului X?
Că e indicat în poliartrită reumatoidă. Pam-pam!

Dom’ doctor, îndatoritor, a prescris, frate, să fie pacientul mulţumit că i s-a oprit tusea!
(eventual şi tusea vecinilor... prin pura simpatie...)

Booon. Să ne uităm noi totuşi mai departe.
Atenţionările includ varii probleme gastrice (preexistente) şi colesterolul ridicat (tot preexistent).

Na, m-o fi întrebat oare dom’ doctor dacă am din astea?
E retorică întrebarea, evident că nu.

Dacă tot a prescris super-mega anti-inflamatorul, lăsând la o parte că indicat pentru altceva, oare al doilea medicament prescris, bumboanele de supt, n-or fi fost cumva redundante?
Tot retorică e. Da, şi şi alea aveau atenţionări care le scoteau din joc...

Pentru operele prescrise, erau cumva clare indicaţiile de administrare? Forma farmaceutică, dozajul, momentele din zi, asocierile recomandate şi nerecomandate, chestii de-astea de care te loveşti când vrei să dai pe gât minunăţiile prescrise?
Neah.


Am cumpărat, oare, vreun medicament?
Da. Vitamina C. Da’ versiunea cu calciu, nu aia de-o prescrisese el. Deşi, recunosc, prescrisese dozajul corect.

Mai tuşesc?
Da. Cam odată pe zi.
Aproape c-a-nceput să-mi placă!

Şamd.


Booon. Ce înţelegem noi din această poveste miorlăitor-protestataro-pasiv -agresivă?
(în afară de faptul c-a fost o experienţă jalnic de proastă, din cam toate punctele de vedere...)

Că, dacă te-ntere’ ce bagi în tine (şi ce-ai putea consuma oarecum mai nimerit... ), citeşti prospecte şi mergi la medic cu un ghid anume de conduită.  (pe scurt, cu listă de cereri, întrebări şi aspecte sensibile)

Pe care ghid îl prezentăm, însă, data viitoare, c-acu' m-am re-indignat suficient.