- Mami, anunţă Muţunau (cam din senin) în vreme ce-mi ’zvârlea-n ochi al şaptişpelea pumn de nisip al dimineţii, şi eu sunt o persoană!
Oarece muzică preclasică pe fundal. Marele muzicolog Mamiţuni crede că recunoaşte sursa sunetelor. Drept care se grăbeşte să instruiască Muţunaul.
- Ascultă. Sunetele astea se aud dintr-un un instrument numit cla-ve-cin.
Muţunau afişează Rânjetul Adevăraţilor Cunoscători:
- Eu ch’ied că se aud dint’un difuzohr!
- Băieţii nu pupă fetele, că se îmbolnăvesc!
- Hâă? Pe asta de unde ai scos-o?
- Din piscină!
Am avansat cu unele dintre obiceiurile legate de mersul la toaletă. Simultan, vin şi întrebările aferente.
- Mami, da’ tu de ce nu faci pipi din picioa’ie?
În drum spre casă, Muţunau, chior de somn, picoteşte în spate. Îi cade capul în toate direcţiile, dar nu se dă scos din poziţia stau-pe-scaun-prins-cu-centura.
- Hai să te-ntinzi, să dormi bine!
- Nu, zice împricinatul, cu un aer voit demn, oarecum contrazis de înc-o cădere a capului. Eu o să do’m când ajung acasă la mine!
Poze:
Operele dumisale (foto) includ:
