Aşa încât am prelungit vacanţa muţunautică, amânând începerea grădiniţei, nu cu o zi, ci chiar cu o săptămână (deşi plătesc, să fim bine-nţeleşi).
miercuri, 7 septembrie 2011
Îmi mai trebuie o zi
Bine, mie mi-ar mai trebui zilnic câte o zi, ca s-o dorm, dar asta e altă poveste.
Şi eu tot nu sunt gata. Uf. Şi nu voi fi niciodată. Nu m-am împăcat cu asta, da' măcar nu mă mai agit. Am acceptat veşnicele întârzieri ca pe-o stare de fapt. Ceea ce, oricât ar părea de ciudat, a simplificat lucrurile.
Deşi tot simt cum timpul mi se scurge printre degete. La modul fizic.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
3 comentarii:
... gata de ce? Sau pentru ce? :)
Apropos de scurgerea timpului, eu am început să am acest sentiment de pierdere imediat după naşterea fetelor, mereu la cumpărături şi, de obicei, în orice magazin unde rămân mai mult de 10-15 minute... ies apoi afară şi am o senzaţie acută de rău fizic, am impresia că am îmbătrânit cu zile, că am stat sute de ore în acel loc! Şit oate acestea vin de la o persoană bună prietenă cu "şopingul", cum eram eu...
Mă sperie cât de multe ai de făcut în viaţă atunci când te "responsabilizezi" şi ajungi să ai grijă nu numai de tine...
si de nu vei fi gata, improvizati voi ceva... ca sunt convinsa ca ai devenit experta la improvizatii pe parcurs. ;)
Carla,
era o vorba din popor care zicea "gata de zile!" (adica sfarsit, terminat).
Gata de... orice. De la gata de musafiri pana la pregatita de venirea copilului (a se citi cu corp nou de biblioteca, momentan inexistent, cu haine etichetate ca pentru gradi, cu toate cele)
Recunosc, am avut si mai am accese de maraieli la adresa cui imi consuma timpul. Cu reactii mai mult decat ferme, uneori!
O, da, sunt multe. Foarte multe.
G.,
am obosit de-atata improvizat. Stiu ca pot, da' nu-mi mai trebe, sunt satula.
Tre' sa gasesc alt debuseu linistitor, improvizatul nu ma prea bucura.
Trimiteți un comentariu