luni, 30 iunie 2014

Muţunau, bucătarul


- Vreau îngheţată!

Da, sunt o cremenală. Nu cumpăr din oraş. Nu mai cumpăr din oraş. Nici măcar când, în varii asocieri jucăuşe, mă trezesc în faţa a nenumărate îngheţate în curs de pofticioasă îngurgitare.

Nu, nu din cauză că mă dă conştiinciozitatea alimentară afară din casă - putem da, însă, vina pe combinaţia invincibilă de tuse muţunautică persistentă (despre asta, în episodul viitor) şi leftereală mamiţunească (despre asta într-un episod şi mai viitor). Un fel de nu e cazul şi, de altfel, nici n-avem cu ce. 
(între noi fie vorba, nici n-avem cu ce ăsta e mare învăţător. discipolul nu se prea lasă şcolit...) 

Aşadar:
- Vreau îngheţată!
- Fă-ţi.

Comentarii ulterioare, din alte surse materne:
- Aha, vrei să-i fie uşor noră-tii!
- Nu mi-ar putea păsa mai puţin.
- Zici tu acum...
- Din partea mea, poate fi şi un nor, nu mă priveşte. 

Da, de obicei asta cam taie conversaţia. Definitiv. 


Dar, revenind la Vreau îngheţată!, adevărul numărul 1 e că e de bun simţ ca, indiferent de gen, să beneficiezi de oarece instrucţie care să-ţi permită să nu mori de foame - ba poate chiar s-o duci bine. Da, setul minim / modulul de bază include facerea de îngheţată şi schimbarea prizelor. E drept că pentru lucrul direct în schimbarea prizelor aş mai aştepta (măcar până mă conving c-a memorat corespunzător toate etapele procesului, în succesiunea corectă. momentan, nu e cazul).

Iar adevărul numărul 2 e că, odată ce avem ingredientele, e un proiect comun chiar drăguţ. De util nu mai zic. 
Şi simplu, pentru că prefer lucrurile simple (parfait sau zmuti, cu/fără iaurt).

Desigur, Muţunau nu se ia de fund în sus de extaz la auzul împuternicirii.

Mnea-mnea, nu ştiu cum, de ce trebuie să fac eu totul pentru mine (da, e posibil să fi intrat deja în adolescenţă. sau să fi ieşit deja, nu-mi dau seama exact). Dar gălbenuşurile cu miere tot le-a frecat (e posibil să mai fi avut zahăr prin casă, dar dacă nu l-am găsit la timp...) în vreme ce eu blendeream conştiincios căpşuni şi mascarpone. 

Poza?

O fi şi ea pe undeva, după ce găsesc cablul... 

5 comentarii:

Unknown spunea...

Eu cred ca Mutunau a facut toata treaba si altii doar isi asuma credite nemeritate! Da, cam asa sta treaba!

Anonim spunea...

reteta clasica de inghetata a familiei subsemnatei: 9-10 oua (depinde de marime), 1 l (5 cutiutie de 200 ml) de frisca (smantana pt frisca; se poate si vegetala, dar la lidl cutia de frisca e destul de ieftina si chiar buna)si spre 15 linguri de zahar (10 pt oua, 5 pt frisca). se separa albusul de galbenus, se bat cu ceva zahar fiecare, se bate smantana cu zahar pana se face frisca si apoi se amesteca cu grija. de aici incepe diversificarea. fie se pune doar niste esenta de vanilie, fie cacao si nuci prajite (intr-o tigaie fara ulei; nu recomand alunele de padure; in niciun caz arahide) (combinatia mea favorita), rom si stafide (mie nu-mi place textura stafidei congelate), pireuri de fructe (intrucat nu mi-a placut textura fructului inghetat, chiar si pasat, am fiert fructele cu putin zahar, putin, pana scade o idee zeama pe care o lasa se baga la robot si rezultatul se amesteca cu compozitia oua-frisca), ness, un sirop de caramel (zahar ars, stins cu putin lapte), capucino, lamaie (zeama de lamaie, putin coaja si ceva esensta), cred ca merge si portocala, dar n-am incercat. rezultata se pune in diverse recipiente si se da la congelator minim 12 ore. bineinteles nu e musai ca toata compozitia rezultata sa fie aromata in acelasi fel. se poate fractiona si aroma diferit. din cele 10 oua si 1 l frisca ies 4 cutii de 1 kg. pe incercate si probate.
e mult mai fina si cremoasa decat aia de iaurt. si mie nu mi se pare prea complicata sau scumpa.
iar ouale crude, dar congelate nu cred ca sunt o problema pentru copii. mama a facut reteta asta toata copilaria mea fara repercursiuni asupra plozilor personali. prietena mea i-a dat copilului ei de 1 an si cca 4 luni la momentul ala, de asemenea fara probleme.
ady.

Mamiţuni spunea...

Adriana,
evident, tii cu ursul...

Ady,
uau!
Ai putea incerca o carte de bucate...
Marturisesc ca am o prejudecata legata de frisca "de gata" si, daca e sa mananc frisca, prefer s-o fac eu (cu telul sau cu robotul, cam tot aia e, la cat de vitezoman actionez eu telul), ceea ce prelungeste procesul. (de unde si recursul la amestecuri simple).
E mai buna in varianta asta si nu, ouale crude nu sunt daunatoare, cu conditia sa fie consumate in timp relativ scurt (ceea ce, in privinta acestei inghetate, e ca si garantat) :)
Multumesc pentru reteta, o sa incerc s-o incerc :) si sa fac eventual si poze.

Anonim spunea...

N-am zis de "frisca de gata", ci de chestia aia din comert, cvasi lichida, pe care o transformi tu in frisca cu niste zahar si un tel/mixer. In cazul meu, musai mixer.
Imi place sa gatesc/prajituresc
Ady.

Mamiţuni spunea...

Ady,
eu in continuare prefer smantana obtinuta in imediata proximitate a vacii-sursa, ca sa zic asa.