Utopii mamiţuneşti

(tentativă de postare veche ... de vreun trimestru!)

Să zicem c-aş avea o serie de alimente curate pentru o bună parte din an. Unde prin curate înţeleg alimentele proaspete, neprocesate, crescute cât mai departe de orice sursă de poluare de orice fel. Să zicem c-aş calcula cât îmi trebe şi că le-aş căra personal de la sursă, din când în când.

(Mă uit lung, în ultima vreme, la produsele vândute pe marginea drumului, prin sate, şi, lăsând deoparte cârcoteli tip „da’ ce fel de căpşuni sunt şi mari, şi coapte-n aprilie - soiul importat, desigur”, încerc să calculez la emisiile cam câtor maşini sunt expuse, pe margine de drum european, într-o singură zi, răsadurile, caşcavalurile, florile şi restul produselor frumos înşirate spre vedere & cumpărare.

O maşină pe minut înseamnă 600 de maşini în 10 ore. Doar că nu vorbim nicidecum de 1 maşină pe minut - drumurile mari au de cele mai multe ori patru benzi, ambele intens circulate.

Numai praful ridicat şi menţinut în aer de atâtea maşini e suficient să mă facă să nu vreau să cumpăr niciodată niciun caşcaval şi niciun măr stradal. Sunt curioasă cum ar arăta, la final de zi, o pânză-n prealabil albă, fixată la nivelul produselor vândute. Cam ce "culoare" ar avea... )

N-am nicio iluzie cu privire la cât de bune ar putea fi produsele „de la ţărani”.
Am nişte (pretins) vagi idei (în realitate, înspăimântător de precise...) cu privire la sursa seminţelor, la folosirea acceleratorilor de coacere şi la cantităţile de fertilizatori şi îngrăşăminte pompate-n culturile cu pricina.
Am cules personal, la un moment dat, găleţi întregi (nu exagerez) de gândaci de Colorado de pe cartofi ca să pretind că pricep cum sunt văzute alternativele „fără stropit”.


Da, cred că există şi ferme care fac lucrurile cum trebuie. Dar sunt minoritare. Teama de foamete e imensă (şi ancestrală... şi prezentă-n noi toţi).

Uneori, lăcomia e şi mai mare.

Aş vrea să cred că poţi şti cum să distingi între un aliment cu adevărat sănătos şi unul nu tocmai - dar raţiunea-mi zice că, la simpla vedere şi mirosire, n-ai cum. Evident, extremele sunt perceptibile - căpşuni şi piersici fără miros, sau cu miros şi fără gust, sau cu un vag gust dar cu urme certe de varii manevre - căpşunile nemeşterite sunt un pic acrişoare, oricât de coapte-ar fi. Şi nu, nu-ţi spargi capul cu ele de tari şi ferme ce sunt.

Dar cam atât.

Nu cred în plantele de balcon - nu dincolo de micul experiment ştiinţific.
Evident, asta nu mă împiedică să-ncerc să le cultiv).

Despre ce n-am mai scris în ultima vreme

***
Despre cum a fost în mica vacanţă (relativ bine).

***
Despre ce-am mai citit (nu mult, şi predominant în reluare).

***
Despre cum am făcut, recidivist, ce-am zis că n-am să fac (indiciu: are patru labe. şi latră.)

***
Despre dureri de spate. Şi de alte părţi ale corpului.

***
Despre varii ateliere:
- la care am fost (de vopsit ouă, înainte de Paşte);
- la care n-am fost (varii chestii muzicale şi sportive)
- pe care le organizăm chiar noi - în circuit de-a dreptul închis, până una alta: atelierul de biciclit în Decathlon, atelierul seral de mers pe role - mai bine zis mers târâş pe role - pe-afară, atelierul, tot seral, de mers pe biclă, tot pe-afară, atelierul imposibil de matinal de mormăit în franceză, după CD, cu Max et Mathilde, în drum spre grădi, atelierul de pieptănat pisici, etc.
- pe care le vom organiza chiar noi - de pildă, atelierul de dresaj canin.

***
Despre atelierul muţunautic de Fermă, Vehementă şi Eternelă Opoziţie. La orice. Zis şi: Cum să spui NU! în orice situaţie, în cel puţin şaptişpe feluri. Păi, nu?
Creativitatea e (aproape) mereu de admirat, zic eu, muşcând din două lemne. Că loc de muşcat buze şi limbă nu mai posed de mult.


***
Despre apucăturile horticulturnice. Avem la activ varii buruieni plantate
- afară

(e drept că, din motive de iarnă-bis, buruienile de mai sus au stat şi-n casă o vreme, de unde containerele din materiale reciclabile...)


- înăuntru

- în balcon.

***
Precum şi multe alte planuri.

Cum ar fi extinderea sabotărilor, la anul, prin plantarea neautorizată de varii copaci (mi-a căzut cu tronc ginkgo biloba, dar merg şi magnoliile) prin Bucureşti.

Am suferit profund când m-am prins că nu pot creşte pepeni verzi în însorit-saharianul meu furnal balcon decât dacă-mi cumpăr de la Ikea câteva ghivece din astea (şi nici atunci...)

Sunt colorate şi spectaculoase, dar nu.

Mai bine smălţuiesc balconul şi pun direct pământ în el. N-o să-mi mai lipsească decât plante rezistente la 1800 de grade. Cam atât se-nregistrează-n balconul meu pe caniculă.
(ideea de-a-mi face un combinat siderurgic în balcon nu mă atrage cine ştie ce)

Încă mă mai gândesc care-s toate aspectele de care trebuie să ţin cont ca să am, de exemplu în hol, propria mea oranjerie. Mă rog, de fapt ar urma să fie cireşărie.
(viziunea mai cuprinde un gingko biloba ieşind prin colţul balconului şi-un sequoia, prin parchet. nu mi-e foarte clar ce să fac cu baobabul şi cu arborele de pâine).


***
Despre planuri, care de care mai presante, mai necesare şi, desigur, mai greu de pus în practică (umbră sisifică pe perete, profil mamiţunesc clar, vag ciufulit & desigur ghebos)

***
Despre recentele apucături muţunautice (beibleidăreala) şi replicile de sezon:

- Te invit să strângi cariocile.
- Urechile mele sunt impermeabile.
- Nu vorbesc cu şi nici prin apă.
- Dar urechile mele sunt impermeabile şi tot nu te aud.

Aştept cu interes menţionarea apariţiilor de urechi teflonate, urechi blindate & anti-glonţ, urechi cu gard de sârmă ghimpată, grăniceri şi câini, urechi-bunker, urechi cu perdea de apă, urechi cu unde sonore de frecvenţă „opusă”, urechi cu scut de antimaterie, şamd.


- Hai la spălat pe dinţi.
Mimare subită de leşin şi mai subit.
- Dar eu sunt foarte obosit şi am adormit deja!