Se afișează postările cu eticheta Clasic e fantastic. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Clasic e fantastic. Afișați toate postările
duminică, 31 martie 2013
Vivaldi, Antipa, degerături
Vivaldi la Odeon (mult mai civilizat decât la Ateneu în materie de bilete; la Odeon poţi face rezervări online), Antipa (da, expoziţia aia, cu corpul uman) la... Antipa şi degerăturile - pe mâini.
Asta pentru că Muţunau a găsit de cuviinţă să sărbătorească ghebos ultima zăpadă, pierzându-şi o pereche de mănuşi (de-alea bune, thermo) şi băgând mâinile în toate mormanele de zăpadă, cu
sau fără /mănuşile noi, subţiri şi ude non-stop.
În rest: somn. Măcar un pic...
Post scriptum:
Aş fi pus interpretarea lui Itzak Perlman cu tot cu el, dar videoclipului respectiv i-a fost dezactivată încorporarea.
Pentru ora de anatomie, iaca varianta desenat-copilească, utilă pentru cine vrea să-nveţe engleza cu accent ... exotic.
Varianta cu accent rezonabil:
Canalul Turtle Diary mai are nenumărate alte filme interesante.
vineri, 24 februarie 2012
Rugby, ghionţi şi muzică clasică
... sau circul de la casa de bilete a Ateneului Român.
M-am prezantat fromos ieri pe la 12.00 să iau bilete la "Clasic e fantastic". Cu listă de douăj’ de belete pentru vreo 30 persoane (parte din adulţi plănuiau să-şi ţie copchiii în braţe) din care doar patru îşi vor vedea concertu’ cu ochii.
Spre deosebire de alţi cel puţin 10 oameni prezenţi la rând, sunt o norocoasă. Am găsit bilete. Cu loc. După 90 de minute kafkiene de stat la coadă plus o secundă de atenţie vulturească, sursa chintesenţială a diferenţei dintre „cu loc” şi fără loc. Într-un (regretabil) acces de generozitate, am lăsat post-şezătorilor (aşteptătorilor?) mei la rând (cel puţin) un loc pe scaun.
Tantea biletăreasă de la casa de bilete e tare simpatică, dar posedă o puternică aparenţă gastropodă (varianta fără corniţe boureşti la vedere) şi n-are nici cea mai vagă idee despre existenţa unor pixuri care chiar să scrie. Tăierea cu un X (vizibil!) a locurilor date e dintr-o tehnologie extraterestră care n-a debarcat încă la Ateneu. Datu’ de locuri separate, aiurea, la nimereală, e, în schimb, omniprezento-omnipotent. Scrierea locurilor pe bilete e sinonimă c-un preludiu cadânesc de serai, e leeeentă, voluptoasă, cu limba-ntre dinţi, dansat din buric (legănări pe scaun) şi-ntrebări filosofice de cumpărător că dacă n-or fi alea cele mai bune locuri?
Ce e drept, astea de mai sus, plus ochiu’ de vultur, sunt motivele pentru care azi am avut ce cumpăra.
Momentul anunţului anti-climactic că nu mai sunt decât 45 de bilete (care nu au ajuns la mai mult de 9 oameni...) a fost un fel de piaţa Tahrir. Rivuluţie, monşer!
Chiote, revolte, propuneri, soluţii - mai aveam un pic ş-o puneam de-un guvern.
La coadă, logic, se ziceau chestii absolut raţionale (dar nu neapărat imediat realizabile...), cum că să se scumpească biletul, primesc, dar să se deie săptămânal concert, s-ajungă la toată lumea!
Aştept cu interes concertul de pe 4. Dar dacă la următorul iar e coadă de 50m de la 11.30, în condiţiile-n care casa se deschide la 12.00 şi primii 10 oameni iau câte 50 de bilete de căciulă, pe mine m-au pierdut de muşteriu, că n-am chiar atâta timp liber. Şi nici nu apreciez prezenţele auguste de tip cuconet-cu-blănet ghiontist & făr' de maniere.
M-am prezantat fromos ieri pe la 12.00 să iau bilete la "Clasic e fantastic". Cu listă de douăj’ de belete pentru vreo 30 persoane (parte din adulţi plănuiau să-şi ţie copchiii în braţe) din care doar patru îşi vor vedea concertu’ cu ochii.
Spre deosebire de alţi cel puţin 10 oameni prezenţi la rând, sunt o norocoasă. Am găsit bilete. Cu loc. După 90 de minute kafkiene de stat la coadă plus o secundă de atenţie vulturească, sursa chintesenţială a diferenţei dintre „cu loc” şi fără loc. Într-un (regretabil) acces de generozitate, am lăsat post-şezătorilor (aşteptătorilor?) mei la rând (cel puţin) un loc pe scaun.
Tantea biletăreasă de la casa de bilete e tare simpatică, dar posedă o puternică aparenţă gastropodă (varianta fără corniţe boureşti la vedere) şi n-are nici cea mai vagă idee despre existenţa unor pixuri care chiar să scrie. Tăierea cu un X (vizibil!) a locurilor date e dintr-o tehnologie extraterestră care n-a debarcat încă la Ateneu. Datu’ de locuri separate, aiurea, la nimereală, e, în schimb, omniprezento-omnipotent. Scrierea locurilor pe bilete e sinonimă c-un preludiu cadânesc de serai, e leeeentă, voluptoasă, cu limba-ntre dinţi, dansat din buric (legănări pe scaun) şi-ntrebări filosofice de cumpărător că dacă n-or fi alea cele mai bune locuri?
Ce e drept, astea de mai sus, plus ochiu’ de vultur, sunt motivele pentru care azi am avut ce cumpăra.
Momentul anunţului anti-climactic că nu mai sunt decât 45 de bilete (care nu au ajuns la mai mult de 9 oameni...) a fost un fel de piaţa Tahrir. Rivuluţie, monşer!
Chiote, revolte, propuneri, soluţii - mai aveam un pic ş-o puneam de-un guvern.
La coadă, logic, se ziceau chestii absolut raţionale (dar nu neapărat imediat realizabile...), cum că să se scumpească biletul, primesc, dar să se deie săptămânal concert, s-ajungă la toată lumea!
Aştept cu interes concertul de pe 4. Dar dacă la următorul iar e coadă de 50m de la 11.30, în condiţiile-n care casa se deschide la 12.00 şi primii 10 oameni iau câte 50 de bilete de căciulă, pe mine m-au pierdut de muşteriu, că n-am chiar atâta timp liber. Şi nici nu apreciez prezenţele auguste de tip cuconet-cu-blănet ghiontist & făr' de maniere.
duminică, 12 februarie 2012
Ultimele chestii de prin agendele muţunautico-mamiţuneşti
S-o luăm pe rând.
Avem de menţionat:
Masajul pe patul cu pietre de jad şi-nu-mai-ştiu-ce (bla-bla...) pentru coloană, de la Henriette, accidental pescuit de pe unul din site-urile cu discount-uri (destinatar: strâmbăciunea de Mamiţuni, desigur). (pozele de pe site sunt aiurea, nu te dezbraci pentru masaj, doar elimini cureaua, încălţările şi eventualele taioare / haine cu potenţial ridicat de boţire)
Dacă nimereşti, într-un final, poziţia potrivită înălţimii tale, e chiar fain.
Dacă nu, se pune oricum drept o oră de linişte (doar dacă nimereşti singură-n camera de 2 paturi cu pietre de jad şi unu’ aparent fără...). Din acest prim motiv prima şedinţă a fost oarecum inedit-înspăimântătoare.
Colorile de baie de la Tinti (pentru Muţunau). De la DM. Din seria „bună ziua ai dat, belea ţi-ai căpătat”, acu’ nu se mai poate face baie decât cu ele. A, şi cu pocnitoarele din aceeaşi serie...
Dubla şedinţă de iniţiere de la Equestria - fără poze, că n-am mai avut destule mâini.
Dar arătam într-un mare fel, înfofoliţi amândoi (în manej nu e cu mult mai cald ca afară), echipaţi cu caşchete, proptiţi în şa, amândoi în premieră, fiecare pe calul lui (inclusiv Muţunau, care n-a primit ponei, ci pe Negruţa, o mânzoacă pe care sunt cocoţaţi toţi copiii).
Foarte frumos. Am vrut să luăm caii acasă. Nu s-a putut. Păcat, am fi ajuns mult mai repede dintr-o cameră-ntr-alta.
Cărticelele Prima mea enciclopedie (Larousse) de la Elefant, luate cu reducere şi cu ochii oarecum holbaţi la vederea preţurilor iniţiale declarate acolo.
Muţunau, „cititor” pasionat al volumului „Corpul Omenesc”, a-ntrebat despre personajele (nude) de la paginile 92-93: da’ ăştia nu se mai îmbracă odată?
(după cum era de aşteptat, dat fiind că este despre corpul omenesc, cărticica presupune să fii gata să dai oarece explicaţii din zona de educaţie sexuală)
Cremele de la L’Erbolario. Tot cu reducere, desigur. (nu că asta ar rezolva mare lucru... dar farmaciile care nu au varianta tester pot da, la cerere, mostre).
Ultimul concert din seria Clasic e Fantastic.
Şi ratarea unei tabere de schi. Eh, nu le poate avea/face omu' chiar pe toate!
PS:
Ah, şi clepsidra Dontodent, cronometru asistent-la-spălatul-pe-dinţi, c-o uitasem. Tot de la DM.
Avem de menţionat:
Masajul pe patul cu pietre de jad şi-nu-mai-ştiu-ce (bla-bla...) pentru coloană, de la Henriette, accidental pescuit de pe unul din site-urile cu discount-uri (destinatar: strâmbăciunea de Mamiţuni, desigur). (pozele de pe site sunt aiurea, nu te dezbraci pentru masaj, doar elimini cureaua, încălţările şi eventualele taioare / haine cu potenţial ridicat de boţire)
Dacă nimereşti, într-un final, poziţia potrivită înălţimii tale, e chiar fain.
Dacă nu, se pune oricum drept o oră de linişte (doar dacă nimereşti singură-n camera de 2 paturi cu pietre de jad şi unu’ aparent fără...). Din acest prim motiv prima şedinţă a fost oarecum inedit-înspăimântătoare.
Colorile de baie de la Tinti (pentru Muţunau). De la DM. Din seria „bună ziua ai dat, belea ţi-ai căpătat”, acu’ nu se mai poate face baie decât cu ele. A, şi cu pocnitoarele din aceeaşi serie...
Dubla şedinţă de iniţiere de la Equestria - fără poze, că n-am mai avut destule mâini.
Dar arătam într-un mare fel, înfofoliţi amândoi (în manej nu e cu mult mai cald ca afară), echipaţi cu caşchete, proptiţi în şa, amândoi în premieră, fiecare pe calul lui (inclusiv Muţunau, care n-a primit ponei, ci pe Negruţa, o mânzoacă pe care sunt cocoţaţi toţi copiii).
Foarte frumos. Am vrut să luăm caii acasă. Nu s-a putut. Păcat, am fi ajuns mult mai repede dintr-o cameră-ntr-alta.
Cărticelele Prima mea enciclopedie (Larousse) de la Elefant, luate cu reducere şi cu ochii oarecum holbaţi la vederea preţurilor iniţiale declarate acolo.
Muţunau, „cititor” pasionat al volumului „Corpul Omenesc”, a-ntrebat despre personajele (nude) de la paginile 92-93: da’ ăştia nu se mai îmbracă odată?
(după cum era de aşteptat, dat fiind că este despre corpul omenesc, cărticica presupune să fii gata să dai oarece explicaţii din zona de educaţie sexuală)
Cremele de la L’Erbolario. Tot cu reducere, desigur. (nu că asta ar rezolva mare lucru... dar farmaciile care nu au varianta tester pot da, la cerere, mostre).
Ultimul concert din seria Clasic e Fantastic.
Şi ratarea unei tabere de schi. Eh, nu le poate avea/face omu' chiar pe toate!
PS:
Ah, şi clepsidra Dontodent, cronometru asistent-la-spălatul-pe-dinţi, c-o uitasem. Tot de la DM.
duminică, 4 decembrie 2011
Eclipsă, concert, cărţi, ciocolată şi soare
Eclipsă: De lună. Pe 10 decembrie.
Detalii de la NASA, aici, de la Hotnews, aici.
5 mii de ani de eclipse lunare, aici.
O să sune tembel, dar plănuiesc să conving copilul să doarmă mai puţin în după amiaza aia, că tre’ să ne holbăm la eclipsă. Păcat că nu pot obţine în timp util telescopul...
Concert:
Clasic e fantastic.
La noi pe scăunel (l-am împărţit) a fost jale mare când au plecat de pe scenă cele două pisici (Mădălina Stan şi Netty Nicolae), dar dansul lebedei-balerină (Mădălina Stoica) a suscitat atât de mult & profund interes încât tragedia de-nceput a fost rapid uitată.
E frumos la Clasic e Fantastic, chit că-i bătaie pe bilete, balamuceală, cam militărie din partea doamnei prezentatoare şi, că, pe final, post concert, are loc, invariabil, un cros. Muţunau şi-o colegă de grădiniţă devin (cu rândul!) Tom şi Jerry şi pişcă una din cele mai mari alergături din istoria Ateneului.
Recunosc, mai apoi, post cros, am un frison de extaz neregulamentar când văd ce mutră face gardianul public la vederea ierbii călcate democratic în picioruţe, în faţa Ateneului, după concert, de-ntregul popor.
Mi-e neclar de ce, dacă tot există cerere, nu au loc mai multe reprezentaţii ale aceluiaşi concert (OK, ai de sincronizat programul Ateneului cu programul orchestrelor & cu multe altele, da’ dacă iese odată pe lună, poate iese şi mai des...?). Sau de ce, dacă baiu-i autofinanţarea, nu creşte un pic preţul biletelor. De la 10 la 12 sau la 15 nu cred că-i gaură-n cer pentru buzunaru’ melomanului, dar x sute (de locuri) x 2 (sau 5) lei mai adună oarece firfirici.
(a nu se înţelege că nu apreciez efortul organizatoric, pe care-l cred pur şi simplu supraomenesc; dimpotrivă! mi-ar părea rău, însă, ca o iniţiativă atât de faină să se oprească din pricina lipsei de elan şi/sau susţinere)
Cărţi:
Reduceri la Antic ExLibris, cel de pe Academiei. La fiecare a doua carte cumpărată se acordă o reducere de 50% din preţ. (desigur, din cel mai mic dintre preţurile celor doua cărţi).
Căutam de mult asta:
şi asta:
(zbierăt pe fundal: maaaami, fetele de ce nu au puţăăă?)
La Elefant, nereduse, sunt 39, respectiv 29 lei.
La ExLibris, (dar doar la cel de pe Academiei, din zona GazIt, Spring Time) sunt reduse la 14.99. Luate împreună, vor costa, rotunjit, 22.5.
(nu, nu lucrez la ExLibris, doar cumpăr (intens) de acolo. nu ştiu cum fac de pot vinde la preţurile astea, sunt extaziată să pot citi mai mult)
Mai au muuuulte alte chestii pentru copii.
Cât de curând, vom construi o corabie de piraţi şi, apoi, un schelet uman.
Sună vag înspăimântător.
Nu e. Muţunau e vag interesat de anatomie şi de felul (în care) şi motivul (pentru care) i se mişcă mâinile şi picioarele în anumite feluri şi nu în altele.
Ciocolată:
Ne-am cerut la toaletă la ciucalătăria Leonidas şi-am rămas mega plăcut impresionaţi şi de primire, şi de atmosferă, şi de micul nostru moment de consumatori elitişti şi simandicoşi de ciocolată caldă (eu) şi brioşă cu apă de flori de portocal (Muţunaul).
De mare excepţie, mai ales că n-o să mai mergem prea des, în formaţia asta, la ciucalătărie.
Soare:
Ăsta a fost afară. Frumoasă zi.
Detalii de la NASA, aici, de la Hotnews, aici.
5 mii de ani de eclipse lunare, aici.
O să sune tembel, dar plănuiesc să conving copilul să doarmă mai puţin în după amiaza aia, că tre’ să ne holbăm la eclipsă. Păcat că nu pot obţine în timp util telescopul...
Concert:
Clasic e fantastic.
La noi pe scăunel (l-am împărţit) a fost jale mare când au plecat de pe scenă cele două pisici (Mădălina Stan şi Netty Nicolae), dar dansul lebedei-balerină (Mădălina Stoica) a suscitat atât de mult & profund interes încât tragedia de-nceput a fost rapid uitată.
E frumos la Clasic e Fantastic, chit că-i bătaie pe bilete, balamuceală, cam militărie din partea doamnei prezentatoare şi, că, pe final, post concert, are loc, invariabil, un cros. Muţunau şi-o colegă de grădiniţă devin (cu rândul!) Tom şi Jerry şi pişcă una din cele mai mari alergături din istoria Ateneului.
Recunosc, mai apoi, post cros, am un frison de extaz neregulamentar când văd ce mutră face gardianul public la vederea ierbii călcate democratic în picioruţe, în faţa Ateneului, după concert, de-ntregul popor.
Mi-e neclar de ce, dacă tot există cerere, nu au loc mai multe reprezentaţii ale aceluiaşi concert (OK, ai de sincronizat programul Ateneului cu programul orchestrelor & cu multe altele, da’ dacă iese odată pe lună, poate iese şi mai des...?). Sau de ce, dacă baiu-i autofinanţarea, nu creşte un pic preţul biletelor. De la 10 la 12 sau la 15 nu cred că-i gaură-n cer pentru buzunaru’ melomanului, dar x sute (de locuri) x 2 (sau 5) lei mai adună oarece firfirici.
(a nu se înţelege că nu apreciez efortul organizatoric, pe care-l cred pur şi simplu supraomenesc; dimpotrivă! mi-ar părea rău, însă, ca o iniţiativă atât de faină să se oprească din pricina lipsei de elan şi/sau susţinere)
Cărţi:
Reduceri la Antic ExLibris, cel de pe Academiei. La fiecare a doua carte cumpărată se acordă o reducere de 50% din preţ. (desigur, din cel mai mic dintre preţurile celor doua cărţi).
Căutam de mult asta:
şi asta:
La Elefant, nereduse, sunt 39, respectiv 29 lei.
La ExLibris, (dar doar la cel de pe Academiei, din zona GazIt, Spring Time) sunt reduse la 14.99. Luate împreună, vor costa, rotunjit, 22.5.
(nu, nu lucrez la ExLibris, doar cumpăr (intens) de acolo. nu ştiu cum fac de pot vinde la preţurile astea, sunt extaziată să pot citi mai mult)
Mai au muuuulte alte chestii pentru copii.
Cât de curând, vom construi o corabie de piraţi şi, apoi, un schelet uman.
Sună vag înspăimântător.
Nu e. Muţunau e vag interesat de anatomie şi de felul (în care) şi motivul (pentru care) i se mişcă mâinile şi picioarele în anumite feluri şi nu în altele.
Ciocolată:
Ne-am cerut la toaletă la ciucalătăria Leonidas şi-am rămas mega plăcut impresionaţi şi de primire, şi de atmosferă, şi de micul nostru moment de consumatori elitişti şi simandicoşi de ciocolată caldă (eu) şi brioşă cu apă de flori de portocal (Muţunaul).
De mare excepţie, mai ales că n-o să mai mergem prea des, în formaţia asta, la ciucalătărie.
Soare:
Ăsta a fost afară. Frumoasă zi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
