- Uite, uite, un asteroid!
(se înnoptase şi Muţunau, din leagăn, studia cerul. mie meteoritu’mi părea
cam avion)
- Vezi că ar avea şi lumini roşii, şi albe, care clipesc?
- Da.
- Şi vezi că pare să urce, nu să coboare?
- Da.
- Atunci mai degrabă e-un avion.
- Nu! E un asteroid care-şi schimbă culoarea!
La vederea unei jucării vorbitoare:
- A, uite, mami, e cu electricie!
(electricitate n-avem. se dăduse, pân’ am ajuns noi)
- Maaaami!
- Da.
- Bebeluşii beau lapte de la mama lor?
- Da.
- Da’ laptele din ce e făcut?
Aulio. Ajutor, canalu’ Discovery, tante Wikipedia, cineva!
- Ăăă... nimeni nu ştie cu mare precizie. Din apă, proteine,vitamine,
minerale...
- Da’ e de vacă, sau de capră?
Se afișează postările cu eticheta Astronomie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Astronomie. Afișați toate postările
duminică, 30 septembrie 2012
sâmbătă, 8 septembrie 2012
Iniţiative
Trecem la austeritate.
Eu, că Muţunau nu intenţionează, dimpotrivă.
Dacă vedeţi, în perioada următoare, pe vreundeva, un cetăţean mic şi blonduţ, însoţit sau nu de două mâţe, că şi alea-s contra, manifestând frenetic, eventual cu lozinci scrise cu cretă pe asfalt (sau pe alte suporturi; şi... scrise... nu neapărat în sensul alfabetar al cuvântului) împotriva tăierilor din buget de tip cheltuieli cu covrigii cu mac (cu susan sau sare sunt absolut detestabili), ar putea fi el.
Scopul în viaţă al recursului tentativ la austeritate este să mă conving dacă pot trăi cu X bani mai puţin decât acum, în eventualitatea legării de gâtu-mi a unui bolovănoi de tip credit bancar. Am cugetat că ne-ar mai trebui o cameră, iar, momentan, singurul mod de-a o obţine pare a fi recursul la (pentru mine) deloc tentanta perspectivă a hârâielilor bancare.
În acest spirit, o să-mi aleg un tricou vechi dar reciclabil pe care să scriu, eventual cu cafea (sau cu magiun... dacă e să mă iau după tânărul pictor cu materiale neconvenţionale), „Hagi Tudose”.
Notă: X ar fi presupusa rată lunară.
Încerc să trec şi la planificarea meselor - aici mai curând în speranţa de-a economisi timp. Evident, un efect secundar ar trebui să fie şi în favoarea primei iniţiative.
N-am deosebit de mult senzaţia c-o să-mi iasă. În parte şi pentru că Muţunau s-a hotărât că el nu mai mănâncă fructe - decât, eventual, zmeura din tartele de la Paul - şi întrevăd posibilităţi serioase ca răzgândelile să continue. Evident, total imprevizibil.
Am interzis accesul Muţunaului la calculator pentru două săptămâni, din două motive:
1. mi-a şters bunătate de postare dintr-un editor de texte (că de pe blogspot o recuperam...)
2. fix termenul ăla mi-a ieşit pe gură, fix aleator, când am emis interdicţia.
Între noi fie vorba, nu e rău că mai ia o pauză.
Ajunsese să se uite la documentare (de altfel interesante!) de acest gen
în condiţiile-n care dincolo de cat & dog el nu e vorbitor de limbă engleză, şi ieşea cu uberscandal dacă încercam să-l desprind fie şi cu 2 milisecunde înainte de final.
Rezultatul e dublu:
Pe de o parte, cred că mai am puţin şi mă transform în Galileo Galilei (în lipsa holbatului iutubist la varii filme cu planete, stele, galaxii şi cataclisme meteoritice, am devenit sursa tuturor informaţiilor astro, şi tre’ să fie color)
Pe de alta, Muţunau a inventat o nouă localitate - Cefei (cu accent pe al doilea e). Care Ceféi e de fapt Cephei, de la VV Cephei A.
Cred, deşi nu l-am întrebat, c-ar vrea să fie primar acolo.
A ales „Cefei” pentru că, în nepriceperea mea într-ale astronomiei şi sub influenţa unui filmuleţ iutubist (de pe vremea când erau încă permise...), i-am zis că asta e cea mai mare stea cunoscută din univers. Da’ nu e. E a doua cea mai mare.
Cea mai mare stea este VY Canis Majoris. (e, cum ar fi sunat „primarul comunei Canis Majoris”)
Altă iniţiativă e o postare pe teme astronomice. Meşteresc la ea de ceva vreme, da’ se face tot mai lungă. Cred că se mai descoperă vreo două alte stele şi mai mari pân’ ce-o termin.
M-am mai apucat, cu sprijinul a varii hypermarketuri, de cultivat plante aromatice, gata ghiveciuite.
Mâine-poimâine îmi fac şi de-astea:
Şi, eventual, pun un mic strat şi-n sufragerie, pentru ceapă, ridichi şi cartofi. La prăşit or s-ajute sigur pisicile.
Eu, că Muţunau nu intenţionează, dimpotrivă.
Dacă vedeţi, în perioada următoare, pe vreundeva, un cetăţean mic şi blonduţ, însoţit sau nu de două mâţe, că şi alea-s contra, manifestând frenetic, eventual cu lozinci scrise cu cretă pe asfalt (sau pe alte suporturi; şi... scrise... nu neapărat în sensul alfabetar al cuvântului) împotriva tăierilor din buget de tip cheltuieli cu covrigii cu mac (cu susan sau sare sunt absolut detestabili), ar putea fi el.
Scopul în viaţă al recursului tentativ la austeritate este să mă conving dacă pot trăi cu X bani mai puţin decât acum, în eventualitatea legării de gâtu-mi a unui bolovănoi de tip credit bancar. Am cugetat că ne-ar mai trebui o cameră, iar, momentan, singurul mod de-a o obţine pare a fi recursul la (pentru mine) deloc tentanta perspectivă a hârâielilor bancare.
În acest spirit, o să-mi aleg un tricou vechi dar reciclabil pe care să scriu, eventual cu cafea (sau cu magiun... dacă e să mă iau după tânărul pictor cu materiale neconvenţionale), „Hagi Tudose”.
Notă: X ar fi presupusa rată lunară.
Încerc să trec şi la planificarea meselor - aici mai curând în speranţa de-a economisi timp. Evident, un efect secundar ar trebui să fie şi în favoarea primei iniţiative.
N-am deosebit de mult senzaţia c-o să-mi iasă. În parte şi pentru că Muţunau s-a hotărât că el nu mai mănâncă fructe - decât, eventual, zmeura din tartele de la Paul - şi întrevăd posibilităţi serioase ca răzgândelile să continue. Evident, total imprevizibil.
Am interzis accesul Muţunaului la calculator pentru două săptămâni, din două motive:
1. mi-a şters bunătate de postare dintr-un editor de texte (că de pe blogspot o recuperam...)
2. fix termenul ăla mi-a ieşit pe gură, fix aleator, când am emis interdicţia.
Între noi fie vorba, nu e rău că mai ia o pauză.
Ajunsese să se uite la documentare (de altfel interesante!) de acest gen
în condiţiile-n care dincolo de cat & dog el nu e vorbitor de limbă engleză, şi ieşea cu uberscandal dacă încercam să-l desprind fie şi cu 2 milisecunde înainte de final.
Rezultatul e dublu:
Pe de o parte, cred că mai am puţin şi mă transform în Galileo Galilei (în lipsa holbatului iutubist la varii filme cu planete, stele, galaxii şi cataclisme meteoritice, am devenit sursa tuturor informaţiilor astro, şi tre’ să fie color)
Pe de alta, Muţunau a inventat o nouă localitate - Cefei (cu accent pe al doilea e). Care Ceféi e de fapt Cephei, de la VV Cephei A.
Cred, deşi nu l-am întrebat, c-ar vrea să fie primar acolo.
A ales „Cefei” pentru că, în nepriceperea mea într-ale astronomiei şi sub influenţa unui filmuleţ iutubist (de pe vremea când erau încă permise...), i-am zis că asta e cea mai mare stea cunoscută din univers. Da’ nu e. E a doua cea mai mare.
Cea mai mare stea este VY Canis Majoris. (e, cum ar fi sunat „primarul comunei Canis Majoris”)
Altă iniţiativă e o postare pe teme astronomice. Meşteresc la ea de ceva vreme, da’ se face tot mai lungă. Cred că se mai descoperă vreo două alte stele şi mai mari pân’ ce-o termin.
M-am mai apucat, cu sprijinul a varii hypermarketuri, de cultivat plante aromatice, gata ghiveciuite.
Mâine-poimâine îmi fac şi de-astea:
(sursa)
(sursa)
Şi, eventual, pun un mic strat şi-n sufragerie, pentru ceapă, ridichi şi cartofi. La prăşit or s-ajute sigur pisicile.
duminică, 29 iulie 2012
Zilele de vacanţă
Zilele de vacanţă sunt alea-n care te trezeşti tot cu noaptea-n cap, da’ ca
să te duci în alte părţi decât la servici.
În care copilul e şi mai iritat de aerele parentale de şef de expediţie şi ori cere tot felul de chestii aberante fix când viteza maşinii e uşureeel peste limita legală stabilită pentru autostradă (gen: vreau şi eu peşte, că delfinii mâncau peşte, şi vreau din ăla, din găleată, dar din cel mic, nu din cel mare), ori te taxează sistematic, la orice flecuşteţ, eventual cu oarece mitocănismuţe, ori ambele.
Mostre doveditoare de dialog:
În casă, Muţunau, trăgând de zor de nu se ştie ce jucărie:
- Băăă, da’ asta nu merge!
(dacă numa’ cu asta s-a ales după mersul la mare, eu zic merci)
- Ăăăă... stimaţi telespectatori...
- Bă, nu stimaţi telespectatori, că aici nu-s mai multe persoane, eşti numai tu.
Mnoa. Mai corectează-ţi odoru’ la fiecare pas. Că el asta o să reţină că trebe să facă!
La Delfinariu, în aşteptarea intrării la Planetariu, mă întrebase ce era cu semnele de pe uşă.
- Deci sunt căţei înăuntru?
- Nu, nu e voie cu căţei înăuntru.
- Dar ăsta e căţel!
- Da, dar vezi că e într-un cerc roşu, şi că e tăiat cu o bandă roşie?
- A, deci cu îngheţată de-asta e voie, că nu e tăiată!
(că nu se ştie de ce, poate dintr-un acces de autoritate teribil de dens adunată pe metru’ pătrat, desenatorul înghesuise şapte mii de chestii într-un singur cerc)
- Nu, că tot în cerc e. Vezi, ideea nu e să le taie chiar pe toate - ci doar să le arate într-un cerc tăiat.
Fi-mi-ar explicaţiile ale cui o vrea să le ia de clare.
- A, deci cu ţigara asta e voie?
- Nu.
- Da’ nu e în cerc, e în oval!
Fi-ţi-ar imprimanta dată la casat. Cu programu’ de editare cu tot.
La povestea cu vreau şi eu peşte ca delfinii s-a liniştit numai după ce i-am explicat că-s dispusă să urmăm modelul până la capăt - iau un peşte, mă sui pe-o scară şi aştept ca el să sară să-l prindă.
- Hai, măi mami, că de fapt am mâncat hapsii.
Tot în vacanţă constaţi că odorul perseverează-n ideea de-a se face revizor de toalete publice.
Le miroase şi le-analizează estetic de la intrare şi, dacă nu-i convin, nu intră. Deci nu mai face. Deci toată starea de spirit şi tot cheful de joacă se duc.
Problema e că onor criteriile dumisale nu-s în totalitate decelabile.
Aprobă bude-n care mi-e greu să accept să intru si refuză altele, pe care le-aş vota perfect rezonabile.
În cazul grădi, a fost o revoluţie când i-am sugerat să-şi roage educatoarea să-l lase să meargă la baia de la dormitor, în loc de cea de la parter, unde lui nu-i plăcea cum stătea colacul (?!) - în condiţiile-n care e destul de mare şi lung cât să nu-i mai pese cine ştie ce de colac...
De fapt, revoluţia a-nceput din clipa-n care i-am disputat decizia de-a nu mai merge la toaletă decât acasă
- Stai, că mergi şi la grădi.
- A, da.
- Stai că mergi şi la X, Y, Z...
- A, da.
- Deci poţi merge şi la alte toalete.
- A, nu.
Acu’ aş zice că la capitolul ăsta stăm aproape bine.
Şi tot zilele de vacanţă-s alea-n care, măcar într-o seară, stai până târziu, întinzi rogojina de paie pe plajă, inviţi odorul (care nu-ţi pricepe din prima manevrele) să se-ntindă cu burta-n sus, te-aşezi lângă el, cap la cap, cu picioarele-n direcţii opuse, şi-i arăţi Calea Lactee.
Şi Carul Mare.
Şi cam atât, că mare astronom n-ai fost, de fapt, niciodată.
- Vezi? Ţi-am dat cadou de ziua ta Calea Lactee.
- Ei, cum mi-ai dat cadou Calea Lactee, mă bodogăne Muţunau în cel mai bunicesc stil cu putinţă. Că doar e pe cer!
- Păi putem zice că-i a ta.
- Ei, putem. Nu-i a mea!
- Putem zice că ţi-am dat cadou o vizionare?
- Vizionare?
- Momentele alea când ţi-am arătat-o şi am stat să ne uităm la ea?
- Da, putem.
În care copilul e şi mai iritat de aerele parentale de şef de expediţie şi ori cere tot felul de chestii aberante fix când viteza maşinii e uşureeel peste limita legală stabilită pentru autostradă (gen: vreau şi eu peşte, că delfinii mâncau peşte, şi vreau din ăla, din găleată, dar din cel mic, nu din cel mare), ori te taxează sistematic, la orice flecuşteţ, eventual cu oarece mitocănismuţe, ori ambele.
Mostre doveditoare de dialog:
În casă, Muţunau, trăgând de zor de nu se ştie ce jucărie:
- Băăă, da’ asta nu merge!
(dacă numa’ cu asta s-a ales după mersul la mare, eu zic merci)
- Ăăăă... stimaţi telespectatori...
- Bă, nu stimaţi telespectatori, că aici nu-s mai multe persoane, eşti numai tu.
Mnoa. Mai corectează-ţi odoru’ la fiecare pas. Că el asta o să reţină că trebe să facă!
La Delfinariu, în aşteptarea intrării la Planetariu, mă întrebase ce era cu semnele de pe uşă.
- Deci sunt căţei înăuntru?
- Nu, nu e voie cu căţei înăuntru.
- Dar ăsta e căţel!
- Da, dar vezi că e într-un cerc roşu, şi că e tăiat cu o bandă roşie?
- A, deci cu îngheţată de-asta e voie, că nu e tăiată!
(că nu se ştie de ce, poate dintr-un acces de autoritate teribil de dens adunată pe metru’ pătrat, desenatorul înghesuise şapte mii de chestii într-un singur cerc)
- Nu, că tot în cerc e. Vezi, ideea nu e să le taie chiar pe toate - ci doar să le arate într-un cerc tăiat.
Fi-mi-ar explicaţiile ale cui o vrea să le ia de clare.
- A, deci cu ţigara asta e voie?
- Nu.
- Da’ nu e în cerc, e în oval!
Fi-ţi-ar imprimanta dată la casat. Cu programu’ de editare cu tot.
La povestea cu vreau şi eu peşte ca delfinii s-a liniştit numai după ce i-am explicat că-s dispusă să urmăm modelul până la capăt - iau un peşte, mă sui pe-o scară şi aştept ca el să sară să-l prindă.
- Hai, măi mami, că de fapt am mâncat hapsii.
Tot în vacanţă constaţi că odorul perseverează-n ideea de-a se face revizor de toalete publice.
Le miroase şi le-analizează estetic de la intrare şi, dacă nu-i convin, nu intră. Deci nu mai face. Deci toată starea de spirit şi tot cheful de joacă se duc.
Problema e că onor criteriile dumisale nu-s în totalitate decelabile.
Aprobă bude-n care mi-e greu să accept să intru si refuză altele, pe care le-aş vota perfect rezonabile.
În cazul grădi, a fost o revoluţie când i-am sugerat să-şi roage educatoarea să-l lase să meargă la baia de la dormitor, în loc de cea de la parter, unde lui nu-i plăcea cum stătea colacul (?!) - în condiţiile-n care e destul de mare şi lung cât să nu-i mai pese cine ştie ce de colac...
De fapt, revoluţia a-nceput din clipa-n care i-am disputat decizia de-a nu mai merge la toaletă decât acasă
- Stai, că mergi şi la grădi.
- A, da.
- Stai că mergi şi la X, Y, Z...
- A, da.
- Deci poţi merge şi la alte toalete.
- A, nu.
Acu’ aş zice că la capitolul ăsta stăm aproape bine.
Şi tot zilele de vacanţă-s alea-n care, măcar într-o seară, stai până târziu, întinzi rogojina de paie pe plajă, inviţi odorul (care nu-ţi pricepe din prima manevrele) să se-ntindă cu burta-n sus, te-aşezi lângă el, cap la cap, cu picioarele-n direcţii opuse, şi-i arăţi Calea Lactee.
Şi Carul Mare.
Şi cam atât, că mare astronom n-ai fost, de fapt, niciodată.
- Vezi? Ţi-am dat cadou de ziua ta Calea Lactee.
- Ei, cum mi-ai dat cadou Calea Lactee, mă bodogăne Muţunau în cel mai bunicesc stil cu putinţă. Că doar e pe cer!
- Păi putem zice că-i a ta.
- Ei, putem. Nu-i a mea!
- Putem zice că ţi-am dat cadou o vizionare?
- Vizionare?
- Momentele alea când ţi-am arătat-o şi am stat să ne uităm la ea?
- Da, putem.
duminică, 15 iulie 2012
Disparate
După ce-am asudat intens până sâmbătă seara inclusiv (cu precădere pe durata
zilei de sâmbătă, că-n rest nu prea stăteam pe-acasă), de-atunci şi pân-acu’
suntem în extaz, pe motiv de reparat aparat de aer condiţionat.
- Mie-mi place foaaaarte mult răcoarea, zice Muţunau, care pare-a fi-nceput să se prindă şi la ce folosesc anumite intonaţii, şi unde bate cel mai bine aerul condiţionat.
Reparat = nu noi (de data asta...), meşterii. Pe care i-am întâmpinat majestuos c-un prosop (răsucit turbăneşte) pe cap (al meu!), că tocmai trecusem la măsuri radicale şi m-apucasem să mă răcoresc turnându-mi apă rece (rece?) în freză. N-am avut tupeu pentru frizura tip sirenă, cu pleata udă la vedere, iar bigudiuri n-am. Sunt sigură c-am arătat extrem de demn şi mult mai matur c-un prosop în cap.
Deci e posibil să-ncep să scriu mai des! (că, de când n-am mai apărut pe-aici, iaca, s-a mai descoperit o lună (a cincea) a lui Pluto! Lucru de care Muţunau, desigur, e fabulos de interesat)
Că tot veni vorba, m-am produs şi aici, la Totul despre mame, după ce-am chinuit-o şi răschinuit-o pe D. cu tot felul de amânări date de restul de proiecte interminabile de pe capu-mi.
D., mulţumesc pentru răbdare!
Alina, mulţumesc pentru complicitate!
Post pus aer, n-am avut curaj să mai ies azi din casă, în / la Sauna Sufocantă Bucureşti - ocazie cu care am ratat reducerile de sfârşit de săptămână anunţate la Decathlon (unde-aş fi mers să mai şi cumpăr ceva, nu doar să ne tragem cu bicicletele la rece şi să constatăm c-avem gusturi costisitoare... gen patru cifre la scor) da’n schimb am semi-terminat cu dosariada domestică - adică am rearanjat cu succes o tonă de hârţogărie care-şi aştepta ordonarea de prin Cretacicul Superior.
Mai am trei. Tone.
Vestea bună e c-o să-mi pot schimba buletinul, acu’ că par a fi găsit toate actele... (sper. pe unde am cotrobăit pe net, am găsit trei liste diferite, inclusiv pe aia celebră, care zice că-ţi poţi schimba buletinul dacă a survenit o schimbare în ceea ce priveşte data sau locul naşterii. fără însă a preciza ce acte doveditoare-ţi trebe ca să susţii afirmaţia că ţi s-o schimbat locu’ naşterii - eventual, cu altul, mai bun; sau data, în caz că nu-ţi plăcea zodia, ori erau beţi cei de la registratura spitalului şi-au scris prostii)
Stând eu strâmb şi judecând drept, cu ajutorul nemijlocit al unei sesiuni de scărpinat maimuţesc în cap, am stabilit de una singură cam care ar putea fi totalitatea actelor care să dovedească oricui că eu-s eu, şi-am hotărât că la ele o să adaug şi carnetul de vaccinări al copilului şi certificatul de garanţie al frigiderului - că doar trăiesc în România de-atâta vreme şi, când mă uit în jur, mi se pare că selecţia mea de acte e-n perfect acord cu logica vremurilor... mda. totul e să nu-mi ceară bască - pen’ că, se ştie, n-am. iar n-am)
Episoadele următoare din westernul domestic mamiţunesc vor include o intervenţie la conductăraie (montarea unui robinet suplimentar), schimbarea neonului la o „lustră”, spălatul covorului (proba de foc fiind, desigur, căratu’ covorului la spălătorie, că, nu de alta, e cam lung şi nu foarte uşor...) şi (dar asta e deja de domeniul miraculosului) repararea plafoanelor din polistiren, care, prost prinse acu’ patru ani, dau să plece...
În altă ordine de idei - încercând să descopăr cam ce face ca Muţunaul (care anul trecut, cu mici pauze, a ţinut-o-ntr-o răceală din februarie până-n septembrie...) să fie ceva mai apt combatant = mai puţin doborât anul ăsta, am dat peste o ipoteză interesantă: anume cea ca o contribuţie să fie adusă şi de spălatul pe dinţi...
Mai sunt şi alte cauze posibile, printre care simpla înaintare în vârstă, dar ipoteza igienic-stomatologică (nu total lipsită de logică) mă fascinează.
Noile leacuri anti-plictiseală (dat fiind că Muţunau are nevoie de chestii interesante cu / în care să-şi petreacă timpul, dar pricepe abia când ajungem jos cam cât de cald e afară, abia-n parc cam cât de fierbinţi sunt toboganele, cât transpir eu în general şi de ce nu prea vreau să mai ieşim pe căldură) constau cu precădere în asistenţa & participarea la treburi domestice. Dintr-un variu motiv, junele acceptă şi prestează! (iar pe această temă merită revenit).
În rest, am mai citit.
Muţunau:
(căci are muuuuulte poze; altminteri, doar dacă-l răzbeşte cumplit curiozitatea încearcă să se prindă şi ce-o scrie acolo... notă: mă refer strict la numele planetei, scris mare-n câte-o casetă cu informaţii; iar cartea e de la ExLibris)
Eu:
O cărticică (şi) despre Newton, pe care nu-l ştiusem atât de ancorat în propria-i contemporaneitate. Din punctul meu de vedere, el locuise dintotdeauna-n manualul de fizică, unde, cu orice ocazie a menţionării gravitaţiei, lua sistematic mere-n cap.
Recomand.
Şi ăsta. N-am sărit în sus de admiraţie şi nici nu împărtăşesc integral abordarea, dar e, cu siguranţă, o lectură interesantă & provocatoare.
- Mie-mi place foaaaarte mult răcoarea, zice Muţunau, care pare-a fi-nceput să se prindă şi la ce folosesc anumite intonaţii, şi unde bate cel mai bine aerul condiţionat.
Reparat = nu noi (de data asta...), meşterii. Pe care i-am întâmpinat majestuos c-un prosop (răsucit turbăneşte) pe cap (al meu!), că tocmai trecusem la măsuri radicale şi m-apucasem să mă răcoresc turnându-mi apă rece (rece?) în freză. N-am avut tupeu pentru frizura tip sirenă, cu pleata udă la vedere, iar bigudiuri n-am. Sunt sigură c-am arătat extrem de demn şi mult mai matur c-un prosop în cap.
Deci e posibil să-ncep să scriu mai des! (că, de când n-am mai apărut pe-aici, iaca, s-a mai descoperit o lună (a cincea) a lui Pluto! Lucru de care Muţunau, desigur, e fabulos de interesat)
Că tot veni vorba, m-am produs şi aici, la Totul despre mame, după ce-am chinuit-o şi răschinuit-o pe D. cu tot felul de amânări date de restul de proiecte interminabile de pe capu-mi.
D., mulţumesc pentru răbdare!
Alina, mulţumesc pentru complicitate!
Post pus aer, n-am avut curaj să mai ies azi din casă, în / la Sauna Sufocantă Bucureşti - ocazie cu care am ratat reducerile de sfârşit de săptămână anunţate la Decathlon (unde-aş fi mers să mai şi cumpăr ceva, nu doar să ne tragem cu bicicletele la rece şi să constatăm c-avem gusturi costisitoare... gen patru cifre la scor) da’n schimb am semi-terminat cu dosariada domestică - adică am rearanjat cu succes o tonă de hârţogărie care-şi aştepta ordonarea de prin Cretacicul Superior.
Mai am trei. Tone.
Vestea bună e c-o să-mi pot schimba buletinul, acu’ că par a fi găsit toate actele... (sper. pe unde am cotrobăit pe net, am găsit trei liste diferite, inclusiv pe aia celebră, care zice că-ţi poţi schimba buletinul dacă a survenit o schimbare în ceea ce priveşte data sau locul naşterii. fără însă a preciza ce acte doveditoare-ţi trebe ca să susţii afirmaţia că ţi s-o schimbat locu’ naşterii - eventual, cu altul, mai bun; sau data, în caz că nu-ţi plăcea zodia, ori erau beţi cei de la registratura spitalului şi-au scris prostii)
Stând eu strâmb şi judecând drept, cu ajutorul nemijlocit al unei sesiuni de scărpinat maimuţesc în cap, am stabilit de una singură cam care ar putea fi totalitatea actelor care să dovedească oricui că eu-s eu, şi-am hotărât că la ele o să adaug şi carnetul de vaccinări al copilului şi certificatul de garanţie al frigiderului - că doar trăiesc în România de-atâta vreme şi, când mă uit în jur, mi se pare că selecţia mea de acte e-n perfect acord cu logica vremurilor... mda. totul e să nu-mi ceară bască - pen’ că, se ştie, n-am. iar n-am)
Episoadele următoare din westernul domestic mamiţunesc vor include o intervenţie la conductăraie (montarea unui robinet suplimentar), schimbarea neonului la o „lustră”, spălatul covorului (proba de foc fiind, desigur, căratu’ covorului la spălătorie, că, nu de alta, e cam lung şi nu foarte uşor...) şi (dar asta e deja de domeniul miraculosului) repararea plafoanelor din polistiren, care, prost prinse acu’ patru ani, dau să plece...
În altă ordine de idei - încercând să descopăr cam ce face ca Muţunaul (care anul trecut, cu mici pauze, a ţinut-o-ntr-o răceală din februarie până-n septembrie...) să fie ceva mai apt combatant = mai puţin doborât anul ăsta, am dat peste o ipoteză interesantă: anume cea ca o contribuţie să fie adusă şi de spălatul pe dinţi...
Mai sunt şi alte cauze posibile, printre care simpla înaintare în vârstă, dar ipoteza igienic-stomatologică (nu total lipsită de logică) mă fascinează.
Noile leacuri anti-plictiseală (dat fiind că Muţunau are nevoie de chestii interesante cu / în care să-şi petreacă timpul, dar pricepe abia când ajungem jos cam cât de cald e afară, abia-n parc cam cât de fierbinţi sunt toboganele, cât transpir eu în general şi de ce nu prea vreau să mai ieşim pe căldură) constau cu precădere în asistenţa & participarea la treburi domestice. Dintr-un variu motiv, junele acceptă şi prestează! (iar pe această temă merită revenit).
În rest, am mai citit.
Muţunau:
(căci are muuuuulte poze; altminteri, doar dacă-l răzbeşte cumplit curiozitatea încearcă să se prindă şi ce-o scrie acolo... notă: mă refer strict la numele planetei, scris mare-n câte-o casetă cu informaţii; iar cartea e de la ExLibris)
Eu:
O cărticică (şi) despre Newton, pe care nu-l ştiusem atât de ancorat în propria-i contemporaneitate. Din punctul meu de vedere, el locuise dintotdeauna-n manualul de fizică, unde, cu orice ocazie a menţionării gravitaţiei, lua sistematic mere-n cap.
Recomand.
Şi ăsta. N-am sărit în sus de admiraţie şi nici nu împărtăşesc integral abordarea, dar e, cu siguranţă, o lectură interesantă & provocatoare.
joi, 7 iunie 2012
Ipostaze muţunautice
Precizare nocturnă (ceva mai veche...), la vreme de ploaie:
- Vreau să mă fac astronaud!
- Păi, ieşi afară-n ploaie şi te uită bine la cer.
Tot din seria „astro”:
- Luna este satelistul Pământului!
Şansonetist:
- O migdală, o migdală, iiiiaaaaa-iiiiiaaaa-oooo.
Surdu’ n-aude, da’ le potriveşte.
Mi-a luat o săptămână jumate să-l conving că de fapt e Old MacDonald.
Din seria „matematician mă face (obsedata de) mama”, dat fiind c-am pescuit de undeva jucăria asta
Muţunau a-nşfăcat-o, crezând că-i ochean.
- Nu e ochean, e tubul lui Pitagora, am zis, sperând că Muţunau o să-nveţe singur, instantaneu, tabla înmulţirii (şi, desigur, şi-mpărţirile), şi că mai am de stat de vorbă cu el, prin clasa pregătitoare, eventual despre integrale şi funcţii complexe. La modul că mi le explică el, desigur.
- Tubul Pitagorei? a-ntrebat bulversat Muţunau, copleşit de ambiţiile-mi, fie şi neverbalizate.
- Tubul lui Pitagora, nu tubul Pitagorei.
- Pitagora?
- Da.
- Pitagora şi mai cum?
Bună-ntrebare. Taaanti wikipediaaaa...
- Nu ştiu. Pitagora din Samos. În rest, e mult de atunci şi omu’ era oricum cam secretos.
Dar matematica e distractivă.
Familist-ordonatoro-cerşetor:
- Mai vreau un frăţior şi o surioară!
- Ce-ţi veni?
- Aşa vreau eu.
- Acum?
- Da.
- Chiar acum, pe loc, nu pot.
- De ce?
Ţin toată conferinţa de presă despre cum bebeluşii stau întâi în burtică şi, când se nasc, sunt mici, eventual plângăcioşi şi nu te lasă să dormi. Răspund la cele 532.000 de de-ce-uri suplimentare pe care le stârneşte povestea.
Muţunau revine în forţă:
- Vreau un frăţior şi un frăţior!
- Nu mai vrei surioară?
- Nu.
Bine că nu mă apucasem.
Mă rog, a doua zi a revenit la prima placă.
Nu, tot nu mă apucasem.
- Vreau să mă fac astronaud!
- Păi, ieşi afară-n ploaie şi te uită bine la cer.
Tot din seria „astro”:
- Luna este satelistul Pământului!
Şansonetist:
- O migdală, o migdală, iiiiaaaaa-iiiiiaaaa-oooo.
Surdu’ n-aude, da’ le potriveşte.
Mi-a luat o săptămână jumate să-l conving că de fapt e Old MacDonald.
Din seria „matematician mă face (obsedata de) mama”, dat fiind c-am pescuit de undeva jucăria asta
Muţunau a-nşfăcat-o, crezând că-i ochean.
- Nu e ochean, e tubul lui Pitagora, am zis, sperând că Muţunau o să-nveţe singur, instantaneu, tabla înmulţirii (şi, desigur, şi-mpărţirile), şi că mai am de stat de vorbă cu el, prin clasa pregătitoare, eventual despre integrale şi funcţii complexe. La modul că mi le explică el, desigur.
- Tubul Pitagorei? a-ntrebat bulversat Muţunau, copleşit de ambiţiile-mi, fie şi neverbalizate.
- Tubul lui Pitagora, nu tubul Pitagorei.
- Pitagora?
- Da.
- Pitagora şi mai cum?
Bună-ntrebare. Taaanti wikipediaaaa...
- Nu ştiu. Pitagora din Samos. În rest, e mult de atunci şi omu’ era oricum cam secretos.
Dar matematica e distractivă.
Familist-ordonatoro-cerşetor:
- Mai vreau un frăţior şi o surioară!
- Ce-ţi veni?
- Aşa vreau eu.
- Acum?
- Da.
- Chiar acum, pe loc, nu pot.
- De ce?
Ţin toată conferinţa de presă despre cum bebeluşii stau întâi în burtică şi, când se nasc, sunt mici, eventual plângăcioşi şi nu te lasă să dormi. Răspund la cele 532.000 de de-ce-uri suplimentare pe care le stârneşte povestea.
Muţunau revine în forţă:
- Vreau un frăţior şi un frăţior!
- Nu mai vrei surioară?
- Nu.
Bine că nu mă apucasem.
Mă rog, a doua zi a revenit la prima placă.
Nu, tot nu mă apucasem.
duminică, 4 decembrie 2011
Eclipsă, concert, cărţi, ciocolată şi soare
Eclipsă: De lună. Pe 10 decembrie.
Detalii de la NASA, aici, de la Hotnews, aici.
5 mii de ani de eclipse lunare, aici.
O să sune tembel, dar plănuiesc să conving copilul să doarmă mai puţin în după amiaza aia, că tre’ să ne holbăm la eclipsă. Păcat că nu pot obţine în timp util telescopul...
Concert:
Clasic e fantastic.
La noi pe scăunel (l-am împărţit) a fost jale mare când au plecat de pe scenă cele două pisici (Mădălina Stan şi Netty Nicolae), dar dansul lebedei-balerină (Mădălina Stoica) a suscitat atât de mult & profund interes încât tragedia de-nceput a fost rapid uitată.
E frumos la Clasic e Fantastic, chit că-i bătaie pe bilete, balamuceală, cam militărie din partea doamnei prezentatoare şi, că, pe final, post concert, are loc, invariabil, un cros. Muţunau şi-o colegă de grădiniţă devin (cu rândul!) Tom şi Jerry şi pişcă una din cele mai mari alergături din istoria Ateneului.
Recunosc, mai apoi, post cros, am un frison de extaz neregulamentar când văd ce mutră face gardianul public la vederea ierbii călcate democratic în picioruţe, în faţa Ateneului, după concert, de-ntregul popor.
Mi-e neclar de ce, dacă tot există cerere, nu au loc mai multe reprezentaţii ale aceluiaşi concert (OK, ai de sincronizat programul Ateneului cu programul orchestrelor & cu multe altele, da’ dacă iese odată pe lună, poate iese şi mai des...?). Sau de ce, dacă baiu-i autofinanţarea, nu creşte un pic preţul biletelor. De la 10 la 12 sau la 15 nu cred că-i gaură-n cer pentru buzunaru’ melomanului, dar x sute (de locuri) x 2 (sau 5) lei mai adună oarece firfirici.
(a nu se înţelege că nu apreciez efortul organizatoric, pe care-l cred pur şi simplu supraomenesc; dimpotrivă! mi-ar părea rău, însă, ca o iniţiativă atât de faină să se oprească din pricina lipsei de elan şi/sau susţinere)
Cărţi:
Reduceri la Antic ExLibris, cel de pe Academiei. La fiecare a doua carte cumpărată se acordă o reducere de 50% din preţ. (desigur, din cel mai mic dintre preţurile celor doua cărţi).
Căutam de mult asta:
şi asta:
(zbierăt pe fundal: maaaami, fetele de ce nu au puţăăă?)
La Elefant, nereduse, sunt 39, respectiv 29 lei.
La ExLibris, (dar doar la cel de pe Academiei, din zona GazIt, Spring Time) sunt reduse la 14.99. Luate împreună, vor costa, rotunjit, 22.5.
(nu, nu lucrez la ExLibris, doar cumpăr (intens) de acolo. nu ştiu cum fac de pot vinde la preţurile astea, sunt extaziată să pot citi mai mult)
Mai au muuuulte alte chestii pentru copii.
Cât de curând, vom construi o corabie de piraţi şi, apoi, un schelet uman.
Sună vag înspăimântător.
Nu e. Muţunau e vag interesat de anatomie şi de felul (în care) şi motivul (pentru care) i se mişcă mâinile şi picioarele în anumite feluri şi nu în altele.
Ciocolată:
Ne-am cerut la toaletă la ciucalătăria Leonidas şi-am rămas mega plăcut impresionaţi şi de primire, şi de atmosferă, şi de micul nostru moment de consumatori elitişti şi simandicoşi de ciocolată caldă (eu) şi brioşă cu apă de flori de portocal (Muţunaul).
De mare excepţie, mai ales că n-o să mai mergem prea des, în formaţia asta, la ciucalătărie.
Soare:
Ăsta a fost afară. Frumoasă zi.
Detalii de la NASA, aici, de la Hotnews, aici.
5 mii de ani de eclipse lunare, aici.
O să sune tembel, dar plănuiesc să conving copilul să doarmă mai puţin în după amiaza aia, că tre’ să ne holbăm la eclipsă. Păcat că nu pot obţine în timp util telescopul...
Concert:
Clasic e fantastic.
La noi pe scăunel (l-am împărţit) a fost jale mare când au plecat de pe scenă cele două pisici (Mădălina Stan şi Netty Nicolae), dar dansul lebedei-balerină (Mădălina Stoica) a suscitat atât de mult & profund interes încât tragedia de-nceput a fost rapid uitată.
E frumos la Clasic e Fantastic, chit că-i bătaie pe bilete, balamuceală, cam militărie din partea doamnei prezentatoare şi, că, pe final, post concert, are loc, invariabil, un cros. Muţunau şi-o colegă de grădiniţă devin (cu rândul!) Tom şi Jerry şi pişcă una din cele mai mari alergături din istoria Ateneului.
Recunosc, mai apoi, post cros, am un frison de extaz neregulamentar când văd ce mutră face gardianul public la vederea ierbii călcate democratic în picioruţe, în faţa Ateneului, după concert, de-ntregul popor.
Mi-e neclar de ce, dacă tot există cerere, nu au loc mai multe reprezentaţii ale aceluiaşi concert (OK, ai de sincronizat programul Ateneului cu programul orchestrelor & cu multe altele, da’ dacă iese odată pe lună, poate iese şi mai des...?). Sau de ce, dacă baiu-i autofinanţarea, nu creşte un pic preţul biletelor. De la 10 la 12 sau la 15 nu cred că-i gaură-n cer pentru buzunaru’ melomanului, dar x sute (de locuri) x 2 (sau 5) lei mai adună oarece firfirici.
(a nu se înţelege că nu apreciez efortul organizatoric, pe care-l cred pur şi simplu supraomenesc; dimpotrivă! mi-ar părea rău, însă, ca o iniţiativă atât de faină să se oprească din pricina lipsei de elan şi/sau susţinere)
Cărţi:
Reduceri la Antic ExLibris, cel de pe Academiei. La fiecare a doua carte cumpărată se acordă o reducere de 50% din preţ. (desigur, din cel mai mic dintre preţurile celor doua cărţi).
Căutam de mult asta:
şi asta:
La Elefant, nereduse, sunt 39, respectiv 29 lei.
La ExLibris, (dar doar la cel de pe Academiei, din zona GazIt, Spring Time) sunt reduse la 14.99. Luate împreună, vor costa, rotunjit, 22.5.
(nu, nu lucrez la ExLibris, doar cumpăr (intens) de acolo. nu ştiu cum fac de pot vinde la preţurile astea, sunt extaziată să pot citi mai mult)
Mai au muuuulte alte chestii pentru copii.
Cât de curând, vom construi o corabie de piraţi şi, apoi, un schelet uman.
Sună vag înspăimântător.
Nu e. Muţunau e vag interesat de anatomie şi de felul (în care) şi motivul (pentru care) i se mişcă mâinile şi picioarele în anumite feluri şi nu în altele.
Ciocolată:
Ne-am cerut la toaletă la ciucalătăria Leonidas şi-am rămas mega plăcut impresionaţi şi de primire, şi de atmosferă, şi de micul nostru moment de consumatori elitişti şi simandicoşi de ciocolată caldă (eu) şi brioşă cu apă de flori de portocal (Muţunaul).
De mare excepţie, mai ales că n-o să mai mergem prea des, în formaţia asta, la ciucalătărie.
Soare:
Ăsta a fost afară. Frumoasă zi.
sâmbătă, 8 ianuarie 2011
Accese demiurgice: cum să-ţi faci propriul sistem solar
Demiurgice şi nu prea, pen’că (evident) e vorba de o copie a lu’ sistemu’ solar pre-existent, pe care cu onor îl inhabităm.
Promptate pragmatic (accesele din titlu, adică) de certitudinea că pân’ ne-or folosi desenele & textele astea, le uit, aşa că mai bine pun deoparte, pe blog, de pe acum, ştiinţa şi sursele.
Începem cu Enchanted Learning - unde găsim, astronomic vorbind, printre muuuuulte alte chestii utile, şi unul din cele mai accesibile proiecte solar-sistemice.
...din păcate, ambele absente din stoc la Ookee. Daaaarrrr... le vom pândi!
Promptate pragmatic (accesele din titlu, adică) de certitudinea că pân’ ne-or folosi desenele & textele astea, le uit, aşa că mai bine pun deoparte, pe blog, de pe acum, ştiinţa şi sursele.
Începem cu Enchanted Learning - unde găsim, astronomic vorbind, printre muuuuulte alte chestii utile, şi unul din cele mai accesibile proiecte solar-sistemice.
Continuăm cu e-how.
Construcţia pare la fel de uşor de făcut, doar că-i prevăd un viitor muuult mai puţin luminos, de-ndată ce are să intre-n raza de acţiune muţunautică.
Altă variantă, tot de pe e-how, aici.
O variantă online, uşor ţopăitoare, aici. Site-ul pare instructiv, demn de reţinut pentru vizite viitoare.
Oarece ştiinţă youtube-istă, simpluţă, mai jos, şi pe coloanele de video-uri sugerate aici.
O variantă de pe un site plin de proiecte şi proiectuţe, (bine) gândit pentru şcolerul american.
Scalele se găsesc aici (alt site foarte fain).
Alt site: How to make stuff.
Aici aflăm cum ne facem un sistem solar cu mânuţele proprii. (de parcă restul s-ar face integral cu picioarele!)
Muuuultă ştiinţă pentru cei mici, aici. Şi muuuulte seturi gata-făcute (nu doar de astronomie), aici. Printre care, foarte de apreciat, cum să-ţi faci o catapultă (pe prima!). Că doar la stele trebuie să ajungem cumva...
Post scriptum:
din categoria „visul oricărui chinez bătrân care se respectă”, iaca două variante minunate de la 4M.
Solar System Mobile Making Kit:
Planetarium Model:
...din păcate, ambele absente din stoc la Ookee. Daaaarrrr... le vom pândi!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
