Publice & comprometante

Sau:  "Pe drumul cel bun spre şocarea trecătorilor mai slabi de inimă"


- Mami, eşti prietenul meu cel mai bun!
- Ooooh, zic eu, fleaşcă/mucificată instant, ce drăguuuuţ!
Muţunau rânjeşte, în vreme ce mie-mi revin instant instinctele hiper-corectoare & întrebăreţe.
- Da' corect se spune prietenă, că eu-s de genul feminin. Şi cum ai ajuns tu la concluzia asta?
- Mami. Prietenul. Tu eşti prietenul meu.


Acuma... am aici, pe blog, pătratu' ăla multicolor zis test ADN care susţine că posed un grad ridicat de masculinitate. Mai schimb/umflu roţi la maşină, da-n rest n-aş zice că mă dă testosteronu' afară din casă. Musteţi şi barbă nu deţin, iar vocea nu-mi e şi nici n-a fost în schimbare. Hm-hmmmm.....


Dar Muţunau ştie adevărul.
I l-a mărturisit instalatorului venit acum două săptămâni la lucru în casa Mătuşii-cu-acte-în-regulă. Din senin & intens repetat, sub această formă:
- Mami are puţă!


În plus, nu mai departe de ieri, la grădinilă, a reuşit să monteze toată trupa de copchii să aclame strident, în stil strigăt de luptă:
- Ţââââţeeeee!
- Bre, japonezii strigau banzai.
Dar poate nu-i mânau în luptă fix aceleaşi intenţii.

Aştept cu interes noile dezvoltări ale intrigii. Ca să nu mai zic de dialoguri...

Încercări, buzne, frivolităţi, invenţii

Copilul îşi inventează o nouă limbă - mu-ţu-na-u-tiii-caaaa!!!Din sesiunea de săptămâna trecută aflăm că salata improvizată nu mai conţine, ca pân’acum, moţa’iela şi măsline, ci boţadela ji băslide.

Mumă-sa încearcă în disperare să-şi inventeze nişte pauze în program. Ar fi bună o telecomandă care să oprească temporar toată harababura înconjurătoare. Din păcate, momentan n-avem. Telecomandă, adică.

Primăvara încearcă să vină. Doar că se deghizează nepotrivit în baba-iarna-intră-n sat.
Ceea ce ne produce oarece jonglerii vestimentare. Iar car o căpiţă de bulendre, că dacă trebuie...
Aud că îndată vine canicula - ceea ce mă face să-mi doresc alte coordonate climatice, că astea, zevzece, mi-au ajuns.

Copilul dă buzna în magazine de încălţăminte, înhaţă chestii de pe raft, se aşează jos (desigur, în mijlocu’ drumului), îşi dă jos mergătorii proprii şi intră-n cei luaţi din magazin. Care pot fi (veşnic sunt) desperecheaţi şi respectiv (de cele mai multe ori, dar nu mereu, sunt) pantofi de damă. Cu toc de 5 metri. Că de vreo două săptămâni încoa’ unul din subiectele de interes major îl constituie tocurile.
Şi pleacă. Eventual, afară din magazin. Sub privirile unor bodyguards prea ocupaţi cu holbatul ca să mai intervină.

Apoi, urmează sesiunea de interogări:
- Mami, eu de ce nu am tocu’i?
- Hâ? (clasicul răspuns de mamă ’nteligentă şi atentă rău!)
- Papucii meu, de ce nu au tocu’i?
- Papucii mei, ungurule. Tu de ce crezi ca nu au tocuri?
- Pent’u că nu sunt doamnă!
(desigur, la mijlocul răspunsului capodoperic stă o iniţială replică bunicească dată tentaţiilor excesiv de egalitariste ale lui Muţunau)

Din seria frivolităţi (aparent) surprinzătoare, ne-am îmbolnăvit, amândoi, de talentită (variantele de pe ambele maluri ale gârlei).

Mamiţuni se holbează la infinit la:
Adam Lambert (frumoase platforme! şi cetăţenii de la Kiss se ţin bine, nu glumă! embed „dezafectat", grrr),
Susan Boyle (minunată! embed-ul, tot „dezafectat”; subtitrările sunt aşa... ca bonus pentru cea mai lungă versiune de filmuleţ!),

Aici cântă împreună cu modelul ei declarat, Elaine Page


Faryl Smith, care, deşi nu pare, are şi-o orgă, şi-un clavecin în gât!
Aici, la "descoperire":


şi aici, ulterior, tot la Britain's got talent:


aici, mai tarziu, deja star.

Janey Cutler

  (bine ar fi să prind 80 aşa verde!) & co,


şi  la Ronan Parke.

...îl decretează adorabil pe Simon Cowell (tocmai pentru că asta l-ar face să se zbârlească intens!) şi citeşte povestea exportului emisiunii  în State, în vreme ce Muţunau se lasă să cadă-n toate direcţiile, ca ’azi, băiatul care dansează spectaculos.


Aşadar: având în vedere interesele culinare şi respectiv acrobatice ale Muţunaului, m-am apucat să inventez o grădiniţă cu profil gastronomico-sportiv.
Speranţa este, desigur, că după orele petrecute acolo s-ar întoarce mai dispus să se bage-n pat la ore normale...