Se afișează postările cu eticheta Muzică. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Muzică. Afișați toate postările
duminică, 2 octombrie 2016
Muţunau şi muzica (sau cum să fii fan)
- Asta e melodia!!
- Hă?
(cumva, Muţunau mă ia non-stop prin suprindere, în ultima vreme. sau poate aşa-s eu acum, etern surprinsă)
- Asta e!!! Asta, cu „sângele mele”!!!
- N-are niciun sens. Nici nu se acordă, zice nazistul gramaticii.
- Da’ eu aşa aud.
- Păi nu prea am cum s-o caut.
- Ăăăăămh.... se pleoşteşte Muţunau.
Pe de altă parte, ştim bine (chiar mai bine decât el, cum se va dovedi mai jos...) că Muţunau e mare fan Carla’s Dreams.
(ceea ce e uşor ’naintea vârstei, da’ n-am interzis...)
Aşadar, mă apuc să caut „de-a alandalulea” pe net, având o vagă bănuială că de fapt ştiu piesa...
La primele acorduri:
- Na, o recunoşti?
Muţunau se uită lung şi nu foarte lămurit la mine. Explodează extatic abia la refren, ocazie cu care-l lămuresc că e „sângele-n vene”...
- Îmi poţi printa versurile?
Nu prea e pentru copii, aşa...
- Că vreau să le-nvăţ!
- Da, imediat!
(ia de aici, să-l pupe mama pe el de autodidact!)
Taman când cugetam că-s mari oameni cetăţenii de la Carla’s Dreams, dacă l-au depăşit ei în preferinţele lui Muţunau până şi pe Scooby Doo, când face bine junele şi-mi aminteşte (via deducţie bazată pe listele Youtube) că gloria lumii e trecătoare, aşa, de felul ei ...
- A, păi tot ăştia cântă şi „Eroina".
...pe care Eroină a refuzat s-o asculte şi a doua oară mai deunăzi, explicându-mi că preferă să şi-o cânte chiar el.
Moment de mare angajament parental, că Muţunau o fi având el voce (pe undeva, pe-acolo), da’ de ureche muzicală nu dă semne....
miercuri, 24 februarie 2016
Ipostaze muţunautice: uzurpator-de-şofer, amator de hip-hop, miştocar
- Giiizăs, ptiu!
Da, mai nou sunt bilingvă. Dar doar în timp ce sar instinctiv înapoi, periclitând traficul, pen’ că m-am speriat văzând (când deschid grăbito-semi-absentă portiera) că scaunul şoferului e... ocupat!
De Muţunau, desigur, strecurat fraudulos pe locul cu volan. Da’ nu oricum: de Muţunau care dansează-n timp ce ascultă (tare!) EuropaFM! (pe care şi l-a pornit, desigur, tot el).
Ghinion, RFI, ai ieşit din graţii.
De fapt, Muţunau n-ar asculta EuropaFM, ci RadioZu, dar, cum acest post nu e (şi nu va fi prea curând...) memorat (iar junele nu s-a prins cum se petrece manevra asta, e posibil să creadă, pentru moment, că aşa s-a fabricat maşina, cu tot cu posturile radio cu pricina...), hai că merge.
Acţiunea descrisă mai sus se tot petrece de vreo câteva zile, când ţopăi eu rapid să preiau te-miri-ce de te-miri-unde şi las temporar Muţunaul în maşină (el fiind pretins obosit / flămând / preocupat de alte cele / atins de lene / în general ne-dornic să mă însoţească).
Muţunau, evident, rânjeşte. Primul şofer din trafic înjură sau se sperie (sau ambele) când vede că dau să sar înapoi, cu braţele deschise, Batman proiectat de vreo explozie.
(am exersat şi de-acum înainte o să încerc să sar doar în sus)
Dar ce anume ascultă / preferă Muţunau?
E foarte captivat de Smiley. Există o lungime de undă comună.
Sau poate ăsta e adevăratul public al cantautorului, şcolerii de primară? (da, am rânjit scriind asta).
Culmea, îi place şi Adele. (pe care a crezut-o bărbat, ascultând Hello).
Dar melodia zilei este Locked away.
Limba engleză, stai, venim!
Limba engleză, stai, venim!
Din fericire, cât ascultă radio, copilotul / uzurpatorul de şoferi stă locului şi, în afară de dansat cu patos, nu mai face nimic altceva (nu rupe, nu strică, nu sparge. nu deschide geamul . portiera, nu dă bani la săraci. deocamdată)
În rest, cântă şi creaţii proprii (varii aberaţii rimate) pe care, din păcate, nu le şi notează. Unele-ar merita, sunt curat dadaiste.
***
Din capitolul „iată un cetăţean miştocar”, consemnăm, pentru posteritatea flămândă de astfel de ştiri extrem de crucial de importante, următoarele:
- Nămol. Hi-hi-hi, mama, nămol!
- Hă?
- Dartnămol!
- Nu pricep.
- Darth Maul. Din StarWars, ăla cu sabia dublă, roşie.
Mutra mea tâmpă nu-şi schimbă expresia.
- Darth Maul, mol, Darth Nă-Mol. Hi-hi-hi!!!
Da, într-un final apoteotic am priceput.
(Mai există şi Chip şi Dale transformaţi în Chip şi SanDale, Chip şi PeDale şi Chip şi Dale de gresie. Dacă aceste cioace scriso-fonetice au vreun nume, mie mi-a scăpat).
Varianta de bază (aia adormită, când n-aş suspecta că intenţia era de-a emite glume...)
- Gogule, hai, trezeşte-te, c-am ajuns la văru-tău.
Muţunau adormise în maşină, în drum spre sărbătorit.
- Nu. Du-te tu şi du-i cadoul, mormăie Somnorilă.
- Dar el pe tine vrea să te vadă!
- Fă-mi o poză cu telefonul şi du-i-o.
Ei, da.
Dar cum ajunge oare un copil să se exprime în acest hal?
Em.... gândind aşa?
Mvai, dar cum... ?
Eh... e mai greu să te opui combinaţiei de gene + expunere (că fix educaţie nu i-aş zice...)
- Mama! Îmi cumperi astea 2 seturi Lego?
Acasă literalmente nu mai am pe unde călca de piese Lego (noroc că avem catalige) dar cererile tot curg.
- Nooo, îţi iau tot magazinul. Stai să mă duc după camion. Să avem cu ce le căra...
- Mi-am pierdut buletinul, nu mai ştiu cine sunt, poţi să-mi dai buletinul tău, că nu se prinde nimeni! Ce tare e!
- Stai aşa.
Notă: n-am nimic cu Smiley (da' nici nu-l ador...). La momentul scandării şansonului, ’abar n-aveam nici că e cântec ce emitea Muţunau. Dar am investigat:
- De unde ştii tu asta?
- De la radio! E tare!
- Ce anume, faptul că unu’ şi-a pierdut buletinul şi nu mai ştie pe ce lume trăieşte? Da’ cere actele altuia?
- Daaa!
- Un tâmpit.
Da. Am reintrodus în vocabularul (propriu) de uz curent varii cuvinte ocolite ani buni.
Dar despre asta, într-un episod viitor.
În rest, cântă şi creaţii proprii (varii aberaţii rimate) pe care, din păcate, nu le şi notează. Unele-ar merita, sunt curat dadaiste.
***
Din capitolul „iată un cetăţean miştocar”, consemnăm, pentru posteritatea flămândă de astfel de ştiri extrem de crucial de importante, următoarele:
- Nămol. Hi-hi-hi, mama, nămol!
- Hă?
- Dartnămol!
- Nu pricep.
- Darth Maul. Din StarWars, ăla cu sabia dublă, roşie.
Mutra mea tâmpă nu-şi schimbă expresia.
- Darth Maul, mol, Darth Nă-Mol. Hi-hi-hi!!!
Da, într-un final apoteotic am priceput.
(Mai există şi Chip şi Dale transformaţi în Chip şi SanDale, Chip şi PeDale şi Chip şi Dale de gresie. Dacă aceste cioace scriso-fonetice au vreun nume, mie mi-a scăpat).
Varianta de bază (aia adormită, când n-aş suspecta că intenţia era de-a emite glume...)
- Gogule, hai, trezeşte-te, c-am ajuns la văru-tău.
Muţunau adormise în maşină, în drum spre sărbătorit.
- Nu. Du-te tu şi du-i cadoul, mormăie Somnorilă.
- Dar el pe tine vrea să te vadă!
- Fă-mi o poză cu telefonul şi du-i-o.
Ei, da.
Dar cum ajunge oare un copil să se exprime în acest hal?
Em.... gândind aşa?
Mvai, dar cum... ?
Eh... e mai greu să te opui combinaţiei de gene + expunere (că fix educaţie nu i-aş zice...)
- Mama! Îmi cumperi astea 2 seturi Lego?
Acasă literalmente nu mai am pe unde călca de piese Lego (noroc că avem catalige) dar cererile tot curg.
- Nooo, îţi iau tot magazinul. Stai să mă duc după camion. Să avem cu ce le căra...
- Mi-am pierdut buletinul, nu mai ştiu cine sunt, poţi să-mi dai buletinul tău, că nu se prinde nimeni! Ce tare e!
- Stai aşa.
Notă: n-am nimic cu Smiley (da' nici nu-l ador...). La momentul scandării şansonului, ’abar n-aveam nici că e cântec ce emitea Muţunau. Dar am investigat:
- De unde ştii tu asta?
- De la radio! E tare!
- Ce anume, faptul că unu’ şi-a pierdut buletinul şi nu mai ştie pe ce lume trăieşte? Da’ cere actele altuia?
- Daaa!
- Un tâmpit.
Da. Am reintrodus în vocabularul (propriu) de uz curent varii cuvinte ocolite ani buni.
Dar despre asta, într-un episod viitor.
marți, 19 noiembrie 2013
Cărticele muzicoase de la Adevărul
Băgăm căpăţânile (şi, ulterior, restul fizicurilor noastre graţioase) în
„chioşcul” de ziare, la îndemnul NaneiManu.
În dreptul casei de marcat, pe standul de jos, aceste cărticele:
Mărturisesc că, dacă n-aveau vizibilă eticheta de preţ (7 lei, scris mare) nu mă apropiam de ele, oricât de tare mi-ar fi plăcut ilustraţiile (şi mi-au plăcut!). În ultima vreme, mă cam înspăimântă preţurile la cărţi...
Aşa, m-am repezit lacom şi le-am luat pe toate 8, bucurându-mă că l-am găsit şi pe Vivaldi (cazat pe alt raft, mai în spate...)
La prima vedere (cât erau încă în ţiplă) mi-ar fi plăcut să ştiu şi ce e pe fiecare din CD-urile însoţitoare. Nicio şansă.
La a doua vedere desţiplată (parţial sub influenţa lui Clasic e Fantastic!), mi-ar fi plăcut să existe şi oarece asocieri explicite între muzici şi text.
Muţunaului îi plac foarte mult; sunt o bună lectură de seară (textul nu e chiar aşa lung) şi el poate silabisi pe ici, pe colo, câte un cuvânt două, de pe paginile cu ilustraţii.
Mie (poate tot sub influenţa lui Clasic e Fantastic!), nu mi-a picat cel mai bine contextul povestirilor (toţi compozitorii sunt spiriduşi şi stau în copacii din Pădurea Muzicală). Aş fi preferat varianta mai realistă, da’ acu’ hai, profitam de alegerea Cristinei Andone ca să explicăm şi figurile de stil, nu numai varianta istorică (deşi eu tot la aia mă raportez cu tărie!)
Ilustraţiile sunt sublime. Îi vom plagia ghebos pe Adriana Gheorghe şi pe Sebastian Opriţa (în cadru strict domestic, ce e drept...) pentru că ilustraţiile lor sunt atractive, par relativ uşor de redat tehnic (să ziiiceeemmm...) şi sunt şi pe gustul lui Muţunau.
Cel mai cu tronc mi-a căzut căsuţa lui Ceaikovski.
Ei, acum avem treabă pentru următoarele (multe...) zile...
În dreptul casei de marcat, pe standul de jos, aceste cărticele:
Mărturisesc că, dacă n-aveau vizibilă eticheta de preţ (7 lei, scris mare) nu mă apropiam de ele, oricât de tare mi-ar fi plăcut ilustraţiile (şi mi-au plăcut!). În ultima vreme, mă cam înspăimântă preţurile la cărţi...
Aşa, m-am repezit lacom şi le-am luat pe toate 8, bucurându-mă că l-am găsit şi pe Vivaldi (cazat pe alt raft, mai în spate...)
La prima vedere (cât erau încă în ţiplă) mi-ar fi plăcut să ştiu şi ce e pe fiecare din CD-urile însoţitoare. Nicio şansă.
La a doua vedere desţiplată (parţial sub influenţa lui Clasic e Fantastic!), mi-ar fi plăcut să existe şi oarece asocieri explicite între muzici şi text.
Muţunaului îi plac foarte mult; sunt o bună lectură de seară (textul nu e chiar aşa lung) şi el poate silabisi pe ici, pe colo, câte un cuvânt două, de pe paginile cu ilustraţii.
Mie (poate tot sub influenţa lui Clasic e Fantastic!), nu mi-a picat cel mai bine contextul povestirilor (toţi compozitorii sunt spiriduşi şi stau în copacii din Pădurea Muzicală). Aş fi preferat varianta mai realistă, da’ acu’ hai, profitam de alegerea Cristinei Andone ca să explicăm şi figurile de stil, nu numai varianta istorică (deşi eu tot la aia mă raportez cu tărie!)
Ilustraţiile sunt sublime. Îi vom plagia ghebos pe Adriana Gheorghe şi pe Sebastian Opriţa (în cadru strict domestic, ce e drept...) pentru că ilustraţiile lor sunt atractive, par relativ uşor de redat tehnic (să ziiiceeemmm...) şi sunt şi pe gustul lui Muţunau.
Cel mai cu tronc mi-a căzut căsuţa lui Ceaikovski.
Ei, acum avem treabă pentru următoarele (multe...) zile...
marți, 10 mai 2011
Încercări, buzne, frivolităţi, invenţii
Copilul îşi inventează o nouă limbă - mu-ţu-na-u-tiii-caaaa!!!Din sesiunea de săptămâna trecută aflăm că salata improvizată nu mai conţine, ca pân’acum, moţa’iela şi măsline, ci boţadela ji băslide.
Mumă-sa încearcă în disperare să-şi inventeze nişte pauze în program. Ar fi bună o telecomandă care să oprească temporar toată harababura înconjurătoare. Din păcate, momentan n-avem. Telecomandă, adică.
Primăvara încearcă să vină. Doar că se deghizează nepotrivit în baba-iarna-intră-n sat.
Ceea ce ne produce oarece jonglerii vestimentare. Iar car o căpiţă de bulendre, că dacă trebuie...
Aud că îndată vine canicula - ceea ce mă face să-mi doresc alte coordonate climatice, că astea, zevzece, mi-au ajuns.
Copilul dă buzna în magazine de încălţăminte, înhaţă chestii de pe raft, se aşează jos (desigur, în mijlocu’ drumului), îşi dă jos mergătorii proprii şi intră-n cei luaţi din magazin. Care pot fi (veşnic sunt) desperecheaţi şi respectiv (de cele mai multe ori, dar nu mereu, sunt) pantofi de damă. Cu toc de 5 metri. Că de vreo două săptămâni încoa’ unul din subiectele de interes major îl constituie tocurile.
Şi pleacă. Eventual, afară din magazin. Sub privirile unor bodyguards prea ocupaţi cu holbatul ca să mai intervină.
Apoi, urmează sesiunea de interogări:
- Mami, eu de ce nu am tocu’i?
- Hâ? (clasicul răspuns de mamă ’nteligentă şi atentă rău!)
- Papucii meu, de ce nu au tocu’i?
- Papucii mei, ungurule. Tu de ce crezi ca nu au tocuri?
- Pent’u că nu sunt doamnă!
(desigur, la mijlocul răspunsului capodoperic stă o iniţială replică bunicească dată tentaţiilor excesiv de egalitariste ale lui Muţunau)
Din seria frivolităţi (aparent) surprinzătoare, ne-am îmbolnăvit, amândoi, de talentită (variantele de pe ambele maluri ale gârlei).
Mamiţuni se holbează la infinit la:
Adam Lambert (frumoase platforme! şi cetăţenii de la Kiss se ţin bine, nu glumă! embed „dezafectat", grrr),
Susan Boyle (minunată! embed-ul, tot „dezafectat”; subtitrările sunt aşa... ca bonus pentru cea mai lungă versiune de filmuleţ!),
Aici cântă împreună cu modelul ei declarat, Elaine Page
Faryl Smith, care, deşi nu pare, are şi-o orgă, şi-un clavecin în gât!
Aici, la "descoperire":
şi aici, ulterior, tot la Britain's got talent:
aici, mai tarziu, deja star.
Janey Cutler
(bine ar fi să prind 80 aşa verde!) & co,
şi la Ronan Parke.
...îl decretează adorabil pe Simon Cowell (tocmai pentru că asta l-ar face să se zbârlească intens!) şi citeşte povestea exportului emisiunii în State, în vreme ce Muţunau se lasă să cadă-n toate direcţiile, ca ’azi, băiatul care dansează spectaculos.
Aşadar: având în vedere interesele culinare şi respectiv acrobatice ale Muţunaului, m-am apucat să inventez o grădiniţă cu profil gastronomico-sportiv.
Speranţa este, desigur, că după orele petrecute acolo s-ar întoarce mai dispus să se bage-n pat la ore normale...
Mumă-sa încearcă în disperare să-şi inventeze nişte pauze în program. Ar fi bună o telecomandă care să oprească temporar toată harababura înconjurătoare. Din păcate, momentan n-avem. Telecomandă, adică.
Primăvara încearcă să vină. Doar că se deghizează nepotrivit în baba-iarna-intră-n sat.
Ceea ce ne produce oarece jonglerii vestimentare. Iar car o căpiţă de bulendre, că dacă trebuie...
Aud că îndată vine canicula - ceea ce mă face să-mi doresc alte coordonate climatice, că astea, zevzece, mi-au ajuns.
Copilul dă buzna în magazine de încălţăminte, înhaţă chestii de pe raft, se aşează jos (desigur, în mijlocu’ drumului), îşi dă jos mergătorii proprii şi intră-n cei luaţi din magazin. Care pot fi (veşnic sunt) desperecheaţi şi respectiv (de cele mai multe ori, dar nu mereu, sunt) pantofi de damă. Cu toc de 5 metri. Că de vreo două săptămâni încoa’ unul din subiectele de interes major îl constituie tocurile.
Şi pleacă. Eventual, afară din magazin. Sub privirile unor bodyguards prea ocupaţi cu holbatul ca să mai intervină.
Apoi, urmează sesiunea de interogări:
- Mami, eu de ce nu am tocu’i?
- Hâ? (clasicul răspuns de mamă ’nteligentă şi atentă rău!)
- Papucii meu, de ce nu au tocu’i?
- Papucii mei, ungurule. Tu de ce crezi ca nu au tocuri?
- Pent’u că nu sunt doamnă!
(desigur, la mijlocul răspunsului capodoperic stă o iniţială replică bunicească dată tentaţiilor excesiv de egalitariste ale lui Muţunau)
Din seria frivolităţi (aparent) surprinzătoare, ne-am îmbolnăvit, amândoi, de talentită (variantele de pe ambele maluri ale gârlei).
Mamiţuni se holbează la infinit la:
Adam Lambert (frumoase platforme! şi cetăţenii de la Kiss se ţin bine, nu glumă! embed „dezafectat", grrr),
Susan Boyle (minunată! embed-ul, tot „dezafectat”; subtitrările sunt aşa... ca bonus pentru cea mai lungă versiune de filmuleţ!),
Aici cântă împreună cu modelul ei declarat, Elaine Page
Faryl Smith, care, deşi nu pare, are şi-o orgă, şi-un clavecin în gât!
Aici, la "descoperire":
şi aici, ulterior, tot la Britain's got talent:
aici, mai tarziu, deja star.
Janey Cutler
(bine ar fi să prind 80 aşa verde!) & co,
şi la Ronan Parke.
...îl decretează adorabil pe Simon Cowell (tocmai pentru că asta l-ar face să se zbârlească intens!) şi citeşte povestea exportului emisiunii în State, în vreme ce Muţunau se lasă să cadă-n toate direcţiile, ca ’azi, băiatul care dansează spectaculos.
Aşadar: având în vedere interesele culinare şi respectiv acrobatice ale Muţunaului, m-am apucat să inventez o grădiniţă cu profil gastronomico-sportiv.
Speranţa este, desigur, că după orele petrecute acolo s-ar întoarce mai dispus să se bage-n pat la ore normale...
duminică, 20 februarie 2011
Dacă-i duminică, avem di tăti
Ieri seară Muţunau a făcut prima lui baie în cadă. (iu-huuuu!!!)
Da, l-am mai spălat până acum. (e drept, cu precădere la marile sărbători...)
Instanţa maternelă l-ar fi pus direct în cadă din fragedă bebeluşie, dar instanţa bunicească, panicardă de meserie (cu centură neagră-ntr-ale văleu-ului) s-a opus (aiuristic) cu străşnicie. Acest rezbel a fost considerat inutil de adresat (erau deschise multe alte fronturi, la fel de aberante), aşa încât abia ieri s-a produs minunea.
Azi, pauză (am zis-o pe aia cu marile sărbători..). Pauză din motive de mega-uber-ultra-terra vânătaie pe şold, datorată contactului brutal dintre ’mnealui şi-o masă. Mică, joasă. De sufragerie. Aflată dintotdeauna acolo. Daaar... invizibilă când matale te fugăreşti de zor cu oarece urmăritori adolescenţi şi, ca de obicei, nu te uiţi pe unde calci.
Din pricina trosnetului apocaliptic (izbeala a antrenat blide şi bliduţe, tot tacâmul), am crezut că şi-a rupt piciorul. De unde. Hematom cât casa, ce e drept. Lung, colorat... ca la carte. Urlete câteva minute. Lacrimi de crocodil. Spectatori isterici. Comprese cu cartofi & verze zdrobite. O oră mai târziu, Dârzone insista că el nu se trage cu liftul, el urcă pe scări. L-am domolit după 3 etaje de escaladă.
Deci (uuuf!) nu şi-a rupt nimic!
Tot azi (post-răceala, ne-a pocnit vioiciunea şi s-a rupt conducta cu dume. Şi/sau are un puseu de dezvoltare, că prea le scoate, de-o vreme...):
Mamiţuni îşi pune o mască veneţiană. Masca, dotată veneţieneşte cu oarece sclipiciuri (ornamente aurite), flutură, de obicei, pe undeva prin bibliotecă (şade atârnată de panglici, undeva, la vedere, pe lângă lampioane. da, avem o bibliotecă... eclectică!)
- Ce am pe faţă?
- O lampă!
La geam, contemplând fromoseţea de vreme de-afară, Mamiţuni se găseşte să continue o discuţie didactică despre plin şi gol, folosindu-se de o sticlă de lapte aproape beută şi de una goală. Discuţia ajunge la conţinutu’ sticlei.
- Aşaa. Şi înăuntrul sticlei ăsteia este...
- ...
- Lap...
- Lapoviţă!
Mamiţuni se dezechipează de pijamale. Muţunau, în trecere, comentează:
- Mami, eşti în şosetele goale!
Mamiţuni se echipează cu hainele de zi. Muţunau, ca mielul după oaie. Urmează o lecţie despre haine. Muţunau identifică bluza, ciorapii, pantalonii. Ajungem la şosete.
- Astea ce sunt?
- Cu'cubeu!
(cam are dreptate)
Avem parte de nu-uri, din belşug, dar şi de da-uri. Care de care mai ... interesant inserate în discuţie!
(oare există, pe la 2 ani juma', şi o etapă / epo a da-urilor? dacă da, cât durează? să ştiu, să profităm! sau s-a şmecherit şi, de lene, mimeaza aprobul? Freud ce-ar zice despre asta?)
- Mă căsăto’esc!
- Serios? Cu cine?
- Cu maaaami!
- Auzi, suntem cumva în plin complex Oedipian?
- Da!
- Auzi, când ajungem la Ana-Maria, spui; „La mulţi ani, Ana-Maria! Mulţumesc pentru invitaţie!”. Înţeles, musiu?
- Da.
- Păi, spune, repetă, s-aud!
- Da!
E timpul să lăsăm muzica să intre-n viaţa noastră:
- Mami, du-te afa’ă să cumpe’i ’apă!
(harpă. asta de-aici, de la minutul 3:34, cu ducesa-cea-suspect-de-languroasă-pentru-un-desen-animat)
Cum Mamiţuni e obsedată, de ceva (cam multe) săptămâni, de concertul pentru vioară al lui Ceaikovsky (post-vizionare Le Concert, desigur), ajungem la HD-ul cu Joshua Bell (simpatic, cu tot aerul de divă-n spasme. interpretarea lui e una din cele care mi-au plăcut cel mai mult).
Cum conexiunea mobilă ne merge ca porcu’, avem timp să studiem o mulţiiime de detalii care altminteri ar trece, mai mult ca sigur, neobservate.
- Uite, vezi, foile acelea, de pe suporturile negre, sunt par-ti-turi!
- Da! Şi cineva t’ebuie să le dă’âme!
Bunica ne terorizează iar cu clasicii(-cei-uşor-siniştri).
Iată o mostră:
Coşbuc:
Muţunau:
- Nu ţi-l dau, puiul meu e invizibil! Şi tace! Nu ţi-l dau! Şi-atunci, s-a dus...
(de unde a auzit de noţiunea de invizibil... mister!)
Tocmai aveam o discuţie metempsihotică (sau doar psihotică) cu privire la adevărata naţionalitate a lui Muţunau...
O fi grec? (ţeainic..!!)
Ungur? (sunt foaaa’te înaltă! uite doi steagu’i!)
... când omuleţul, vag preocupat de alte teme, declamă:
- Unele oameni fac caca în chiloooţi... Nu la toaletă.. da’ alţi oameni fac la toaletă!
Din beţe de frigărui, reciclate de pe la alţii (şi nu din mucegaiuri şi noroi, că pe-asta am stabilit c-o discutăm mai încolo!) şi din resturi de hârtie de cadouri & oarece benzi adezive interesant colorate, Mamiţuni face două steaguri.
Muţunau le ia în primire. După un timp...
- Steagul (da, articulează!) ăsta s-a-ndoit! T’ie' să faci altul, mai bun!
Cu ochii la computer:
- Ţeainicu’ alb! Pune ţeainicu’ alb! E încă’cat!
- Îmi pare rău, nu mai e încărcat, l-am închis, că l-am pus pe Joshua!
- Nuu! L-am pus pe iutub!
Muţunau, fiinţă onestă, profund anti-discriminare, nu se culcă dacă în casă mai e cineva treaz. Aşa încât serile ducem tratative exhilarant de elaborate, poate, poate...
Chiar acum (lungind postarea...), Muţunau sare în pat. Patul ma’ie, desigur.
- Du-te la culcare în patul tău!
- Nu, continuă să ţopăie Muţunau. Do’m în patul ma’ie!
(aiurea, mereu se duce în pătuţ, unde se poate foi în voie, fără riscuri - de unde şi continuarea)
- Păi, bine, culcă-te în patul mare. Te înveleşti?
- Da (continuând să sară). Cu pătu’ica de la Nana Manu!
- Păi, înveleşte-te!
- Mă înveleşte Bunica!
- Da’ tu ce [cusur] ai?
- Am ceva în buzuna’!
Şi gata! Destul pe ziua de azi!
Da, l-am mai spălat până acum. (e drept, cu precădere la marile sărbători...)
Instanţa maternelă l-ar fi pus direct în cadă din fragedă bebeluşie, dar instanţa bunicească, panicardă de meserie (cu centură neagră-ntr-ale văleu-ului) s-a opus (aiuristic) cu străşnicie. Acest rezbel a fost considerat inutil de adresat (erau deschise multe alte fronturi, la fel de aberante), aşa încât abia ieri s-a produs minunea.
Azi, pauză (am zis-o pe aia cu marile sărbători..). Pauză din motive de mega-uber-ultra-terra vânătaie pe şold, datorată contactului brutal dintre ’mnealui şi-o masă. Mică, joasă. De sufragerie. Aflată dintotdeauna acolo. Daaar... invizibilă când matale te fugăreşti de zor cu oarece urmăritori adolescenţi şi, ca de obicei, nu te uiţi pe unde calci.
Din pricina trosnetului apocaliptic (izbeala a antrenat blide şi bliduţe, tot tacâmul), am crezut că şi-a rupt piciorul. De unde. Hematom cât casa, ce e drept. Lung, colorat... ca la carte. Urlete câteva minute. Lacrimi de crocodil. Spectatori isterici. Comprese cu cartofi & verze zdrobite. O oră mai târziu, Dârzone insista că el nu se trage cu liftul, el urcă pe scări. L-am domolit după 3 etaje de escaladă.
Deci (uuuf!) nu şi-a rupt nimic!
Tot azi (post-răceala, ne-a pocnit vioiciunea şi s-a rupt conducta cu dume. Şi/sau are un puseu de dezvoltare, că prea le scoate, de-o vreme...):
Mamiţuni îşi pune o mască veneţiană. Masca, dotată veneţieneşte cu oarece sclipiciuri (ornamente aurite), flutură, de obicei, pe undeva prin bibliotecă (şade atârnată de panglici, undeva, la vedere, pe lângă lampioane. da, avem o bibliotecă... eclectică!)
- Ce am pe faţă?
- O lampă!
La geam, contemplând fromoseţea de vreme de-afară, Mamiţuni se găseşte să continue o discuţie didactică despre plin şi gol, folosindu-se de o sticlă de lapte aproape beută şi de una goală. Discuţia ajunge la conţinutu’ sticlei.
- Aşaa. Şi înăuntrul sticlei ăsteia este...
- ...
- Lap...
- Lapoviţă!
Mamiţuni se dezechipează de pijamale. Muţunau, în trecere, comentează:
- Mami, eşti în şosetele goale!
Mamiţuni se echipează cu hainele de zi. Muţunau, ca mielul după oaie. Urmează o lecţie despre haine. Muţunau identifică bluza, ciorapii, pantalonii. Ajungem la şosete.
- Astea ce sunt?
- Cu'cubeu!
(cam are dreptate)
Avem parte de nu-uri, din belşug, dar şi de da-uri. Care de care mai ... interesant inserate în discuţie!
(oare există, pe la 2 ani juma', şi o etapă / epo a da-urilor? dacă da, cât durează? să ştiu, să profităm! sau s-a şmecherit şi, de lene, mimeaza aprobul? Freud ce-ar zice despre asta?)
- Mă căsăto’esc!
- Serios? Cu cine?
- Cu maaaami!
- Auzi, suntem cumva în plin complex Oedipian?
- Da!
- Auzi, când ajungem la Ana-Maria, spui; „La mulţi ani, Ana-Maria! Mulţumesc pentru invitaţie!”. Înţeles, musiu?
- Da.
- Păi, spune, repetă, s-aud!
- Da!
E timpul să lăsăm muzica să intre-n viaţa noastră:
- Mami, du-te afa’ă să cumpe’i ’apă!
(harpă. asta de-aici, de la minutul 3:34, cu ducesa-cea-suspect-de-languroasă-pentru-un-desen-animat)
Cum Mamiţuni e obsedată, de ceva (cam multe) săptămâni, de concertul pentru vioară al lui Ceaikovsky (post-vizionare Le Concert, desigur), ajungem la HD-ul cu Joshua Bell (simpatic, cu tot aerul de divă-n spasme. interpretarea lui e una din cele care mi-au plăcut cel mai mult).
Cum conexiunea mobilă ne merge ca porcu’, avem timp să studiem o mulţiiime de detalii care altminteri ar trece, mai mult ca sigur, neobservate.
- Uite, vezi, foile acelea, de pe suporturile negre, sunt par-ti-turi!
- Da! Şi cineva t’ebuie să le dă’âme!
Bunica ne terorizează iar cu clasicii(-cei-uşor-siniştri).
Iată o mostră:
Coşbuc:
Ieri pe drum un om sărac
Întreba pe la vecini:
Poartă-se copiii bine?
Dacă nu, îi iau în sac!
A venit şi la noi, sus,
Mama însă blând i-a spus
Puiul meu e bun şi tace
Nu ţi-l dau, şi du-te-n pace!
Du-te, du-te!
Şi s-a dus.
Muţunau:
- Nu ţi-l dau, puiul meu e invizibil! Şi tace! Nu ţi-l dau! Şi-atunci, s-a dus...
(de unde a auzit de noţiunea de invizibil... mister!)
Tocmai aveam o discuţie metempsihotică (sau doar psihotică) cu privire la adevărata naţionalitate a lui Muţunau...
O fi grec? (ţeainic..!!)
Ungur? (sunt foaaa’te înaltă! uite doi steagu’i!)
... când omuleţul, vag preocupat de alte teme, declamă:
- Unele oameni fac caca în chiloooţi... Nu la toaletă.. da’ alţi oameni fac la toaletă!
Din beţe de frigărui, reciclate de pe la alţii (şi nu din mucegaiuri şi noroi, că pe-asta am stabilit c-o discutăm mai încolo!) şi din resturi de hârtie de cadouri & oarece benzi adezive interesant colorate, Mamiţuni face două steaguri.
Muţunau le ia în primire. După un timp...
- Steagul (da, articulează!) ăsta s-a-ndoit! T’ie' să faci altul, mai bun!
Cu ochii la computer:
- Ţeainicu’ alb! Pune ţeainicu’ alb! E încă’cat!
- Îmi pare rău, nu mai e încărcat, l-am închis, că l-am pus pe Joshua!
- Nuu! L-am pus pe iutub!
Muţunau, fiinţă onestă, profund anti-discriminare, nu se culcă dacă în casă mai e cineva treaz. Aşa încât serile ducem tratative exhilarant de elaborate, poate, poate...
Chiar acum (lungind postarea...), Muţunau sare în pat. Patul ma’ie, desigur.
- Du-te la culcare în patul tău!
- Nu, continuă să ţopăie Muţunau. Do’m în patul ma’ie!
(aiurea, mereu se duce în pătuţ, unde se poate foi în voie, fără riscuri - de unde şi continuarea)
- Păi, bine, culcă-te în patul mare. Te înveleşti?
- Da (continuând să sară). Cu pătu’ica de la Nana Manu!
- Păi, înveleşte-te!
- Mă înveleşte Bunica!
- Da’ tu ce [cusur] ai?
- Am ceva în buzuna’!
Şi gata! Destul pe ziua de azi!
duminică, 29 august 2010
Ziceri Muţunautice
- Mulţumesc!
- Moţucec!
- Ce culoare e asta?
- Pacata'iu! (portocaliu)
- Plouă? Vine ploaia?
- Vine p’oaia, bine-mi pa’ie!
... şi restul poezioarei se pierde într-o succesiune grăbită de silabe fuzionate.
- Morocănosul...? (piticul din desenele animate cu Alba ca Zăpada şi pipicii, de care a ajuns să nu se mai poată dezlipi nici cu şpaclul)
- Mo-co-no-co-no-co-nocosu’! turuie dintr-o suflare Muţunau. S-a u'cat pe butoi!
- Melancolie?
- Mo-co-no-co-no-cochie!
Clar, cum e mai lung cuvântul, cum o dăm pe mo-co-no-co.
- Da’ de unde ştie copilul de melancolie? întreabă, şi pe bună dreptate, Ilinca.
De-aici:
- Moţucec!
- Ce culoare e asta?
- Pacata'iu! (portocaliu)
- Plouă? Vine ploaia?
- Vine p’oaia, bine-mi pa’ie!
... şi restul poezioarei se pierde într-o succesiune grăbită de silabe fuzionate.
- Morocănosul...? (piticul din desenele animate cu Alba ca Zăpada şi pipicii, de care a ajuns să nu se mai poată dezlipi nici cu şpaclul)
- Mo-co-no-co-no-co-nocosu’! turuie dintr-o suflare Muţunau. S-a u'cat pe butoi!
- Melancolie?
- Mo-co-no-co-no-cochie!
Clar, cum e mai lung cuvântul, cum o dăm pe mo-co-no-co.
- Da’ de unde ştie copilul de melancolie? întreabă, şi pe bună dreptate, Ilinca.
De-aici:
duminică, 11 iulie 2010
joi, 8 aprilie 2010
miercuri, 24 februarie 2010
Descoperire iutubistă
Broscaletele e uşor obositor (mai ales la vedere), da’mi place că pronunţă clar.
Mi-ar fi plăcut şi mai mult dacă indica numele cântecelelor.
Mi-ar fi plăcut şi mai mult dacă indica numele cântecelelor.
vineri, 23 octombrie 2009
Evadarea lui Mamiţuni...
... a fost la Festivalul de muzică veche, unde Mr. Hopkinson Smith a cântat, la lăută şi apoi la chitară, şi piesele astea:
luni, 19 octombrie 2009
Lucrurile noastre favorite
În ordinea cronologică a utilizării (intense!):
1. Le coffret des puéricultrices
Este un set de 3 CD-uri audio + 1 DVD, realizat în Franţa, în colaborare cu Association Nationale de puéricultrices et des etudiantes.
Primul CD, galben, dă semnalul de culcare pentru Muţunau. Dintotdeauna!
Merçi bien, franţujilor!
2. The Ocean Wonders Soothe & Glow Seahorse (Fisher Price)
Căutat în mod eroic în circa 3 ţări. Găsit (într-un târziu! că-l delistase Fisher Price. mulţumim căutătorilor!). Îl iubim foarte mult. A fost dragoste la prima vedere. Cu toate că, nedistingând între apăsările tehnic-voite şi ghionturile accidentale, se apucă de cântat fix când ţi-e lumea mai dragă (şi mai voit-silenţioasă...).
wCGk~$(KGrHgoH-E!EjlLl0T+JBKDuy51OSg~~_35.JPG)
3. Carusel cântăreţ cu animăluţe: Peek-a-boo musical mobile (Fisher Price, colecţia Rainforest)
Are telecomandă, cântă 3 piese de muzică clasică + una cu zgomote din natură şi luminează.
Mulţumirile fierbinţi pentru achiziţionatul, căratul & livratul tuturor Fisher Price-urilor merg la mama de prinţesă Muhi.
4. 3 in 1 bear playgym (K's Kids)
Nicio milisecundă folosit ca loc de joacă, a devenit de mult netransmisibil generaţiilor viitoare datorită uzurii intense înregistrate pe post de salteluţă/păturică.
5. Leagăn & nu numai: Smart Stages 3 in 1 rocker swing (Fisher Price)
Scump, maică, scump (şi dincolo chiar era mai ieftin! luat din D, mulţumiiim, Herr Moni, a fost cam la juma' din preţul de pe piaţa românească), da' a meritat fiecare bănuţ. Au fost momente când numai el, cu legănatul şi muzica lui (tembelizantă, zice Mamiţuni, după ore de ascultare...) oprea urletele. Transformabil fiind, îi prevedem o durată de viaţă de peste 3 ani. Uraaa!
6. Play Nest Peter Rabbit (Galt)
De milioane!!! Muţunau l-a inhabitat zilnic, de pe la 5 luni până când i-a rămas mic (n-a mai încăput în roată pe la vreo 10 luni). Cu precizarea preventivă că nu strică să-nveţi din timp copilul cum să evadeze din cuib, prin aşezare de-a latul pe animăluţe. Se evită astfel (o parte din) aterizările-n cap.
7. Playgro Backseat Organizer.
Ăstuia (deja sudat de scaunul de maşină) îi prezicem minim 5 ani de folosinţă (sperăm că va şi ţine atât!)
8. Dinozauru' cu bile - I am the Boss, K's Kids
Nu e clar cui îi place mai mult, lui Mamiţuni (care-a dosit cu grijă a doua pungă de bile venită cu animalu' şi-l mai foloseşte pe dino drept pungă de depozitare pentru alte chestii), sau lui Muţunau, care foşneste tot ce e de foşnit la jucărie (şi are ceva treabă!), se oglindeşte, roade "urechile" dihaniei, şi-i stâlceşte-n dinţi bilele?
Dino ar merge de pe la 4-6 luni până când utilizatorul s-o sătura de el. Judecând după reacţia Micului Urecheat (la 4 ani jumate), dino o să mai ţină muuult şi bine la public! Drept care plănuim să-l ocultăm periodic, prin trimitere în cutie, la băile dinozaurilor cu bile.
Mulţu', nănaşă hăi!
9. Scaun de masă: Rehausseur de chaise Babytop (Thermobaby)
Foarte uşor de transportat, de spălat, de montat & demontat (se pliază), multifuncţional, haios, stabil... de ce nu l-am găsit pe el primul??? (Bine că totuşi l-am găsit!)
10. Deuter Kid Comfort II
Dacă eşti outdooro-extremo-tembel, ca Mamiţuni, n-ai sling da' insişti să-ţi cari odorul pe toate coclaurile (în loc să-l laşi în casă, cu bunica...), e extrem de util. Atenţie, trebuie făcute pauze de dezmorţire, periodic. Copilul stă comod, (şi cuminte-vociferator, câtă vreme-i "fuge" peisajul) dar, de la nemişcare, tot va-nţepeni.
Merge până la 22 de kile.
11. Cort bebe (Travel cot - Deryan)
Muţunau e complet toropit după cort, indiferent unde e instalat. Problema-i că afară-n curte dăm veşnic peste o listă lungă de interesaţi - majoritatea, patrupezi blănoşi, teritoriali şi invadatori. Astfel, am putut constata (c-a trebuit!) cât de uşor se curăţă onor cortul!
Şi cele 2 de la Imaginarium, oliţa +jucăria de baie, postate, tot la final, şi aici.
Este c-avem o mulţime de minuni /trăsnăi / chestii? (da...? ia uitaţi-vă-n jur!)
Şi-ar mai fi. Dar, (şeherezadic), despre asta, în episodu' viitor!
1. Le coffret des puéricultrices
Este un set de 3 CD-uri audio + 1 DVD, realizat în Franţa, în colaborare cu Association Nationale de puéricultrices et des etudiantes.
Primul CD, galben, dă semnalul de culcare pentru Muţunau. Dintotdeauna!
Merçi bien, franţujilor!
2. The Ocean Wonders Soothe & Glow Seahorse (Fisher Price)
Căutat în mod eroic în circa 3 ţări. Găsit (într-un târziu! că-l delistase Fisher Price. mulţumim căutătorilor!). Îl iubim foarte mult. A fost dragoste la prima vedere. Cu toate că, nedistingând între apăsările tehnic-voite şi ghionturile accidentale, se apucă de cântat fix când ţi-e lumea mai dragă (şi mai voit-silenţioasă...).
wCGk~$(KGrHgoH-E!EjlLl0T+JBKDuy51OSg~~_35.JPG)
3. Carusel cântăreţ cu animăluţe: Peek-a-boo musical mobile (Fisher Price, colecţia Rainforest)
Are telecomandă, cântă 3 piese de muzică clasică + una cu zgomote din natură şi luminează.
Mulţumirile fierbinţi pentru achiziţionatul, căratul & livratul tuturor Fisher Price-urilor merg la mama de prinţesă Muhi.
4. 3 in 1 bear playgym (K's Kids)
Nicio milisecundă folosit ca loc de joacă, a devenit de mult netransmisibil generaţiilor viitoare datorită uzurii intense înregistrate pe post de salteluţă/păturică.
5. Leagăn & nu numai: Smart Stages 3 in 1 rocker swing (Fisher Price)
Scump, maică, scump (şi dincolo chiar era mai ieftin! luat din D, mulţumiiim, Herr Moni, a fost cam la juma' din preţul de pe piaţa românească), da' a meritat fiecare bănuţ. Au fost momente când numai el, cu legănatul şi muzica lui (tembelizantă, zice Mamiţuni, după ore de ascultare...) oprea urletele. Transformabil fiind, îi prevedem o durată de viaţă de peste 3 ani. Uraaa!
6. Play Nest Peter Rabbit (Galt)
De milioane!!! Muţunau l-a inhabitat zilnic, de pe la 5 luni până când i-a rămas mic (n-a mai încăput în roată pe la vreo 10 luni). Cu precizarea preventivă că nu strică să-nveţi din timp copilul cum să evadeze din cuib, prin aşezare de-a latul pe animăluţe. Se evită astfel (o parte din) aterizările-n cap.
7. Playgro Backseat Organizer.
Ăstuia (deja sudat de scaunul de maşină) îi prezicem minim 5 ani de folosinţă (sperăm că va şi ţine atât!)
8. Dinozauru' cu bile - I am the Boss, K's Kids
Nu e clar cui îi place mai mult, lui Mamiţuni (care-a dosit cu grijă a doua pungă de bile venită cu animalu' şi-l mai foloseşte pe dino drept pungă de depozitare pentru alte chestii), sau lui Muţunau, care foşneste tot ce e de foşnit la jucărie (şi are ceva treabă!), se oglindeşte, roade "urechile" dihaniei, şi-i stâlceşte-n dinţi bilele?
Dino ar merge de pe la 4-6 luni până când utilizatorul s-o sătura de el. Judecând după reacţia Micului Urecheat (la 4 ani jumate), dino o să mai ţină muuult şi bine la public! Drept care plănuim să-l ocultăm periodic, prin trimitere în cutie, la băile dinozaurilor cu bile.
Mulţu', nănaşă hăi!
9. Scaun de masă: Rehausseur de chaise Babytop (Thermobaby)
Foarte uşor de transportat, de spălat, de montat & demontat (se pliază), multifuncţional, haios, stabil... de ce nu l-am găsit pe el primul??? (Bine că totuşi l-am găsit!)
10. Deuter Kid Comfort II
Dacă eşti outdooro-extremo-tembel, ca Mamiţuni, n-ai sling da' insişti să-ţi cari odorul pe toate coclaurile (în loc să-l laşi în casă, cu bunica...), e extrem de util. Atenţie, trebuie făcute pauze de dezmorţire, periodic. Copilul stă comod, (şi cuminte-vociferator, câtă vreme-i "fuge" peisajul) dar, de la nemişcare, tot va-nţepeni.
Merge până la 22 de kile.
11. Cort bebe (Travel cot - Deryan)
Muţunau e complet toropit după cort, indiferent unde e instalat. Problema-i că afară-n curte dăm veşnic peste o listă lungă de interesaţi - majoritatea, patrupezi blănoşi, teritoriali şi invadatori. Astfel, am putut constata (c-a trebuit!) cât de uşor se curăţă onor cortul!
Şi cele 2 de la Imaginarium, oliţa +jucăria de baie, postate, tot la final, şi aici.
Este c-avem o mulţime de minuni /trăsnăi / chestii? (da...? ia uitaţi-vă-n jur!)
Şi-ar mai fi. Dar, (şeherezadic), despre asta, în episodu' viitor!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
