Ştirile pe scurt, iar

Cu ce ne mai ocupăm noi:

Cu enervatu' pisicii, prin tundere (eu, pe persana Tipsy, cea mai dupuroasă pisică din lume - unde prin dup se va înţelege încâlceala pâsloasă de blană pe care-o mai fac animălurile lung-blănoase) şi cu pregătit lapte otrăvit (Muţunau. din fericire, în varianta prefăcuto-ludică).
De unde şi până unde lapte otrăvit, n-am idee. Suspectez oarece poveste grădiniţească (deşi, cu toate săpăturile, n-a ieşit nicio pistă concretă) ori, mai plauzibil, oarece desen animat.

Cu nedormitul (amândoi, căci junele nu se dă culcat nici cu forţele speciale).

 Cu cetitul.
(asta e chiar bună.

atenţie, e ditamai cărămida).


Cu suflat ambele nasuri proprii. Mult & des. Da, iar.


Cu olăritul.

Greu tare. Desigur, de ocupat mă ocup eu. 'Mnealui eventual pictează catastroperele rezultate.


Cu marionetitul - am găsit vulpea!

 Aici!

(şi-acu’, la vederea ei, mi se pare că am un prieten nou, cam beţiv şi veşnic vesel!)



Cu dormitul la Claie-Peste-Grămadă SRL.
Nu, nu prea mă-ntere părerile „autorizate” despre dormitul în pat cu copiii.
Mai curând aş face schimb de impresii despre dormitul în pat cu copii, pisici, o juma’ de câine, multe jucării de pluş, patru mii de perne şi vreo douăşpe şosete desperecheate.



Cu făcutul de progrese în drumul spre anarhie (Muţunau).

Mostra 1:
La preluarea junelui din maşina care-l aduce de la grădiniţă, se constată vizual şi auditiv (mai ales auditiv, cam de către juma’ de stradă), că ’mnealui clefăia de zor oarece bumboană albă şi moale (porcării din astea), generos oferită de şoferul cel pofticioso-darnic (care, când mă gândesc la dentist, îmi pare de-odată nu un necugetat oferitor de bumboane, ci ditamai traficantu’ de droguri)

Ţin (inutil) conferinţa de presă care să interzică (iar!) bumboanele.
- Nu sunt de acord cu niciun fel de bomboane, moi ori tari, şi cu niciun fel de caramele, gumate ori de care-or fi!
Muţunau, aflat în curs de coborâre din maşină, se-atârnă de portieră şi se întoarce majestuos către şofer:
- Eu sunt de acord.



Mostra 2:
Junele cere jocul x, aflat la mare înălţime. Mă zgrepţăn la altitudinea cu pricina şi i-l dau.
După nici trei minute, cere jocul y. (de asemenea, sus cocoţat. nu, n-are sens să i le dau jos. tot pe-alea de sus le va cere! aici nu e despre joc, ci despre exploatarea organizată a Ilustrei Mele Mamiţunimi)

- Da’ strânge-l pe primul!
Mai trec câteva zeci de secunde.
- Vreau jocul y!
- L-ai strâns pe primul?
Muţunau, preventiv îndoit de şale:
- Da’ gata, îl strâng, nu e cazul să faci o criză!


Întru disculparea-mi, dând timpul înapoi cu vreo 18 ore, vedem următorul film:
- Vreau apă! zice Muţunau, chioro-auto-trezit din somn.
- Poftim, i se întinde un benign pahar verde, de Ikea.
Brusc, se dezlănţuie Hiroshima, Fukushima şi Nagasaki, varianta bocit-chiţăito-sforăitoare:
- Năeeeaaaaaaahhhhh! Nuuuuuu! Eu vreau în paharul cu pai!
- Şi eu de unde era să ştiu? Păi, gata, mă duc şi ţi-l aduc! Linişteşte-te, nu e cazul să faci o criză din atâta lucru!



Cu declaratul emfatic:
- Eu sunt înnebunit după planete, arteziene, şi după parc!

A propos de planete, va trebui să călătorim pe toate, şi să ne stabilim pe Venus - cred. Nu-s prea sigură. De la ceva activitate grădiniţească plus sistemu’ solar demiurgic din dotare ni se trage.
Următoru’ pas spre acest măreţ ţel va-ncepe cu fabricarea unei rachete. Din carton. În curând pe micile ecrane. A se continua.