Nautice & năuce

Ziceam ici ce extaz mi-a provocat mersul la bazin cu Muţunau.
Mie.
Că lui i-a provocat tona de spaime. Pen’ c-am alunecat pe scară, şi m-am cam scufundat sub ochii lui (în parte şi pentru că-l ridicasem; în parte pentru că mi se şi cocoţase el pe cap!), povestea l-a zguduit considerabil. Din ianuarie şi până acum, cu tot mersul (sporadic) la piţcină, ’mnealui nu se dădea dus de lângă marginea bazinului. Nu-nu-nu!!!


Ei, iaca, după mersul la mare (unde-am prins cele mai zgubilitice valuri, de nu puteam intra cu el în apă...), ceva s-a schimbat. Sau poate-i doar faptul că Muţunau a mai crescut.
Pen’ că luni, în aceeaşi piţcină, musiu (dotat, desigur, cu colac, şi poate şi ajutat de faptul că relativa neaglomerare a locului - în afară de noi, acolo mai erau o mână de oameni...) s-a apucat de străbătut bazinul în lung şi-n lat!
Îi lua, e drept, secole. (deci am rămas cu cupa şi medaliile olimpice nedecernate...)
Da’ nu asta e ideea - ci cea de tranziţie subită şi aparent fructuoasă la o stare de bine, recunoscută ca atare - de la una de (aparent) maximă anxietate.
Cel mai fain era să-l văd cât de bine pare să se simtă - şi cât de el însuşi redevenise în apă.


Booon.
Dupe toate astea, de miercuri Muţunau merge la înot în mod organizat. Dimineaţa. Cu colac, ochelari, cască, instructor şi tot tacâmul.
Din ce raportează el, nu prea stă însă-n apă - o zbugheşte cu prima ocazie, pentru că e rece.
(nu ştiu cât de rece e; s-ar putea să aibă dreptate...)
Înţeleg c-a ieşit şi azi, dar c-a binevoit să reintre. De vreo câteva ori...

Booon.

Criză majoră de nervi azi dimineaţă, că de ce să se îmbrace el cu ăsta:

(nu-l avem fix pe cel din imagine, avem un alt model, alb cu bleu, tot de la Imaginarium, dar n-am găsit altă poză...)

când îl vrea pe ăsta, mare, cu totul...

(iar, nu-l avem fix pe cel din imagine, dar e lămuritoare...)

(şi aici mă gândesc că-i datorez un sincer cap în nas cuiva din familie care, la un moment dat, i-a explicat atât de impresionanto-memorabilo-convingător lui Muţ că nu e frumos să stai fără bluză încât impresionatul mai că voia să stea cu două cojoace pe el la plajă...)


în care, dacă-i mai pui o geacă pe deasupra, arată, desigur, ca un urs cu coastele fracturate.



Booon.
Criza matinală rezolvată prin acordarea revendicărilor teroriste (dacă e aşa important să fii echipat, bine, fie!), se trece la plonjatul în trafic şi, apoi, la mers la piscină, respectiv birou.

Seara, pauză echipament. (nu tu prosop, cască, ochelari, papucei ori costum...)
Iaca, n-avem.
Aflu vineri dacă nu cumva vor trebui cumpărate din nou.


Eh, pân’ atunci, în disperare de cauză, am pus ochii pe alt costum întreg:

(tot de la Decathlon, momentan indisponibil)


şi am mers la cumpărături (dar nu la Decathlon, din motive de timp), de unde ne-am întors şi cu slip cu Spiderman (noua pasiune, via colegi de grădiniţă, pen’ că de văzut nu ştiu să fi văzut nicăieri vreo parte din film ori din desene...), şi cu tricou cu Spiderman! (15 lei, de la GerMag, acceptabil), spre extazul nemăsurat al neatentului curator de proprii echipamente.



Pe astea (noi) voi afla luni dacă le mai avem!