Dilemă (sau de ce o să mă apuc eu de fapte rele)

Preambul:
Întâmplarea de mai jos s-a petrecut cam acum un an, când am şi consemnat-o. Data e 5 octombrie.
Nu mai ştiu de ce n-am publicat-o atunci. Presupun că m-am luat cu altele...
- Te dau la un ţigan! zice Muţunau.
Cu ceva timp în urmă, într-o prăvălie de lanţ farmaceutic dintr-un centru comercial bucureştean, eu şi Muţunau (vizibil categoria "ne uităm, nu cumpărăm nimic”) trăgeam (fiecare pe partea lui) varii produse din raft. Eu, ce mă interesa, el, la fel. El, instruit (de mine) să verifice (prin apăsare) dacă flacoanele alea interesante sunt de sticlă sau din plastic, ca să ştie să se-apuce să extragă numa' flacoanele din plastic, dat fiind că nu prea am chef de plătit daune de sute de ronişori.
Pe care flacoane din plastic, odată extrase, să fim bine-nţeleşi, le punea la loc, rând pe rând, de fiecare dată.
Şi n-avea niciodată-n mână mai mult de un flacon. Lucra metodic, luând unu’ câte unu’ - adică urmând modelul matern. Eu nu miros decât o loţiune odată!

Tantiţele erau (cu un sfert de oră înainte de ora-limită) dornice să închidă & vizibil stingherite c-apăruserăm noi - cu atât mai mult cu cât păream a nu cumpăra, de fapt, nimic. (Păream. Că de fapt căutam un cadou, fără a fi neapărat convinsă c-acolo e cea mai bună sursă.)

Una stătea la oblon aşteptând-o pe cealaltă, care meşterea nu'ş ce la casa de marcat. Oblonista îl admonestează din oficiu pe Muţunau (care, culmea, tocmai punea la loc ultima sticloanţă de smacuri):
- Pune la loc, că altfel e un ţigan după colţ, care vine să te ia.

Nu pot reda nici tonul replicii mele:
- Ştiţi ce, copilul nu reacţionează la replici din astea. Şi nici eu nu le apreciez. Vă plictisiţi? Vă deranjăm? Care-i problema?
... nici privirea, şi nici mimica.
Da' pot spune că eram clar cu capsa pusă.

Reconstituind, a(m) fost o combinaţie de uragan, ciocan pneumatic, cuvinte megafonate clar da' rapid, şuierat viperin (vivat Harry Potter!) şi o sută de mii de fierăstraie scrâşnitoare, plus cuvintele nespuse, scrise mare, arzător, pe faţa mea: tu cine soarele mânie'ta eşti, pe tine cin' te-a-ntrebat ce, n-ai treabă acasă, te trezeşti vorbind, şi de ce nu te-ai evaporat acu' 3 minute? din categoria sângele tău e sloi deja, hi-ţi-ar neamu' a'.... plus pasul intimidant înainte. Din ăla care sperie curcanii şi gâscanii.
De efect, că duamna s-a făcut instant mică, s-a dat un pas înapoi şi s-a bolborosit-scuzat docil şi fricos (alt motiv s-o stimez cu spume).

Dar răul era deja făcut.

Dau, de-atunci, de cincizeci de ori pe zi, explicaţii pe care Muţunau n-are cum să le prindă cu adevărat la vârsta asta. În loc să ne jucăm, teoretizăm intens - pentru că musiu-mimoză, empaticul familiei, a fost extrem de atent la tensiunea momentului, şi n-am reuşit încă să-l ajut s-o depăşească.

Acu' nu mă pot hotărî: data viitoare să-i explic (c-un zâmbet de asasin plătit dotat c-un AK47 nou & cu tonul şoptito-terorizant de rigoare) ăleia / ăluia care se trezeşte vorbind ce părere deloc bună am eu despre neuronii, bunul simţ, şansa (în scădere!) de a-şi mai păstra locul de muncă şi despre viaţa dumisale în general, sau s-o dau pe panta instituţională, cu luat nume, detalii de funcţie, marcă, şef, şi să mă apuc de scris reclamaţii în toate cele 4 vânturi? (că aş cam avea cui... de la angajator pân' la combaterea discriminării... )


O redau pentru că e interesant de comparat intensităţile stărilor - cea din postare, şi cea de după nicio săptămână, când Muţunau, absorbit de descoperiri noi, nu mai pomenea deloc măreaţa ameninţare.
Clasica furtună-n paharu' cu apă.

Acu’ pedeapsa-mi e că voi fi deportată definitiv pe Neptun, sau cam aşa ceva.

Nu, nici atunci, nici acum, n-am reclamat nimic.

Dar m-am dotat între timp cu privirea destabilizator-ridiculizantă de rigoare (auzi, cu de-astea vii? patetic!) pentru oricine mai găseşte de cuviinţă să interfereze cu dume tembel-spăimâncioase.
Pentru replici mi-e deja prea lene.

Şi adevărul e că de atunci am dat mai degrabă peste farmaciste şi vânzătoare dispuse să se hlizească împreună cu el (sau cu mine) decât de acrituri moralizatoare.