Azi, prima parte - în care nu vom insista asupra cauzelor ori feliurilor de apocalipsă, că n-are sens, (sunt unele cu care, cred, dau oricum ochii zilnic) ci cu ce ne facem dacă se ia lumina.
Păi, ce să facem, ăi mai bătrâni, ne-amintim şi noi de propria copilărie.
Pornind de la presupunerea că rămânem fără corent ielectric, am purces la a cumpăra următoarele:
200 de lumânări pastilă (tehnic vorbind, le luam oricum, că erau la promoţie...)
2 kile de spirt
Un set de oglinzi mici.
Pe ele se vor pune lumânările. Efectul e spectaculos chiar şi-n absenţa apocalipsei antemenţionate.
Aceste achiziţii s-au adăugat cu succes următoarelor obecte (de mare folos) existente oricum la casa omului:
lanterna eco de la Ikea (dai la manivelă şi ea luminează, deci adio grija bateriilor)
o frontală Greiner, tot cu dinam
joc de făcut umbre pe păreţi.
No, ş’amu’ că pe-asta cu lumina am rezolvat-o (deşi nu ştiu când o să apuc a folosi toate astea, că, dac-ar fi după mine, m-aş folosi de orele alea de întuneric ca să dorm!), ce ne facem cu căldura?
Nimic, că saci de dormit, plăpumi şi alte haine avem.
Precum şi spirtu’ de mai sus, care, după cum bine ştiu din copilăria-mi înfrigurată, de datorii externe plătitoare, poate fi cu succes (şi cu măsură) turnat într-un recipient metalic emailat (cratiţă, oală, lighean) şi aprins cu un chibrit. Dă şi lumină, şi căldură.
Aha, deci trebe şi cribite. Bifat, avem.
Aşam.... mâncare?
Cămara mea rezistă (dacă e să mă iau după aprecierile a doi prieteni de încredere) la vreo paişpe apocalipse de medie durată. Cum mult din ce e acolo e dulceaţă, şansele de a supravieţui fără a da în diabet nu-s însă aşa de mari.
De completat cu: sobiţă de voiaj şi 14 hectolitri de apă plată. Sau 14 mii. Tot pe-acolo.
Între noi fie vorba, în caz de evenimente catastrofic-limitative, nu lipsa resurselor de orice fel mă sparie cu deosebire, cât reacţiile oamenilor la ea.
Vestea bună ar fi, vorba bancului, că nu mai trebe să mă duc la servici.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu