- Uite, am adus cârnaţi! Muţunau, vrei o bucăţică?
Împricinatul, sobru:
- Mami nu e de acord cu cârnaţii.
- Dar... măcar o bucăţică! pledează transportatoarea.
(n-a fost nevoie de decât 4 oameni ca să-i cărăm, de la gară, bagajele
pregătite pentru 2 săptămâni. nu, nu merge la munte. vine la 5 minute de mers pe
jos de şepte mii de supermarket-uri. nu-i exclus să-i găsim în bagaje şi
materiale pentru un nou pod peste Dunăre.)
Cei doi refuzatori de cârnaţi ridică, indiferenţi, din umeri.
- Şi eu acum ce fac cu ei?
- Îi mănânci, glăsuieşte dezacordatoarea.
- Nu pot, că-mi fac rău.
- Şi atunci de ce i-ai adus?
- Păi sunt buni!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
3 comentarii:
Macar a adus ceva, aprecieati si voi gestul, ii puneti in frigider si sigur gasiti voi cui sa-i dati.
Gata, nu mai am nicio îndoială, tu raportezi de la mine din casă!
Nervi de oțel să treceți peste astea vă doresc că umor aveți!
Strumf,
nu vrei tu carnatii?
:)))
Ca nu despre ei era vorba, in esenta, e alta poveste.
Anca,
ups....
Acu' ce sa mai zic? Intorc urarea :)
Trimiteți un comentariu