Cum ne-am pregătit de apocalipsă (II)

Sau, mai bine zis, când ne-am pregătit... Azi.
(mi-s într-o dispoziţie aberaţionistă)

Cam cred că evenimentul cu pricina a venit deja. Cam ca în textul ăsta de pe Times New Roman.

Sau că, de fapt, ori n-a venit, dar îşi trimite avanpremiera-nainte, ori n-a venit, da’ am eu bilete în faţă şi văz mai bine.


Iaca de ce:
De dimineaţă, m-am trezit, spontan, pe la 5.30, inexplicabil de odihnită şi de bine dispusă, fericită că e zi liberă.

Inutil. Nu era. O oră mai târziu, m-am retrezit, de data asta tradiţional de obosită, cu îmbufnarea aferentă la îndemână, privind la Muţunaul dezvelit. Cu picioarele sloi, de data asta.

În maşina cu greu deszăpezită, data indicată pe ecranul radio-CD player-ului era 23.12.2011. Dintr-un variu motiv, maşina pe care o conduc a decis să rămână cantonată în 2011. Hai, maxim, în primul trimestru din 2012. Dar nu mai mult!

La birou, calendarul din Outlook era de altă părere. Daca indicată (e drept, pentru maxim 10 secunde de derută erorristică) a fost (tă-năă-năăăm...) 31 decembrie 4500.
Un motiv bun să fim optimişti.

Cam singurul de pe întreaga durată a zilei.



Mai pe seară, post începere ninsoare, am vâslit prin oraşul-patinoar boscorodindu-i de zor pe ăia fără cauciucuri de iarnă. Asta pân’ la prima intersecţie (din fericire liberă) în care-am valsat şi eu, ghebos, cu tot cu caucioacele mele de sezon, fapt care m-a făcut să-mi doresc pe loc nişte şenile.
Pentru că de nisip pe jos nu e nicio şansă.

Şi, vâslind-valsând eu aşa, aterizez într-o parte de oraş cam... neluminată. Deloc.

(mă-ntreb dacă străduţa blocată de poliţie & pompieri în rond la Izvorul Rece avea vreo legătură cu subiectul. ea sau întâmplările din zona ei....)

Neluminarea n-ar fi fost o mare problemă, dacă semafoarele funcţionau.
(oricum, de la ninsoare, vizibilitatea e alterată)

Ietă că nu.

Să te ţii, sălbăticie. Rutieră şi nu numai.


De-aia zic (iar) că nu cataclismele mă sperie, ci reacţia umană la ele...
Şi, ce să vezi, distracţii de-astea avem oricum în ultima vreme- chiar de mai multe ori per sezon cu fenomene meteo extreme...


Deci eu doresc, dragă Moş Crăciun, dacă tot vine apocalipsa, să mă prindă acasă. Nu în trafic, adică. Mi-a ajuns. (nu că n-oi lua-o şi mâine de la capăt...)


...şi ultima revelaţie: n-o să pot chiuli cine ştie ce de la muncă.
Apocalipsa vine în weekend.



PS. Acest text este postat prin mijloace paranormale. Pentru că, desigur, în timp ce scriam netul a mai căzut de cincizeci de mii de ori.