Logică bunicească

- Uite, am adus cârnaţi! Muţunau, vrei o bucăţică?

Împricinatul, sobru:
- Mami nu e de acord cu cârnaţii.
- Dar... măcar o bucăţică! pledează transportatoarea.

(n-a fost nevoie de decât 4 oameni ca să-i cărăm, de la gară, bagajele pregătite pentru 2 săptămâni. nu, nu merge la munte. vine la 5 minute de mers pe jos de şepte mii de supermarket-uri. nu-i exclus să-i găsim în bagaje şi materiale pentru un nou pod peste Dunăre.)


Cei doi refuzatori de cârnaţi ridică, indiferenţi, din umeri.

- Şi eu acum ce fac cu ei?

- Îi mănânci, glăsuieşte dezacordatoarea.

- Nu pot, că-mi fac rău.

- Şi atunci de ce i-ai adus?

- Păi sunt buni!

Completări la o anume reacţie

Ia'n să revenim on pic la tema asta.

Presupunând despre prăvălia cu pricina (aia cu nume de istorică pârnaie) că e realmente prietenoasă cu copiii, nu doar cu banii părinţilor lor, comunicatul corect de PR al ar fi sunat cam aşa:


Ne cerem scuze pentru cele întâmplate. Ne bucurăm să vă avem drept clienţi şi dorim să ne vizitaţi împreună cu copiii şi pe viitor. Ce am fi vrut să comunicăm era că, dacă ne anunţaţi din timp că intenţionaţi să organizaţi o întâlnire la noi, ne putem pregăti să vă primim cât mai bine, în aşa fel încât dumneavoastră şi copiii să vă bucuraţi cât mai mult de ieşirea la ceai.

Vă oferim, împreună cu scuzele, şi o trataţie din partea casei, pe data de... , la ora de..., (eventual în sumă de...)



Acu’, nu mi-s atât de naivă încât să-i suspectez pe cei de la locaţia de glorioasă amintire cum că:
- ar fi realmente prietenoşi cu copiii (reacţiile piarului mă fac să cred că au contraire)
- au bun simţ
- ştiu la ce se referă aspectele legate de relaţii cu clienţii
- sunt în stare să-şi repare propriile gherle
- îţi cer să faci rezervare când vrei să vii cu copiii şi în alt scop decât să-ţi poată spune că nu mai au locuri.



Cred că-s doar o prăvălie lansato-deschisă cu ifose 'telectualo-şmechere & captivată de propria-ncercare (leşinată şi deloc înţeleasă, da’ percepută ca reuşită) de-a se diferenţia.

Cetăţeni, dacă voi nu vă înţelegeţi atributele de promovare, e cam nasol. Pentru că asta, în esenţă, înseamnă că nu ştiţi nici de ce faceţi ce faceţi cu/în locul ăla, nici care vă e, de fapt, identitatea de prăvălie. Pe termen uneori suprinzător de scurt, consecinţa logică a acestui gen de necunoaştere e lacătul pe uşă.

Nu pentru că v-ar boicota cineva, ci pentru că, din confuzie-n confuzie, vă faultaţi singurei pân’ la comă.



Cât priveşte băgătorii de seamă profund deranjaţi: priviţi-vă înlăuntrul.

Amintiţi-vă gustul primei interdicţii nejustificate care v-a fost adresată.

Al primului refuz resimţit ca abuziv.

Al falsei satisfacţii date de aprobarea unui comportament cuminte. Al căptuşelii ei, îndoiala cu privire la cât de iubit(ă) eşti, de fapt.
Senzaţiile cutremurător de distrugătoare ale contemplării condiţionării iubirii.

Nu, nu-s deloc departe. Le-aveţi miasmele în cerul gurii. De-acum, deja tatuate adânc, dureros, veşnic nevindecat. Ascunse sub bandajul murdar al celebrei normări.

Transferarea impunerii ori/sau a sancţiunii nu vindecă. (dac-ar fi fost aşa, durerea v-ar fi trecut de mult...).

E doar o repetare compulsivă a unui gest vechi, făcută din dorinţa de, pe cât posibil, a-nţelege. Şi dintr-o tentativă imposibilă de-a repara de-acum arhaica ruptură.

E pura furie neexprimată.

E un urlet mut care pretinde desfigurarea tuturor, după chipul durerii voastre.

Şi-i cu atât mai trist şi mai patetic cu cât e, pentru voi, doar un drog inutil.






A, încă o chestie: la toate mişeliile din comentariul pe care l-am lăsat la Raluca se va mai adăuga una: ăia merită un scris pe păreţi. Cu carioca veşnică.
Textul va fi, desigur, suntem child-friendly.

Recensământul lui Moş Crăciun

Lasă că am şanse mari să nu fiu oricum acasă când vin ăia, recenzorii: dimineaţa, înainte să fim gata de ieşire, nu deschid nici sub ameninţarea armei, căci sunt contra-cronometru, şi, când deschid, ies cu aşa mare viteză încât tre' să te desprinzi apoi cu şpaclu' de pe oriunde te-oi fi proiectat, dacă te-a mâncat un'i'eva şi mi-ai stat în dreptu' uşii, iar seara vin suficient de târziu ca ăia să nu mai umble, că am program de dat cu flori în geam la Radet.


Dar observez o discrepănţoaie între obiectivele declarate ale proectului... (pagina 5, punct 1)

obiectiv prioritar: de a obţine informaţii ample şi de calitate privind numărul şi distribuţia teritorială a populaţiei, a structurii demografice şi socio-economice, date referitoare la gospodăriile populaţiei, precum şi la fondul locativ şi condiţiile de locuit ale populaţiei şi clădirile în care se situează locuinţele.
(bre, aici aveţi pe puţin 16 obiective, dac-ar fi să le formulaţi corect, câte un aspect măsurabil pe rând, chestie ce-n mod evident vă scapă)

obiectiv complementar: baza de fundamentare a unei analize adecvate a dinamicii diferitelor fenomene demografice şi socio-economice, obiectiv strâns legat atât de gradul ridicat al comparatibilităţii datelor pe plan internaţional, cât şi de cel al comparabilităţii cu datele obţinute la recensămintele anterioare efectuate în România.
(superbă elipsa de predicat, felicitări!)
(cine v-o fi învăţat pe voi că obiectivele se-mpart fix în prioritar şi complementar, să-i rămâie de cap.)
(să fie comparabile cu datele provenite de la recensămintele anterioare din Ro? bre, voi ce-aţi fumat/beut/inhalat/etc?pe ce lume sunteţi? că datele de la recensămintele anterioare seamănă între ele cam cât un tanc acvatic şi două cuie)

... şi datele cerute-n minunatu' formeuler P, maravilioz color roz-purcel.

Lasă că formulările-s tâmpit-sexiste (6, 8, 9): ne-or fi interesând numa' femeile, da' dacă dă recenzoru'
peste un văduv, care-n loc să fie la crâşmă, stă acasă, deschide uşa oamenilor cu formulare cretine, şi chiar îşi creşte copiii, la ce punct îi declară? sau iegzistă şi vreun formeuler bleu?
sau peste o mamiţă care-a născut înainte de-a şi împlini 15 ani?
nu s-a terminat matriarhatu'?
parcă n-aş zice...

Da' la ce-ţi trebe informaţii din afara ariei de cuprindere a obiectivelor, cum sunt cele de la 25 (nu reuşesc să văz cuvântu' religie la objective...), şi poveştile de la 39 la 44, care, sub mască pretins umanitară, sunt ilegale?

27 şi 29 sunt tâmpite, ca si 31, menită suplimentar a produce noi taxe.


Şi io duc profund lipsa unor posibilităţi suplimentare de răspuns, gen:

Am dificultăţi majore la servici fiin'că:
- stau idiot de mult în trafic. Zilnic. Deci nu dorm destul.
- lucrez cu persoane lipsite de bun simţ care-mi fură iaurtu' din frigider/paporniţă
- e curent
- am salariul mic
- ăia chiar mă pun la muncă
- mă ia şefu' la-mpins vagoane c-am pierdut vremea vorbind cu tine în loc să-i răspund la apel


Am dificultăţi în a urca scările fiindcă m-am cam îngrăşat.

Să se revizuiască spre completare, deci, imediat.

Poate dă Aghiuţă & mâncă pe cineva pe undeva să mă înscrie contravenţional-nerăspunzăreaţă, în condiţiile-n care-i evident că nici să vreau n-am când răspunde. Reprezentaţia va fi de Oscar.

A, şi cică tre' să mă prezint până pe 31 octombrie (octombrie?) la comisie, dacă nu mă prind ăia acasă (ceea ce nu s-a întâmplat până acum). Sunt curioasă ce program are comisia. Sunt sigură că angajatorul meu abia aşteaptă să-mi dea concediu de mers la declarat date pentru recensământ.