A fost ieri, la Kinodiseea.
Am văzut-o pe Lotte.
... a cărei atitudine tipică pare a fi (şi) asta:
Lotte şi misterul pietrei lunii, adică.
Întâi am constatat că nu-mi amintesc când a fost ultima oară când Muţunau,
post-bebeluşie, mi-a stat în braţe mai mult de o oră (cu o excepţie notabilă,
unul din concertele Clasic e fantastic, dar cam atât...)
Şi că nu pot identifica nici o ocazie de alt gen decât spectacol/film. Ceea
ce e .... măcar un pic descumpănitor.
Apoi am constatat că Lotte pare a fi un mare personaj, prezent şi-n alte filme:
Urmează Zarafa.
sâmbătă, 17 noiembrie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu