Să-i zicem distopie

Te duci dimineaţa, înainte de a merge la muncă, la chioşcul din colţ. Are program non-stop. Vânzătoarea, aparent proaspăt trezită din somn, mormăie:
- Aşa devreme... Ce, nu puteaţi veni mai târziu un pic? Mai dormeam şi io. Păi daţi-mi mărunţi. Păi dacă toată lumea ar veni la mine cu bani dintr-ăştia, eu ce m-aş face? E dimineaţă, de un’ să am? Doamne, ce de-a ifose, auzi, cică  să  am mărunt... Ce-s eu, bancă? Hm!!


În trafic, poliţistul strigă:
- Mişcaţi-vă mai repede, adormiţii pământului! Cine v-a pus carnetu’n mână, tăntălăi fără margini ce sunteţi? Alţi fraieri, ca voi, cine putea. Băă, eşti chior, tu nu vezi ce strâmb mergi? Tu crezi că municipalitatea a tras linia aia degeaba? Borsec, mişcă, ce faci, dormi? Cucoaaaanăă, vinde maşina aia, că-i păcat de ea, zău aşa, uite-te şi tu puţin la tine, nici cu ruj n-ai fost în stare să te dai!


În faţa biroului, iese brusc un vecin de peste drum:
- M-am săturat de voi cu clădirea asta, tot timpul umpleţi strada, faceţi atâta zgomot, şi fum, nesimţiţilor! Să vă ia muma găilor, nemernicilor!

Te uiţi în jur.

Pe partea lui de strada nu e nicio maşină parcată. Pe partea ta, sunt trei, pe o distanţă de 50 de metri. Momentan, în afară de tine nu mai e nimeni.
- Javrele dracului, că atâta ştiţi, să vă plimbaţi cu maşinile!
Jbang, o piatră-n portieră şi alta-n parbriz.



La bancă:
- Biiiine, mă, ia, de aici, îţi dau eu de la mine 50 de bani, mare chestie, na, că nu ţi-am dat rest 35 de bănuţi... Săracule, te fac cinci firfirici!!! Veniţi toţi pe capul meu şi număraţi toţi flecuşteţii ăştia de bani...



La muncă:
- Ce e, mă, cu raportul ăsta? De unde ai picat, din Lună? Tu nu vezi cât de prost eşti? Păi noroc cu mine, că vă ţin, dobitoci patentaţi. Loazele pământului, de nimic nu sunteţi în stare. Păi de unde să mai am eu răbdare cu tine, ce-i aici, o-en-ge, fundaţie de binefacere? M-a enervat şi boul ălălalt săptămâna trecută, şi acu’ vii şi tu, tembelule.
Jart, una cu biblioraftul pe jos - aşa, demonstrativ.

A dystopia is, therefore, a place in which "people lead dehumanized and often fearful lives.

Aoleu.
Stai, că mai sus nu e distopie.
Cel puţin nu în sens de ficţiune distopică.
E realitate. Aia curentă.

Vai de mine, da’ oare cum om fi ajuns aici, aşa popor primitor, hiperborean şi cu frica lui Dumnezeu?