Conspiraţia sabotorilor

Într-o veselă zi (mohorâtă cu spume şi urâtă ca porcu’, de altfel...) în care Muţunaul era pictat pe faţă cu dungi şi plasă de Spiderman, mi-a venit, reflectată de zâmbetul amuzat al unui trecător, IDEEA.


Să sabotăm, zic, această ordine exterioară plictisită şi gri! Ce tot atâta seriozitate, mutre obosite, haine anti-murdăritor închise la culoare, corectitudine politică, socială, cromatică, demografică şi mai ştiu eu de care. Ajunge!!!


Mâine-am să port o narcisă-n păr. (a rupt-o Muţunaul din ghiveci, pentru că şi el participă la Mişcare, în chip de conspirator-junior).

Tot mâine am să merg la piaţă pictată pe faţă. (încă nu m-am hotărât cu ce. oscilez între Sandy Bell şi Che Guevara)
Dacă plouă, o să fie de-a dreptul spectaculos.

Poimâine am să ies în parc cu un nas de clovn (făcut din hârtie albastră).

Iar răspoimâine cu o coroniţă de care am să leg două morişti din hârtie.

(Pictată pe mâini am ieşit deja - dar manifestul era timid...)

La inspiraţia furnizată de-un copiluţ din Bucureştii noi, prezent la cumpărături costumat în crocodil, aş mai ieşi, echipată în dinozaur (am găsit şi ce sunt, sunt un mix între Obositozaur şi Anchilozaur!), doar că tre’ să-mi fac costum.

Stimaţi co-conspiratori, ce-ar fi s-o punem de-un flash-mob etern?