Nen-tu’ Jacques Salomé e (prin reprezentanţi) de părere că părinţii, care-s responsabili pentru
nevoile copiilor (nevoi pur umane, de bază, universal valabile, şi nevoi
relaţionale) şi nu pentru dorinţele progeniturilor, ar face bine să-şi asume asta, teoretic und practic, şi
s-o şi comunice sistematic copchiiilor din dotare (spre a nu ajunge să fie confundaţi (pre des...!!!) cu
lampa lu’ Aladin).
Informat, Muţunau vrea să ştie ce-s alea nevoi (cam brutal zis, cele fără de
împlinirea cărora mori) şi reacţionează prompt:
- Dar de ce? Că eu am nevoie de dorinţele mele!!!
Alte ziceri pitoreşti, pe capitole au ba:
Categoria nu ştiu, dar le potrivesc eu:
- Negrul e fa-bu-looos! zice Muţunau, fix cu cel mai
fa-bu-looos ton pe care ai putea spera că pronunţă cineva cuvântul
ăsta.
- Da’ ce înseamnă fabulos? e rapid & mucalit interogat musiul.
- Nu ştiu.
Pe măsuţa din sufragerie se văz nişte buline argintii, proaspăt perforate.
Ele provin dintr-un clopoţel făcut de Mamiţuni, Cea Mai Mare Iubitoare De
Clopoţei Din Galaxie, din acest set:
Evident, Muţunau a fărâmat clopoţelul şi acum perforează de zor bulinuţele
componente.
- Ce faci acolo?
- Perforez bulinuţele, ca să fac din ele nişte resurse!
- Da’ ce e aia resursă?
- Nu ştiu.
Categoria insulte supreme (emise disparat):
Către un alt personaj (de vârstă adultă) din familie:
- Tu eşti magazinul de hapciu-uri!!!
(reactiv, ce e drept. fusese provocat de o insultă asemănătoare, anume
„eşti un hapciu!” un strănut, adică)
Către cumătra mumă-sa:
- Mami, eşti un palton!
Categoria "sportive":
Muţunau-sabreur-ul, zis şi Pardalian (nu Pardaillan, să fim bine înţeleşi):
- Hangard!!!
Muţunau antrenoriul de fitness (sau fitless...):
- deci aceia sunt ectolari... şi aceia, iceşpi...
În afară de concurs, avem:
Cu ochii la oarece poză primăvăratecă, de parc cu alei străjuite de copaci în
floare.
- Dar ce sunt acelea, flori?
- Da.
- Eu credeam că sunt şteluţe.
Din senin:
- Ai luat de la Cora cele trei planete şaugorz?
- Hă? (n-am mai fost la Cora de hă-hă-hă-hă)
- Cele trei planete staugorz.
- Hăă-hă? Nu înţeleg nimic.
- Cele trei planete legostaugorţ.
Prabuşire (mamiţunească) de râs chiţcăit.
- Lego Star Wars?
- Daaaa!!! (cu o mutră gen: dăăă, toanto!)
- Da’ de ce n-ai vrut să mai rămânem la X când am făcut eu ca toate
animalele?
- Păi am şi eu o limită şi atunci...
- Nu, nu ai limită, nu mai ai limită, ţi-am furat-o!
- MAMI!!! Dă-mi X! Şi Y! Şi Z! Iar eu îmi dorrresc foarte mult
W!!!! cere Muţunau, într-o zi, şaişpe lucruri odată.
Ei, hai, nu chiar şaişpe, şi nici odată. Trei, într-o succesiune mult mai
rapidă decât viteza de îndeplinire mamiţunească.
- Auzi? Câte mâini am eu?
- Două.
- Da, două, ambele ocupate. Ascultă, eu sunt o singură persoană, nu pot
fi în două locuri odată şi nu pot face lucruri cât pentru doi sau trei oameni.
Sunt mama ta, nu mai mult.
- Dar nici mai puţin!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Dar nici mai putin, clar :)))))))
Ralu',
in continuare, vad, tii cu ursu' :)
Trimiteți un comentariu