Muţunau-schiorul şi Mamiţuni-paltonăreasa

La instigarea unei prietene (acum două săptămâni. de-atunci tot încerc să-mi revin. fără mare succes...), am înşfăcat Muţunaul şi-am şters-o la Azuga, cu tot cu oboseala din dotare, întru schiere taberistică.

Întru schiere-Muţunau, pen’ că eu m-am declarat rapid inapt combatant, din motive mai degrabă... tehnice.


Povestea a-nceput, a continuat şi s-a-ncheiat cu răgete. E drept, conţinutul ante-menţionatelor unde tsunami-uri onore a diferit radical.

Am trecut prin „nuohohohoooouăăău, eu nu vreau să schiez, eu vreau acasă, să plecăm la Bucureşti chiar acuhuuuuuhuuum!” (prima oră), am continuat cu „ceeee? de ce nu mai merge banda? cum adică mergem la hotel? de ce a zis L. că gata? eu vreau să schiez!!!” respectiv cu „nu merg la niciun Braşov (aveam programată o vizită, apoteotic rămasă neefectuată), îţi pui şi tu schiurile şi mai mergem”.


Nu-s dată pe spate de tabără, dar junele a fost realmente încântat şi am plecat aproximativ instruită pentru data viitoare - în materie de pregătire logistică a excursiei, desigur.


Pe scurt, pe capitole:



Echipament, bulendre & co:

- e util ca echipamentul adus de-acasă să cuprindă costum de schi (de preferat din două bucăţi - e mai comod după), ghete / cizme / après-ski-uri nealunecătoare, ochelari de ski de măsura potrivită, cagulă (mai degrabă pentru siguranţa acoperirii cefei decât pentru acoperirea nasului şi a gurii...)  şi oarece bulendre de lână merinos (ţin cald fix când şi cât trebuie); 3 schimburi de haine (de purtat sub costumul de schi) pot ajunge pentru o săptămână întreagă...

- echipamentul „tehnic” de schi (clăpari, schiuri, cască) se închiriază, la preţuri ce variază (din câte ştiu eu...), de la staţiune la staţiune şi de la punct la punct, între 30 şi 75 lei. De obicei taberele organizate furnizează ele echipamentul, împreună cu vesta şcolară corespunzător inscripţionată, eventual şi codificat colorată (albastru pentru începători, roşu pentru avansaţi).

- e nevoie de un gel de arnică (poate şi de nişte pliculeţe de ceai anti-răceli....) şi de masaj zilnic, chiar dacă Dl./ D-ra Tomba-junior nu solicită explicit;



Hotel:
- când ai copchilul după tine, e util ca hotelul să fie cât mai aproape de pârtie;
- dacă în cameră e prea cald şi nu se pot regla caloriferele, un prosop un pic umed, strategic amplasat peste calorifer, rezolvă întrucâtva problema;
- oarece provizii suplimentare de apă, ceai şi, eventual de alte chestii (fructe, iaurt, etc), în funcţie de durata deplasării şi, desigur, de gusturi, pot fi binevenite. În cel mai rău caz, balconul e frigider bun...



Instructaj:
Din seria „câte bordeie, atâtea obiceie”, o singură după-amiază pe pârtie poate furniza material didactic pentru compararea a 5-6 şcoli de schi - adică stiluri diferite de instruire. Cu beţe, fără beţe, în şir, pe rând, cu fanioane, fără fanioane, ţinut, neţinut (cu beţele adultului), cu adult în faţă, cu adult în spate, cu crocodil (ajutor pentru mers în plug), fără crocodil...
Cum îi e comod, util & accesibil copilului, ăla e.

Muţunau se înscria periodic & temporar la câte o altă şcoală - pentru schimb de experienţă, desigur - mergând după cine i se năzărea lui din cap de pârtie c-ar putea fi interesant de urmat. Şi (am aflat pe urmă) punând, verificator, şi întrebări de ordin tehnic... să îndoi genunchii ca şi când aş sta pe un scănel?

Pentru noi, în afară de varietatea tipurilor de instructaj şi de posibilitatea de a le accesa, cele mai importante aspecte au fost:

- încălzirea prealabilă (clasicul dat din mâini şi din picioare, important mai ales când vii cu maşina până-n buza pârtiei... când vii de la hotel, ca noi, hai să zic că parte din încălzire era deja efectuată... chit că haotic!)

- învăţarea graduală - întâi plugul, în paralel cu mersul pe covorul de cauciuc, pe urmă îndoirea corectă a genunchilor. A lipsit un aspect esenţial din punctul meu de vedere - cum să cazi corect (adică, mai exact, cum să te laşi pe o parte în aşa fel încât să nu te loveşti şi să te poţi ridica rapid apoi). Mi s-a explicat (neconvingător, zic, că de-aia o tot ţin pe-a mea) că la copii nu-i nevoie.

- dozarea efortului - lăsat în pace, Muţunau s-ar fi dat ani la rând, după ce s-a prins care-i treaba... şi seara/serile ar fi fost Robocop - ţeapăn de picioare.

- neacceptarea descurajării. Combinată, la Muţunau, cu neacceptarea ulterioară a imperativului de-a-l aştepta pe băiatul cu cartela. De ce, dacă mă pot băga şi singur?


Dacă mai prindem zăpadă anul ăsta, mai încercăm, fie şi numai o zi...



Info despre subiectu' schi:
Portalul Ski in Romania - cu informaţii despre stratul de zăpadă de la (cred) fiecare staţiune de schi din ţară
Site-ul Munţilor Bucegi (scris de ei personal, desigur)
Masivul Postăvaru.
Hărţile I-tour, pe baza celor de la Schubert şi Frankzke (cred...)
Cum îţi înveţi copilul să schieze - de la MonkeySee; de la Skis.com - frumos, cu explicaţii & liste clare, nu semi-incoerent, ca mine azi; de la (hi-hi) Părintele Aventuros.