(vorbesc de mediul privat, educaţie alternativă)
Înţeleg că formarea educatorilor / învăţătorilor / profesorilor tăi costă.
Mult.
Înţeleg că eşti la conducerea unei afaceri care, deşi are rulaj mare, nu e
neapărat dintre cele mai profitabile, şi în niciun caz rapid profitabile.
Înţeleg că deschiderea unei grupe / clase noi se va recupera greu & lent, peste ani - şi-n niciun caz mai devreme de un ciclu primar.
Dacă tot doreşti să susţin eu o parte din aceste costuri, iată ce ajută şi ce nu
în expunerea problemei.
Nu sunt citate, sunt descrieri ale unor stări de fapt / atitudini.
Nu ajută inflexibilitatea - „aşa am calculat eu, sigur nu se poate mai bine”.
Nu ajută impunerile - „ori cum zic eu, ori deloc, că eu pot să nu deschid, o fac pentru voi”.
Şi eu ştiu că mai sunt
alţi părinţi care, din varii motive, ţi-ar da tot bănetul cerut, în avans.
Şi tu
ştii că mai există alte şcoli - unele foarte bune şi semnificativ (20% - 30%)
mai ieftine. Eşti şcoală primară, nu facultate de Ivy League.
Şi amândouă ştim că nu eşti organizaţie non-profit.
Nu ajută să nu răspunzi la întrebări. Dacă nu-ţi comunici clar (sau deloc...)
raţionamentele, eu nu văd în capul tău, sau pe vreun ecran magic aferent, cum ai
ajuns la cererile pe care mi le expui. Habar n-am de câte ori ai întors pe toate
părţile (sau nu...) tema asupra căreia te-ntreb eu.
Când comunici clar, n-o să pun decât, eventual, întrebări care să-mi verifice
mie înţelegerea.
Nu ajută să nu accepţi sugestii. Înţeleg că dacă-ţi spun că hotelul se
plăteşte după ce s-a-ncheiat perioada de cazare, nu înainte, şi că poţi cere
plata la un termen şi mai extins, te inflamezi. Nu văd cu ce e de folos.
Nu ajută să ceri bani (mulţi!) în avans cu mai bine de un an fără să admiţi,
măcar, că asta poate fi o problemă serioasă pentru părinţi. Mai ales când anunţi
că vrei de nşpe ori salariul mediu, de azi în 8 săptămâni (unde nşpe e zdravăn
mai mare decât 2...)
Nu ajută (de fapt, încurcă groaznic) să te bazezi pe vreo postură curentă de
monopol.
Nu ajută să faci confuzii / suprapuneri între:
- încrederea pe care o am în metodologia pe care o reprezinţi
- încrederea pe care o am în capacitatea ta de a pune corect în practică
paradigma cu pricina
- eventuala încredere în capacităţile tale manageriale (de unde ştiu că te
pricepi să-ţi eficientizezi costurile? creşterea afacerii pe seama cererii nu e
o dovadă suficientă. de unde ştiu că gestionezi bine fluxurile de capital? dacă
mă urc cu tine-n barcă şi pe la mijlocul drumului constat că e muuuultă apă de
scos din ea?)
- disponibilitatea mea de-a investi alături de tine, transformându-mă din
client în partener
- capacitatea imediată de a pompa sume mai de bani, cu mult înainte, c-aşa le
ceri tu.
Mi le ceri pe toate. Pen’ că le presupui, cumva, garantate deja.
Zici că, dacă îţi acord capitalurile de încredere, e logic să te şi plătesc
când şi cât vrei. Păi nu, că şi încrederea e tot ceva ce primeşti. Tot de la mine.
În plus, pot să doresc să te susţin financiar (că de fapt asta vrei, să-ţi
fiu sursă de fonduri nerambursabile) dar să nu pot pe loc vira banii.
Mai bine ne uităm la:
Planul tău de business pentru grupa / clasa care mă interesează.
Dacă-mi ceri
bani ca unui partener / investitor, poartă-te cu mine ca atare. Dă-mi să văd
măcar fluxurile de capital pentru primul semestru, arată-mi cum sunt structurate
costurile imediate sau premergătoare anului şcolar, răspunde-mi la întrebări,
ceva... N-am căzut din copac ieri (am căzut alaltăieri) aşa încât poate-mi
sare-n ochi ceva ce ţie, pen’ că stai de mii de ani cu nasu-n aceleaşi cifre, nu
ţi s-a arătat.
Compensaţiile (de orice fel) pe care le acorzi pentru plata în avans.
Pentru
că n-am cum să plătesc în avans în „schimbul” încrederii pe care tot eu ţi-o acord.
Plata în mai multe rate mai mici.
Doresc o şcoală bună pentru copilul meu. N-o
să m-apuc însă de vândut organe pentru asta. Că şi dacă m-aş apuca, tot mi-ar
lua timp.
Aspectele specifice pentru care ai nevoie de suport / ajutor / asistenţă.
Nu
te suspectez c-ai avea 4 mâini şi nu m-aştept să poţi fi în mai multe locuri
odată. Poate te ajută cineva cu căutarea unei locaţii noi, cu amenajarea ei, cu
strângerea de fonduri... Da’ cere!!!
Şi recunoaşte contribuţiile, nu le lua
majestuos de bune...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
:|
Oare vorbesti de scoala la care ma gandesc si eu sa ma duc s-o miros, atata vreme cat am inca 2 rinichi??
:-))) pot sa semnez si eu? Sau o copiez si o dau la gazeta peste fix un an cand imi vine si mie randul la inscriere, hmmm...
Monopol e cuvantul cheie, din pacate. Si cum varianta in care ne face noi frumos o scoala similara (copiii pentru inscriere ii avem deja :D) este totusi departe, ma tem ca nu prea vad o iesire buna pentru noi din acest impas. Culmea e ca ma pregatesc sa mai produc un pui de educatie alternativa care sa imi dea dureri de cap similare mai tarziu, ca tot in sistemul asta o dau si pe ea, sigur - si da, evident ca e cea mai buna decizie, dar e ceva ironie aici totusi.
Monis,
nu stiu daca e aceeasi. Pe de o parte, lumea e mica, pe de alta, inteleg ca obiceiul e din ce in ce mai larg raspandit...
Zu,
daca vrei :))
Greu de zis ce va fi peste un an. Poate ca vom vorbi de conditii similare, poate nu.
Eu am pornit de la o discutie purtata la scoala, nu la gradinita.
Vezi ca, tehnic vorbind, noua asta ni se cere, sa ne facem noi o scoala pentru copiii din dotare - doar ca pe numele altcuiva.
Pana la Ami se vor mai face clase noi, e cererea din ce in ce mai mare.
Si poate, cine stie, se vor gasi parinti mai putin chitibusari care sa fie de acord sa devina sponsori neoficiali...
Trimiteți un comentariu