Ştirile pe scurt, iar

9 dinţani
Avem (adică are!) şi un canin. Pe partea stângă. Cu preţul unei detente record (fireşte, Muţunau muşcă. zdravăn), Mamiţuni s-a putut convinge că dinţoiul nou:
1. există
2. are cel puţin 4-5 zile. (deci iar am ratat momentul erupţiei!)


Vocalize:
- Bună seaaaraaa!

- ... sseeaaa!!!
- Uau! (cu intonaţia de rigoare; Mamiţuni, la vederea nu ştiu cărei realizări domestice majore)
- Uooooaaaaaaoouu! (cu imitaţia de rigoare...)
... etc.


Motricităţuri şi alte şmecherii:
Se deschid şi se închid sistematic, prin trântire, toate uşile posibile şi imposibile. Şi toate capacele.
Se şutesc toate cănile. Unele dintre ele se izbesc de podea. Până una-alta, am scăpat, miraculos, fără spărturi majore (a asasinat numai o cană deja compromisă).
Se preiau, de asemenea, şi telefoanele, cheile, cataramele (cu tot cu curelele sau poşetele adiacente) şi se pun la loc sigur. Atât de sigur că recuperarea necesită câţiva Şerloci Holmşi, Herculi Poiroţi şi Missuri Marple. Plus un batalion de câini lupi, mirositori de elită.
Se înhaţă peria lui Mamiţuni şi se piaptănă cu ea juma’ de bostănel din dotare. (încă nu s-a prins c-o poate trece în mâna cealaltă, pentru repetarea operaţiunii)
Se pornesc toate aparatele potenţial producătoare de sunete.
Se învârt neobosit toate butoanele şi butonelele.
Se zbiară incoerent după ajutor la momentul urcării pe calul-balansoar. La coborâre, iaca nu. Se descurcă.
Se cerşesc bucăţi de ardei gras care se mestecă sistematic şi conştiincios, pentru a putea fi stuchite ulterior, în cantităţi industriale (de, mărunţirea...) pe o rază cât mai mare posibilă. Apoi se calcă în picioare. Pe urmă, dacă tot le-am frăgezit, se preiau cu intenţia declarată de a fi ronţăite din nou!


Întristare:
Ni s-a stricat aparatul foto (pe parte mecanică, aş zice; pentru că softul încă „merge").
Nasol.


Dorinţele lui Mamiţuni:
Să nu-l mai chinuie mult caninii pe Muţunau, ca să doarmă micul AK-47 „întins” toată noaptea, şi să prindă şi zombiloiul de mumă-sa ceva somn...
Momentan, când zici că pui şi tu capul pe pernă s-adormi după a n’şpea sesiune de consolare, cum scânceşte din nou... cu o ritmicitate de 7-8-9 treziri când ţi-e lumea mai dragă, între 2 noaptea şi 4-5 dimineaţa... (mitralieră).
(dezvoltăm rezistenţă temeinică la tortura privării de somn...)

Să fie soare. Măcar câteva zile. Chiar dacă tot frig ar fi.

Să nu bage Muţunau deştele-n priză.

Să se facă bine (singur!) aparatul foto. Şi mai repede, da?