- Câţi ani ai? întreabă Bunica, autoarea „scenariului”.
Muţunau adoptă instant o meclă sobră, se concentrează, strânge pumnul drept şi-ţi ridică, în faţă, arătătorul.
La vederea privirilor admirativo-uimite, zâmbeşte şăgalnic (aşa, ca unul foarte sigur de farmecul lui...)
În rest, mai performează pe teme onomatopeice (cum face cutare ori cutare animal). Şi face „uoooaaaauuuu”!!!
Da’ cu zâmbetu’ ăla... o să mai avem ce povesti!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Pai si nu-l vedem si noi?? Zambetul acela? :)
Asa ar trebui. Daca n-ar fi pozarul atat de incompetent & nesincronizat! :))
Trimiteți un comentariu