Întâmpinare

Mamiţuni se-ntoarce acasă. Deschide încetişor uşa de la intrare, nu cumva să dea Muţunaul cu roatele-n sus. (Micul personaj iubeşte, evident, cheile şi uşile - pe care le tot zdrăngăne intensiv. Nu poţi şti când e fix după uşa pe care vrei s-o deschizi tu.)

De data asta, pe hol e întuneric. Nici în bucătărie nu e lumină. Poporul e, evident, în sufragerie.

Dintr-o dată, prin geam (uşa aia, de la sufragerie, are geam) se vede cum apare (în contre-jour) o siluetă mică şi tropăitoare, care deschide, competentă, uşa, o contemplă fugar şi zâmbitor pe Mamiţuni, după care se repede să-i sară de gât.