Dimineaţa, în drum spre grădinilă. Ascultăm România Muzical (că nu mă
descurc să mai prind BBC şi altceva suport greu). Răsuna aria lui Figaro (aia celebra)
din Bărbierul din Sevilla:
Eu, brusc lovită sfertodoct de setea de cultură şi de dorinţa de instruire
(simultan!):
- Uite, muzica asta e aria lui Figaro, e dintr-o operă numită
Bărbierul din Sevilla!
Muţunaul îmi
răspunde, după vreo 20 de secunde, cu un aer
sobru-îngăduitoro-politicos.
- Mami, e din Tom si Jerry...
Presupun c-o să aibă un déjà... écouté (?) similar şi la Carmen...
sau din Michimaus:
Chopin va fi pe vecie intepretat de ursu' panda cel chinuit de Woody:
Iar Franz Liszt, de Bugs Bunny:
care Bugs Bunny se pare că se descurcă (în binecunoscutu-i stil uşor apocaliptic) şi cu dirijatul:
dar şi cu imposturile wagneriene:
De Fantasia nu mai zic nimic.
Emmm... aproape nimic.
În (oarecum) altă ordine de idei: azi, la drum de seară, deschid radioul. Ceva operă (tot via România Muzical...) năvăleşte-n maşină, cu soprana aferentă cu tot. Mai degrabă sensibilă la aparenta invazie sonoră decât la lirismul momentului... ăăă... liric, răspund în doi peri când Muţunau întreabă:
- Mami, îţi place muzica asta?
- Nu cine ştie ce.
- De ce, pentru c-o cântă o babă?
2 comentarii:
wow, are si ureche muzicala:D nu conteneste sa ne surprinda :P
Adriana,
ureche muzicala, nu stiu sigur (judecand dupa cum reda varii sansonete...), dar memorie, sigur :)
Si cu suprinsul, da, sta foarte bine :)
Trimiteți un comentariu