Ipostaze muţunautice: uzurpator-de-şofer, amator de hip-hop, miştocar

- Giiizăs, ptiu! 

Da, mai nou sunt bilingvă. Dar doar în timp ce sar instinctiv înapoi, periclitând traficul, pen’ că m-am speriat văzând (când deschid grăbito-semi-absentă portiera) că scaunul şoferului e... ocupat! 

De Muţunau, desigur, strecurat fraudulos pe locul cu volan. Da’ nu oricum: de Muţunau care dansează-n timp ce ascultă (tare!) EuropaFM! (pe care şi l-a pornit, desigur, tot el).

Ghinion, RFI, ai ieşit din graţii.  

De fapt, Muţunau n-ar asculta EuropaFM, ci RadioZu, dar, cum acest post nu e (şi nu va fi prea curând...) memorat (iar junele nu s-a prins cum se petrece manevra asta, e posibil să creadă, pentru moment, că aşa s-a fabricat maşina, cu tot cu posturile radio cu pricina...), hai că merge. 

Acţiunea descrisă mai sus se tot petrece de vreo câteva zile, când ţopăi eu rapid să preiau te-miri-ce de te-miri-unde şi las temporar Muţunaul în maşină (el fiind pretins obosit / flămând / preocupat de alte cele / atins de lene / în general ne-dornic să mă însoţească). 

Muţunau, evident, rânjeşte. Primul şofer din trafic înjură sau se sperie (sau ambele) când vede că dau să sar înapoi, cu braţele deschise, Batman proiectat de vreo explozie. 

(am exersat şi de-acum înainte o să încerc să sar doar în sus)

Dar ce anume ascultă / preferă Muţunau?

E foarte captivat de Smiley. Există o lungime de undă comună. 

Sau poate ăsta e adevăratul public al cantautorului, şcolerii de primară? (da, am rânjit scriind asta). 

Culmea, îi place şi Adele. (pe care a crezut-o bărbat, ascultând Hello).

Dar melodia zilei este Locked away. 
Limba engleză, stai, venim!

Din fericire, cât ascultă radio, copilotul / uzurpatorul de şoferi stă locului şi, în afară de dansat cu patos, nu mai face nimic altceva (nu rupe, nu strică, nu sparge. nu deschide geamul . portiera, nu dă bani la săraci. deocamdată)

În rest, cântă şi creaţii proprii (varii aberaţii rimate) pe care, din păcate, nu le şi notează. Unele-ar merita, sunt curat dadaiste. 

***
Din capitolul „iată un cetăţean miştocar”, consemnăm, pentru posteritatea flămândă de astfel de ştiri extrem de crucial de importante, următoarele:

- Nămol. Hi-hi-hi, mama, nămol!
- Hă?
- Dartnămol!
- Nu pricep. 
- Darth Maul. Din StarWars, ăla cu sabia dublă, roşie.
Mutra mea tâmpă nu-şi schimbă expresia.
  - Darth Maul, mol, Darth Nă-Mol. Hi-hi-hi!!! 

Da, într-un final apoteotic am priceput. 

(Mai există şi Chip şi Dale transformaţi în Chip şi SanDale, Chip şi PeDale şi Chip şi Dale de gresie. Dacă aceste cioace scriso-fonetice au vreun nume, mie mi-a scăpat). 

Varianta de bază (aia adormită, când n-aş suspecta că intenţia era de-a emite glume...)
- Gogule, hai, trezeşte-te, c-am ajuns la văru-tău.
Muţunau adormise în maşină, în drum spre sărbătorit. 
- Nu. Du-te tu şi du-i cadoul, mormăie Somnorilă.
- Dar el pe tine vrea să te vadă!
- Fă-mi o poză cu telefonul şi du-i-o. 

Ei, da. 
Dar cum ajunge oare un copil să se exprime în acest hal? 
Em.... gândind aşa?
Mvai, dar cum... ? 
Eh... e mai greu să te opui combinaţiei de gene + expunere (că fix educaţie nu i-aş zice...)


- Mama! Îmi cumperi astea 2 seturi Lego? 
Acasă literalmente nu mai am pe unde călca de piese Lego (noroc că avem catalige) dar cererile tot curg.
- Nooo, îţi iau tot magazinul. Stai să mă duc după camion. Să avem cu ce le căra... 


- Mi-am pierdut buletinul, nu mai ştiu cine sunt, poţi să-mi dai buletinul tău, că nu se prinde nimeni! Ce tare e!
- Stai aşa. 
Notă: n-am nimic cu Smiley (da' nici nu-l ador...). La momentul scandării şansonului, ’abar n-aveam nici că e cântec ce emitea Muţunau. Dar am investigat:
- De unde ştii tu asta?
- De la radio! E tare!
- Ce anume, faptul că unu’ şi-a pierdut buletinul şi nu mai ştie pe ce lume trăieşte? Da’ cere actele altuia?
- Daaa!
- Un tâmpit. 

Da. Am reintrodus în vocabularul (propriu) de uz curent varii cuvinte ocolite ani buni. 
Dar despre asta, într-un episod viitor.