Ştirile pe scurt, iar

Zgârie-noricul Muţunau (a trecut cu fruntea de masă!!! ieeeeeee! îl vom şi măsura, curând, prin lipire de perete dungat) nu s-a aruncat brusc doar la crescut, cum ziceam, ci şi la mersul biped oarecum grăbit. Adică merge pe arcuri = se bălăbane în continuare, dar nu mai pare Frankenstein proaspăt scos de pe linia de producţie. (Pare scos mai demult.)
Evident, nu se uită pe unde calcă.

Ferească Dumnezeu să vrei să-i iei obiectul de interes. Sau să nu i-l apropii instantaneu. Ceea ce e puţin complicat, când obiectul în chestiune este cioara de pe blocul vecin. (Exagerăm. Muţunau se pricepe la geometrie în spaţiu, apreciază corect perspectivele. Motiv pentru care e în stare să spargă, prin efectul de domino, şi bibelourile de care, tehnic vorbind, nu se atinge. Păi, da, entităţile buniceşti, nevorbitoare de limbă engleză, (nooo, nicidecum n-a fost vorba de tabieturi aici) n-au rezonat la conceptul de child proofing: ca să rămâneţi cu casa întreagă, aloooo!!!. Noroc cu Mamiţuni, care are centură neagră în lipit & restaurat. Aproape orice.)
Revenind la interes, bine că mai merge (ţine-ne-o, Doamne!) tactica de distragere a atenţiei.

Nici nu îndrăznim a spune că Muţul a început să doarmă noaptea. Adică să nu se mai trezească de n-şpe ori. Ptiu-ptiu-ptiu, să nu fie de deochi.
N-ai auzit că te-am lăudat şi o ţii tot aşa, da?

La masă, înhăţăm propria linguriţă, aia albastră cu mâner strâmb, şi încercăm să ne îndesăm şi noi ceva mâncare în plisc (că sa avem, fireşte, mai mult material de scuipat ulterior între ochii asistenţei îndopătoare). Încă n-am dibuit exact ce anume trebuie făcut, asa că mai ducem şi la urechi.

Operaţiunea "Butoane": toate butoanele pamantului sunt ale lui Muţ. Toate. De la primele descoperite, cele de la maşina de spălat (apocaliptice răcnete buniceşti pe coloana sonoră) până la cele aragazeşti şi cele fix-telefonice. (Nu avem maşină de spălat vase. Scuze, Muţunau.) Ele, butoanele, se pipăie şi se învârt până la epuizare. Sau până la deportarea operatorului, survenită imediat după organizarea flagrantului.
Operaţiunea este perpetuă şi are un scop misterios, încă incomplet lămurit profanilor. Parola: "beeecuuuu' ".

A început şi operaţiunea "Maimuţărirea tuturor". Efect imediat: în funcţie de context, de cele mai multe ori generos, (ăăă... Muţunau oftând aparent uşurat după preluarea din braţele Bunicului....) ilaritate absolută. În toate formele ei, nu puţine.

Apelul la autoritatea maternelă: când e rost de vreo potenţială interdicţie (şi domnul miroase situaţiile...) Muţunau aruncă o privire rapidă, de control. Dacă Mamiţuni nu pare grozav de alarmată, de multe ori interesul se pierde. Dacă însă pare dornică să stopeze acţiunea, repede, la treabă!!! Deştele-n priză, acum!!!
Micile sfidări:
Vrei la stânga? Nu-i nimic, eu vreau la dreapta. Tââârşşşşt, mâna întinsă la maxim.
Şi ce dacă e întuneric? Eu intru. (da, şi mă întorc în scurt timp, cu aerul de "nu mă tem, dar nu e nimic interesant de văzut acolo. nu-i aşa că nu mi s-a şifonat prestanţa?")
În parc, îmi dai drumul la mână, că sunt mare, merg singur, da? Da. Oricum ai zbughit-o de mult. Şi mă duc direct în straturile de flori, să le calc.

În afară de le-ţiii (ursuleţii...) nu avem cuvinte noi, cu toate turuielile neîntrerupte şi cu toate strădaniile conjugate de silabisire ale celor din jur. Mamiţuni se pregăteşte să lanseze copleşitorul program "Poveşti pe picup" (discurile de vinil din vechime, mulţumim, tanti/nenea Electrecord...).

Să spui că el ştie tot, înţelege tot, strigă (emoţionată) Bunica, din bucătărie.
Adică execută, când are chef, o serie de comenzi, traduce blazată Mamiţuni.