Incredibilis Academia Parentis. Teatru scurt

[Decor minimalist. Pe frontispiciu scrie "Incredibilis Academia Parentis". Dedesubt apare subtitlul "Phasma Phasmatis Fabulatorica Sopor". În jur, plin de norişori pufoşi. Aşa, ca-n orice vis.
Mamiţuni, în pijama, desculţă şi ciufulită, se duce, împleticindu-se şi căscând copios, să se înscrie. Vine din partea stângă. În centru, la pupitrul mare, o consilieră la patru ace, cu ochelari, suspect de asemănătoare ba cu pediatra lui Muţunau, ba cu Bunica, o vede venind şi cere Motanului de Serviciu un biblioraft îmblănit. În dreapta sunt câteva rafturi. Motanul de Serviciu are o zgardă argintie pe care îi e scrisă caligrafic funcţia şi un medalion sclipitor în formă de monedă găurită. După îndeplinirea tacticoasă a cererii, se culcă la loc pe pernuţa de pe pupitrul lui mic.]

- Aşa... v-am găsit dosarul. Aveţi, văd aici, recomandările, precum şi o serie de credite la unele din disciplinele noastre. La partea practică staţi relativ bine. Construcţii, demontări, reparaţii, aveţi destule la activ ... listă lungă. Nu aveţi raportate explozii. Calificativ: "Baieţoi". Iar, foarte bine la Cunoaşterea Naturii şi la Interacţiunea cu Animalele Domestice. Ca şi la Sport. Şi la Pescuit! Tehnici de Prim Ajutor, foarte bine, Lecturile Obligatorii de Parenting, sunteţi pu-ţin-tel în urmă, dar nu dramatic, colecţie de jucării aveţi, maaare păcat c-aţi distrus trenuleţul acela chinezesc,
- Nu l-am distrus, s-a pierdut.

Consiliera, oarecum surprinsă de neaşteptata intervenţie, îi aruncă lui Mamiţuni o privire de-aia, pe deasupra ochelarilor:

- Îhîm. Quippe. Singur. Te pomeneşti că s-o fi şi întors în China. De dor de casă.
- Am păstrat trusa Mikroskop! Şi cuburile de lemn! Maşinuţa cu baterii! Cărticelele!
- Era şi culmea să n-o fi facut. Maşinuţa, helas, nu va mai funcţiona mult. Să continuăm. Nu excelaţi la cusut, la broderie sunteţi un dezastru, da' deocamdată nu e o problemă.
Hm, aveţi un profil provocator. Nu tocmai echilibrat. Începător-Descurajat la Instrumente Muzicale şi la Arte Plastice, mai puţin la Desene pe Asfalt, unde sunteţi la avansaţi. Avansat la Obrăznicii şi Tehnici Elaborate de Cotrobăire, la Căutare de Ciuperci, Alune şi Fructe de Pădure, la Mirosit, la Colecţionat, la Spus Poezii Foarte Devreme.
Avansat la Spus Minciuni.
Era de aşteptat.
Ieşit din Comun, eximius la Inventică, Jocuri şi Idei Trăsnite - patinoarul din casă a fost foarte apreciat, să ştiţi, impresionant, cu ce economie de mijloace, doar apa pe linoleum! Se şi predă acum, ca studiu de caz. Foarte bine la Născocirea de Poveşti, Identificarea de Ascunzişuri, Motricitate şi Cocoţare in Copaci şi la Urmarirea de Cartiţe şi Şoricei. Comperte.

- De patinoarul de afară nu s-a spus nimic?
- Noroi pe principala cale de acces poate face oricine. Să trecem la subiect. Ce v-ar interesa acum?
- Păi... momentan... prestidigitaţia. Cum subtilizezi şi cum ascunzi rapid obiecte interzise şi nu-se-ştie-cum-înhăţate, şi cum le înlocuieşti pe nesimţite şi fără proteste cu alte obiecte permise.
- Da, Prestidigitaţie, foarte bună alegere, notat. Altceva?
- Un curs de modificare subită a temperaturii, vă rog. Mă gândesc la încălzirea rapidă a laptelui şi la scăderea febrei.
- Da, mai avem locuri, vă puteţi înscrie. Are şi Elemente de Magie şi Tehnici Pământene, o să vă placă. Dar vă previn că nu puteţi trece la avansaţi decât dacă dovediţi sistematic şi Talent Deosebit.
- Ăăăă.... ceva de înţelegere rapidă? Ghicirea dorinţelor? Anticiparea intenţiilor?
- Nu vreţi mai bine Transmiterea Limbajului prin Cântecele? Studiile noastre arată că e mai utilă.
- Ba da. Mai bine. Cursuri de desen?
- Hm... mă tem că pe astea o să trebuiască să le studiaţi singură. Aveţi bibliografia, şi văd că aveţi şi materiale, şi câteva din cărţile bune. O să vă ajute îndrumătorul, e drept, dar sunteţi pe cont propriu.
- Alegerea jucăriilor?
- Tot autodidact, tot pe trezie. Nu se poate face chiar totul în vis, deşi vă mai ajutăm şi noi. Aşa, cu câte un imbold, un impuls... Mai alegeţi-vă pentru moment o singură disciplină, să nu vă aglomeraţi prea mult curricula pe primul semestru. Nu uitaţi că trebuie sa fiţi punctuală, sesiunile încep la orele 23.30, respectiv 3.00, trebuie să fiţi deja bine adormită ca să puteţi intra. Lecţiile pierdute nu se prea pot recupera.
- Convingere rapidă? Diplomaţie?
- Aveţi cărţi despre inteligenţa emoţională. Uitaţi-vă până una-alta prin ele.
- Auziţi, da' ce e Academia asta, un fel de Hogwarts? Cu scuze pentru ignoranţă. Eu, ce nu ştiu, întreb.
- Tot e bine. Doamne, dar vin din ce în ce mai mulţi insciens, ignotus, fără nici un fel de prezentare. Nu ştiu, zău, ce fac agenţii noştri. Mă mir, sincer, că mai nimeriţi vreo Cale. Sunteţi la Academia Incredibilă pentru Părinţi. Aţi văzut, scrie la intrare.
- Da. Nu c-aş şti exact cum am ajuns aici.
- Hogwarts e altceva, acolo se învaţă numai magie. Şi Hogwarts e într-o carte. De ficţiune! Academia există... simplist şi pe scurt spus, în dimensiunea onirică. E foarte eficient, mai ales că dumneavoastră, părinţii, nu prea aveţi timp. Una dintre variantele de acces este somnul adânc. Aşa aţi venit, de altfel, şi dumneavoastră. Se poate şi pe alte căi. Copacul magic, de pildă, oglinda, podul casei... dar asta e altă poveste. Revenim. Aici vi se rafinează potestas şi sciencia, usus, în materie de ars parentis.
- Potestas?!
- Cântaţi Gaudeamus Igitur şi o să vă amintiţi. De noi ştie toată lumea, doar că aici nu ajung decât cei realmente interesaţi de felul în care vor funcţiona in loco parentis. Unii ne ignoră, cel puţin până când ajung să aibă copii, e o pierdere de vreme să încerci să le explici prea devreme lucrurile, uită aproape tot, iar alumni... ei bine, e trist, nu-mi place deloc eventus, ei uită câteodată prea repede nu doar de noi, ci şi ce au învăţat. Li se pare că ştiau oricum totul, din instinct. Eronat. Procedura noastră este ca, de-a lungul anului, până când acumulaţi corect şi complet res rei, să vă ajutăm să stocaţi în inconştient. E cam aglomerat acolo, dar e un loc foarte bun. După aceea, pe măsura ce dobândiţi usus, păstraţi numai esenţialul. Pentru că...

[Se aude un zgomot ciudat. Motanul de Serviciu ciuleste urechile.]

-Ahh... e momentul să ne despărţim. Rămâneţi cu materiile astea. Completăm lista când reveniţi. Aveţi grijă, somn adânc. La orele indicate. Mai lăsaţi calculatorul. De cel puţin patru ori pe săptămână.
-Bbbine. Uăăăăhhh.... (cască). Totuşi... ceva mai multă atenţie? Ochi la ceafă? Un al şaselea simţ?
- Patientia. Completăm pe îndelete când reveniţi.
- Uaaahhh... Bine. Mul-ţuu-meeesc.
- Vedeţi că nu staţi deloc bine cu latina, strigă consiliera.

Dar Mamiţuni s-a trezit deja, n-o mai aude. A dormit puţin, dar se simte, ca foarte rar în ultima vreme, foarte odihnită. A fost un somn bun. Îşi aminteşte rapid c-a avut un vis spectaculos, dar nu mai poate spune şi ce anume a visat. Visul îi alunecă printre degete. Se volatilizează. Se mai întâmplă.

Inexplicabil, îi tot vine să fredoneze Gaudeamus Igitur.