De ce băieţii-s altfel decât fetele

La vederea copertei, Mamiţuni a zis: "Văleu! Ce m-aşteaptă! Tre' s-o cumpăr! Că e clar c-acu' nu-nţeleg nimic. Da' ce titlu miorlăit!" Evident, în carte s-au găsit cu totul alte chestii decât cele aşteptate. Da' nu mai puţin interesante! Iată-le.

Una din ideile esenţiale ale cărţii (subliniată ca atare) este că băieţii au alt stil de învăţare decât fetele; pentru că au creierul diferit. (afirmaţie susţinută, pare-se, de n-şpe studii detaliate, cu scanări PET (tomografie cu emisie de pozitroni), SPECT (tomografie cu emisie de raze gamma) şi RMN (rezonanţă magnetico-nucleară)). Nu, nu e o idee sexistă. Discuţia nu se poartă de pe poziţii de superioritate. Dimpotrivă!
(citatele din carte, în italice)

Creierul masculin, în general, se bazează mai mult decât cel feminin pe stimulările spaţial-mecanice şi în mod intrinsec răspunde mai bine la stimuli precum diagramele, imaginile şi obiectele în mişcare prin spaţiu decât la monotonia cuvintelor. Adică, dacă le vorbeşti prea mult, fără suport vizual, băieţii vor arăta mai repede că se plictisesc mai uşor. Fetele ascund mai bine plictiseala!

Băieţii sunt mai predispuşi să asocieze procesul de învăţare cu mişcarea fizică. Ei oricum nu prea pot sta locului. Tre' să facă tot felul de chestii!

Corpul calos (fasciculul de fibre nervoase care uneşte cele două emisfere ale creierului mare) permite un schimb mai mare de informaţii între emisfere în cazul femeilor - care au, astfel, o mai mare abilitate în a realiza concomitent mai multe sarcini, cu un succes la fel de mare. Multitasking, deci te-avem în sistem? Hm....
În plus, corpul calos este implicat în procesele cerebrale ce ţin de limbaj, lectură, scriere. Na, ghici ce concluzie se poate trage ...

Altceva: Fetele au, în general, conectori nervoşi mai puternici în lobii temporali decât au băieţii. Aceşti conectori mai puternici par să faciliteze stocarea mai multor detalii senzoriale în memorie şi auzul mai bun, în special pentru tonalităţile vocii. De-aia nu observă nimeni când/că m-am cam enervat? Ori că mi-am schimbat freza?

Lobii frontali la fete sunt, în general, mai activi decât la băieţi şi se dezvoltă de la vârste mai fragede. [...] La fete, ariile Broca si Wernicke din lobii frontali şi temporali se dezvoltă mai devreme şi mai mult - aceştia sunt principalii centri corticali ai vorbirii.
Băieţii compartimentează activitatea creierului (asta înseamnă că folosesc [la un moment dat/ un moment anume în timp!] un volum mai mic al creierului); per total, creierul lor operează cu un flux sangvin cu 15% mai mic decât al fetelor.

Fetele sunt, în medie, cu un an, un an şi jumătate înaintea băieţilor în privinţa cititului şi a scrisului. (statistică realizată, evident, în SUA)

Deci, cum ar sintetiza baba Leana din rural, băieţii sunt "mai leneşi".
Sau, cum ar zice Mamiţuni, care era povestea aia cu sexul slab? Şi cine era mai dăştept? Că, na, ui' ce spun americanii!
Nu cumva în România ne limităm (prostim!) fetele?

Revenind (după divagarea feministă) la carte, altă idee a lui Gurian e că nu există plasticitate neurală totală. La fel cum apartenenţa sexuală este înnăscută şi apoi socializată prin cultură (adică nu te face gay societatea când tu te-ai născut hetero, şi nici viţăvercea, idee la care subscrie nen'to Gurian), apartenenţa sexuală a creierului nu poate fi modelată. Geaba pui băieţii să înveţe numa' după dictare, stând ţepeni în bancă, rezultatele nu vor fi cele mai bune (ca să ne exprimăm elegant). Şi aşa se ajunge la Ritalin.

Energia lor presupune multă mişcare fizică şi mânuirea obiectelor. Sunt atraşi de provocările ce implică acoperirea spaţiului şi de folosirea uneltelor (adică explorează, dărâmă şi trântesc!)
Băieţii învaţă din încercări instinctive şi din greşeli. Mintea unui băiat se află în egală măsura în trupul şi în capul său.

Altă idee din carte: copiii mici învaţă cel mai bine în cadrul unui sistem caracterizat de ataşament, care pune accentul pe asimilarea de cunoştinţe. Nu doar "lasă-i să ţopăie", pune-i să ţopăie, da' cu folos!

Notă mamiţunească aplicabilă întregii postări: n-am stat să verific toate informaţiile pe care le citează Gurianul, chit că am un vag sentiment că selecteaza atent &convenabil numa' statisticile care-i pot/vor susţine teoria. Am preferat să "iau" informaţiile despre care cred oricum că pot fi utile.

Construirea unei echipe parentale: avem. Bunici, veri, mătuşi, câini, pisici... cu totii îşi aduc contribuţia!
Fără stres negativ - adică limităm uzul comenzii "nu". Eliminând situatiile în care o foloseam de obicei - ascunzi lucrurile pe care n-are voie să pună ghearele, etc. (sau măcar încercând să le scădem numaru'...)
Exersarea opţiunii: Vrei mazăre din farfuria asta, sau din cealaltă? (ha! machiavelnic rrrău!) Regula de aur (logică, da' des omisă în practică): Nu daţi copchilului o opţiune al cărei potenţial răspuns nu sunteţi dispus să-l acceptaţi.
Promovarea dezvoltării verbale la băieţii de vârsta mică: (mică=preşcolară? mică=pre-grădiniţară? nu se precizează) tre' să-i ajuţi să se dezvolte. Cu parafraze, repetiţii, întrebări despre experienţele zilnice, explicaţii şi răs-para-explicaţii, contact vizual, cu jocuri de cuvinte, cu cartonaşe, cu asocieri, cu descrieri detaliate... uf. Am obosit.
Creaţi ritualuri. Vrei să rămână televizoru' la locu' lui? Ţine copchilu' ocupat.
Lăsaţi-i spaţiu. Cică băieţii "ocupă" mai mult spaţiu decât fetele. (greu de crezut că mai mult decât Mamiţuni la 4-5 ani. Mamiţuni o zbughea pe poartă şi străbătea, expediţionar-exploratoric, kilometri!!!)
Cărţi cu imagini. Vizualul ajută copiii (de fapt, ajută pe toată lumea!) să reţină şi să înveţe.
În centrele preşcolare, muzica este a doua limbă a copilului. Muzica oferă stimulare cerebrală completă (a ambelor emisfere).
Lecţii în aer liber. Tot ce se vede/învaţă în/din natură pare a se lipi cu superglue de memoria copchiilor.
Limitarea timpului petrecut în faţa ecranului - indiferent dacă e vorba de TV, video, computer, jocuri.
Dieta: hidratare-da, proteine-da, zaharuri-nu, fast-food -huooo!!!

Cartea mai dă o sumă de detalii & sugestii practice privind eliminarea factorilor de stres, ajutorul la învăţătură, clasele unisex, slaba motivare, ce faci (ca părinte) în caz de sensibilitate excesivă şi de ADHD.

Toate bune şi frumoase, a zis Mamiţuni, doar că... din propriile amintiri din copilărie, oarece apucături de-astea, băieţeşti, (cu acoperit spaţiul &dat doua ture hotărâte în jurul mesei după fiecare două pagini scrise nu urât, ci zgâriate ca electrocardiograma), avea şi ea. Care-i şpilu'?
Păi, zice pagina 280, creiere-punte. Gurian îl citează pe Simon Baron-Cohen, care, după ce-a scanat şi răs-scanat şi bărbaţi, şi femei, zice că o femeie din şapte are creier "masculin", iar unul din cinci bărbaţi are creier "feminin". Creierele-punte ar fi tocmai variaţiile dintre "extreme". Băieţii care stăpânesc mai bine limbajul, fetele care explorează, şamd.
(În contextul ăsta, termenii masculin/feminin nu reflectă nici sexul biologic, nici orientarea sexuală, ci genul creierului, aşa cum rezultă el, statistic, în urma scanărilor.)

În concluzie, interesantă lectură. Chit că nenea Gurian nu are neapărat un discurs echilibrat (el o ţine langa pe-a lui, nu bagă-n seamă nici o teorie contrară, preferă să fie copleşit de amploarea confirmărilor...)
Iată un posibil motiv: (propozitie la citirea căreia Mamiţuni a făcut "brrrr!!!"): În SUA anului 2004, numărul băieţilor supuşi unui tratament cu Ritalin se apropia de 5 milioane.

Brrr!!!

Pentru un final pe-un alt ton: doamnelor şi domnilor, Alexandru Andrieş.